3 in 1: Kufstein – de aici am plecat, St. Moritz – pe aici ne-am plimbat, Livigno – aici am mancat

TIPĂREȘTE

Prima data cand am vazut aceasta destinatie (St Moritz) am ocolit-o nu pentru ca nu mi-o doream ci spunea ceva de luat bicicletele asa ca am crezut ca nu este de mine. Asa cum va povesteam in articolul anterior vezi impresii mergand spre casa aud telefonul sunand si o voce la celalalt capat imi spunea ca excursia de a doua zi nu se mai efectueaza (din lipsa de doritori) si ca as putea sa imi aleg din alte doua oferte printre care una era aceasta. Am spus ca m-ar interesa dar am vazut ceva legat de biciclete si mi s-a raspuns ca nu e obligatoriu, asa ca in momentul urmator am spus da, asadar a doua zi dimineata in jurul orei 6 ne-am infiintat in locul deja cunoscut.

Cum am avut putina vreme la dispozitie nu prea am stiut exact nici cat timp o sa avem la dispozitie si nici ce ar fi cel mai bine sa fac. Am studiat putin pe net, mi-am localizat obiectivele urmand sa hotarasc la fata locului ce sa fac.

Am luat autocarul si am pornit la drum. Despre drum pot spune ca a trecut prin Innsbruck, Telfs si o vedere minunata asupra Alpilor Subai, am trecut si prin doua tunele lungi Roppener - 5095 m (construit in perioada 1987 – 1990) si Landeck - 6955 m deschis in 2000, si pe drum chiar am vazut ca se mai construia un tunel de 7556 m.

Vremea era la limita intre ploaie, nori gri, nori albi si pufosi, cer senin, adica pot spune ca am trecut prin toate etapele posibile. Trecerea din Austria in Germania se face trecand pe la un punct de frontiera unde este posibil sa fii oprit si identificat astfel incat am fost rugati sa avem actele pregatite. Fiind insa un autocar cu numar de Germania am prezentat suficienta incredere incat sa nu fim opriti, nu stiu cum ar fi fost daca aveam numere de Romania, chiar autocar fiind.

Drumul spre prima dintre destinatiile noastre si anume St Moritz este minunat iar prin prisma vremii chiar era deosebit. Nu are rost sa insist asupra drumului, o sa vedeti pozele si o sa imi dati dreptate. Pe drum am intalnit si celebrul Glacier Express cu care tare mi-ar placea sa fac o calatorie. Am ajuns in jur de ora 10.00 – 10.30 la St Moritz unde urma sa stam vreo doua ore, cat sa putem sa ne facem o idee. Autocarul ne-a lasat langa lacul St Moritz, exact pe acolo pe unde putem lua o scara rulanta care ne va duce practic in zona principala a orasului. Poti urca si pe scari sau cu liftul. Acum am inceput sa ne plimbam printr-unul dintre orasele cunoscute in toata lumea. Cateva cuvinte despre St Moritz: este unul dintre orasele de lux aflate la inaltime (din toate punctele de vedere) adica la o altitudine de 1822 m aflat in valea Engadin, oras care a gazduit doua olimpiade de iarna (1928 si 1948).

Ce selectasem ca “obiective”:

-In primul rand un Must-see, cofetaria Hanselman

-Muzeul Berry

-Casa Futura

-Muzeul Segantini

-Hotelul Waldhaus (Devil’s place)

Ce ne-a iesit din toate astea?

Cofetaria Hanselman, unde aveam ca scop faimoasa lor tarta cu caramel si nuca, am luat o bucata pe care am mancat-o toti trei si am ajuns la concluzia ca este intradevar foarte buna si puteai sa iti iei o felie sau o tarta mai mica sau mai mare, si pot spune ca este cunoscuta pretutindeni. Poti plati in franci elvetieni sau in euro asa ca a fost usor. Apoi ne-am indreptat spre Casa Futura, pentru care a trebuit sa urcam o multime de scari si mie in spatele baietilor mi-a cam iesit pe nas urcarea, insa n-am avut incotro, eu propusesem. Dar casa (asa cum o sa vedeti in poze) este chiar interesanta si a meritat sa ajungem pana acolo. Am coborat apoi spre muzeul Berry pe care l-am inspectat doar din exterior, nu aveam timp sa ii fac o vizita. Muzeul Berry este dedicat pictorului Peter Berry (totodata si doctor) si operelor lui fie ca sunt in acuarela sau ulei. Spre muzeul Segantini (dedicat pictorului Giovanni Segantini) nu ne-am mai indreptat deoarece era cam departe.

Am fi putut sa ajungem insa la Hotelul Waldhaus acolo unde se afla un celebru bar - Devil’s place, intrat si in Guiness Book, un loc unde cuvantul principal este whisky, aici se gasesc vreo 2500 tipuri de whisky, se pot face chiar si degustari si in functie de tipul de degustare ales puteti plati intre 35 – 165 franci elvetieni. Nu am sa va dau mai multe amanunte, daca va intereseaza uitati-va aici: waldhaus-am-see.ch/en-us/ ... Whisky-Tastings

Cum insa eram parca intr-o poveste, am preferat sa ne petrecem cele 2 ore sub cerul liber, plimbandu-ne putin prin oras, admirand magazinele apartinand unor firme celebre, masinile Rolls Royce dedicate clientilor VIP, am vazut si un cuplu care tocmai se casatorisera si erau cu prietenii la un scurt pahar de sampanie, am intrat si intr-o biserica, si ne-am plimbat pe malul lacului, ba chiar ne-am oprit pe o banca sa admiram imprejurimile.

De aici drumul nostru a continuat spre Italia, mai precis spre Livigno unde urma sa ne gasim un loc unde sa mancam, dar poate sa facem si niste mici cumparaturi avand in vedere ca acest orasel-statiune este Duty-free.

Drumul spre Livigno merge avand parte de peisaje superbe si chiar cu un punct de oprire pe traseu pentru a vedea ghetarul Morteratsch

Trecerea in Italia se face prin pasul Bernina aflat la 2330 m si urmatoarea noastra oprire a fost Livigno. Mai fac o paranteza, drumul este spectaculos, insa sunt o multime serpentine, care nu sunt tocmai placerea mea si ma gandeam in sinea mea, eu fug in Romania de serpentine si uite pe unde ma plimb eu acum, in fine, am fost in regula, am supravietuit. Dupa ce trecerea prin pasul Bernina a insemnat si ceva ploaie, in LIvigno era frumos. Si aici am avut la dispozitie vreo 2 ore, in prima ora intrand prin diferite magazine, in final comparand ceva bauturi alcoolice si ciocolata si pot spune ca prin prisma preturilor, exista si restrictii, ai voie o sticla de bauturi alcoolice tari de persoana, un cartus de tigari si inca cateva de altfel de limitari, toate magazinele au insa liste cu ce ai voie. A urmat cautarea unui loc unde sa luam masa. La inceput ne-am oprit la o terasa unde vreo 5 minute nu ne-a bagat nimeni in seama desi ospatarii se tot perindau pe acolo si nu pot spune ca locul era plin incat sa nu faca fata, si in final ne-am oprit pe terasa unui restaurant unde ne doream sa mancam o pizza la ea acasa. Am avut noroc, pizza chiar a fost extraordinar de buna.

Apoi ne-am indreptat spre autocar si hai spre casa. La un moment dat am avut ceva gatuiri in trafic deoarece treceam printr-un tunel care despartea Italia de Elvetia si pe care se circula pe un singur fir (aveam semafor) iar in capatul celelalt era vama. Am fost atentionati dinainte sa avem grija la cumparaturi deoarece orice masina poate fi oprita. Nu am fost insa opriti si ne-am continuat drumul.

Am ajuns acasa seara, obositi insa foarte multumiti de o excursie superba. Va invit sa vedeti pozele si sa imi dati dreptate sau nu asupra celor vazute.

---

VIZUALIZĂRI: 1453 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI