O firmitură din Kefalonia

TIPĂREȘTE

Excursie optionala, placuta, din Zakynthos in insula vecina, Kefalonia, cu 40 de euro (plus inca 10 E- intrari la o pestera si un lac subteran-superbe). Pleci la ora 7,30 din Zaky si te intorci la ora 22, revenind prin orasul Tsilivi "by night", wow! , un mini Las Vegas.

Pe Kefalonia au pus piciorul mari personalitati prezente sau apuse ale lumii: Brad Pitt, Onassis, Spielberg, Calin Dorgo, Maria Callas si... bunicul lui Ion Luca Caragiale. Insula e mare si stearpa, muntele isi intinde "talpile" pana-n mare, plajele de nisip le gasesti mai greu dar cand le gasesti, sunt superbe. Popas in doua orase, Agia Efemia si Argostoli, la plaja Myrthos si la o manastire, numita Sfantul Gherasimos.

Pe insula stai efectiv 6 ore si-un pic, iar distantele intre punctele turistice, sunt mari. N-ai ce cauta fara masina pe-acolo.

Mie nu-mi plac insulele-gigant, care stiu ca au o sumedenie de atractii dar la care nu poti ajunge decat daca esti un “vanator-de plaje inrait” sponsorizat de “National Geographic” sau vreo agentie turistica si care doreste sa scoata o enciclopedie cu toate cele un milion de plaje din lume. Sau poate or fi doua milioane. Oricum, cifra e mereu in crestere, caci de curand, de cativa ani, in tara noastra, la Sulina, poate ati auzit deja, apa Dunarii, a mai zamislit o plaja naturala, salbatica si pustie, precum sunt Vadu, Malu sau Gura Portitei, plaja ce a marit suprafata tarii noastre. Sa nu va mirati daca peste ceva vreme, asa, cam prin anul treizeci-treizeci, datorita aluviunilor aduse de Dunarea noastra cea albastra, dar care astazi bate mai ales spre un “gri-murdar”, ne vom invecina cu Rusia! .

Ma-ntrebati ce mi-a placut cel mai mult din excursie? Ghida! Pe dinafara, ghida arata precum Olive a lui Popey-marinarul, dar pe dinauntru, era o wikipedie plus o “goagala” turistica. O chema Dana, (eu i-am zis, in mintea mea “ghidana”), era poloneza, dar mai cunostea vreo 5 limbi straine, si cand simtea ca grupul adoarme, ne canta si dansa in autocar melodii populare grecesti! Si-am mai observat ceva frumos la ea: chiar daca statea pe scaun langa sofer sau era asezata la o masa pe feribot sau la alta masa, pe la popasurile noastre din insula, cand o-ntrebai ceva, orice (de exemplu “unde este toaleta”), ea se scula imediat politicos in picioare, iti zambea si-ti raspundea la intrebare. Cred ca avea ceva din spiritul sfantului Gherasimos, cel mai iubit om din Kefalonia. Asadar daca luati un bilet spre Kefalonia de la agentia turistica, My Tours din centrul orasului Zante, agentie unde lucreaza si o romanca, veti porni la drum cu ea, cu “ghidana”.

Un ghid bun face cat doua excursii, o poza reusita face cat zece propozitii iar un filmulet de cateva minute pe youtube, face cat o mie de cuvinte!

 Pornim la ora 8,30 de pe colina Bochali, dar autocarul porneste de fapt de la 7 dimineata, din Laganas si Kalamaki, opreste 10 minute in fata agentiei din centrul orasului Zante, ia cativa turisti, si apoi ajunge la “Mini-marketul Bochali”, de unde ia alti turisti care sunt cazati in vilele sau hoteluririle de pe aceasta colina, apoi, coboara spre Tsilivi, localitate luuunga si aglomerata, unde opreste in doua locuri si mai ia si de-acolo, cativa turisti. Apoi, strabatem, fara oprire, cam intr-o ora, intreaga insula Zakynthos de la sud la nord, si ne imbarcam pe-un feribot, intr-un mic port. Feribotul inainteaza repede “cu toate panzele sus”, dar gigantica insula Kefalonia, pe care o vezi mereu in fata ta, se apropie incet.

Cam tot intr-o ora, ajungem in Kefalonia si cu feribotul. In portul de destinatie, ghida, ne vinde bilete pentru Grota Drogarati si lacul subteran Mellisani. Un bilet costa 4 euro, celalalt 6 euro. Toata lumea cumpara ambele bilete. Sunt principalele atractii ale insulei situate langa localitatea Sami.

Avem 6 ore la dispozitie sa vizitam "o fărâmă" din insula. Ghida noastra, aduna grupul in portul de debarcare, grup care e format in cea mai mare parte din multi polonezi, doua familii de unguri si un “augustus”. La prima vedere, de cum am pus piciorul pe insula, Kefalonia, mi-a aparut ca o insula masiva si dura, o insula formata din piatra seaca, fara vegetatie. Dupa ce l-am pus si pe-al doilea si mai ales dupa ce-am intrat adanc in interiorul ei, peisajul anost si arid, imi dadea impresia ca pe aceasta insula, cel mai bine e sa cauti o plaja, una dintre multiplele ei plaje minunate, descrise de @irina in review-ul “Vanatori de plaje in Kefalonia” si sa ramai pe-acolo tot sejurul.

Primul popas il facem la manastirea Sf. Gherasimos, aparatorul insulei. Manastirea e superba, aici as vrea eu sa ma retrag la adanci baranete si sa scriu review-uri pentru AFA si Facebook, in liniste. Gherasimos era cel mai bun om de pe insula, un om ce i-ajuta deopotriva pe nevoiasi si pe cei instariti, cu leacuri si vorbe, fara sa le ceara nimic in schimb. Era un fel de “trei intr-unul”, adica era un fel de Isus+Hipocrate+Maica Tereza.

Legenda spune, ca dupa ce Gherasimos a murit si a fost sanctificat, acesta a mai fost vazut inca multa vreme prin insula, imbracat in hainele unui om sarac, plimbandu-se printre semenii sai, ascultandu-le pasurile si ajutandu-i la nevoie.

Lacul subteran Melissani, aflat langa localitatea Sami, cu o apa cand ca smaraldul, cand turcoaz, cand azurie, in functie de jocul razelor de soare, e alimentat prin niste galerii subterane (cenote), mult mai subterane decat lacul, lungi, de 40 Km, direct din mare. Pana sa ajungi insa la lac, stai la o coada de juma' de ora pe niste scari ce coboara in adancul pamantului Coloana turistilor ce se misca sacadat si incet, e lunga, precum o vezi si la metroul din Paris, inainte de ora 9 dimineata, cand tot francezul isi incepe job-ul cotidian. Excursia cu barca pe lac, dureaza cam 10 minute. Barcagiul, simpatic, opreste barca in milocul lacului pentru sedinte foto. Fiecare turist ii lasa 1,2 sau 3 euro. La un calcul simplu reiese ca omul aduna intr-o zi de vaslit, ca cat un salariu de pe la noi.

Legenda spune ca Melissani era o nimfa tanara si frumoasa foc. La soare te puteai uita, dar la dansa, ba! Se indragosti si ea, ca mai toate fetele contemprane ei, de zeul Pan, care, din pacate, facea parte dintr-o casta superioara, ce-si ducea traiul mai ales in imparatia cerurilor iar pe Pamant venea doar ca sa vrajeasca tinerele fete cu naiul lui fermecat. Cand fu vorba de casatorie, zeul "Pan-Don Juan", alese o alta nimfa. Cred ca fu un mariaj din interes, aranjat de zei. Melissani, zdrobita de durere, se arunca in lacul cel adanc, dar amintirea ei mai dainuie inca in mintea pamantenilor. De ce? Pentru ca frumusetea lacului nu poate fi asemuita decat cu ceva la fel de frumos - culoarea ochilor nimfei Melissani.

Nu departe de lac, tot langa Sami, ajungem la pestera Drogarati, e grozava, acolo, intri om normal si iesi om drogat. Stalactitele si stalagmitele sunt uriase. Pestera e mica, are doar doua sali, e-o pestera “de 10 mnute”. Seamana oarecum, cu pestera Ursilor de pe la noi

Plaja Myrthos e celebra dar n-avem timp sa coboram, o privim de pe o faleza suspendata si mult prea indepartata, avem 10 minute pentru a-i face fotografii cu “zoom-ul. ". Pacat! In Zakynthos esti lasat o ora intreaga sa savurezi cea mai celebra plaja a insulei, Navagio, iar aici, in Kefalonia, nu e timp sa cobori pe cea mai vestita plaja a insulei! Ma gandesc la o oarecare similitudine. Se zice ca daca nu esti pe Facebook, nu existi, asa si aici, daca ai ajuns pana la plaja Myrthos, si n-ai calcat pe ea, te-ai dus pana acolo degeaba. Pentru mine, plaja Myrthos, daca n-am calcat pe nispul ei si n-am adulmecat parfumul valurilor sale, nici n-a existat.

In acest tur, totul se face in viteza a 5-a, totul e cronometrat la minut. Ghida e mereu cu o pancarta in mana, care te anunta la ce ora trebuie sa ne-ntoarcem la autocar. Dar... nici nu e bine sa stai prea mult in Kefalonia. In anul1953, un cutremur cu magnitudinea de 7,2 a provocat moartea a aproximativ 450 de persoane şi a distrus o mare parte din insula, precum si din cea invecinata ei, Zakynthos. Apoi, au mai urmat si alte cutremure mai mici, insula e strabatuta, in strafunduri, de e o “dorsala seismica”, ce ajunge pana-n Turcia. Dupa cutremurul din '53, o mare parte a populatiei, a parasit insula, dar apoi, oamenii s-au reintors acasa si-a luat-o de la zero.

Pierdem mult timp pe drum, strabatand serpentine interminabile ce spinteca dealuri aride. Chiar daca e inconjurata de o salba de plaje minunate, in interior, in Kefalonia, (si interiorul e vast), senzatia de “un pustiu gri impietrit si interminabil”, te copleseste. Nici plajele n-ai cum sa le admiri din interiorul insulei, caci peisajul muntos, te-mpiedica sa le vezi.

Ajungem la Agia Efemia, un oras-port unde suntem asteptati cu masa. Chelnerii stiu cand venim, cand plecam si cat timp avem la dispozitie. Fac totul ca sa se incadreze in ora rezervata lor (prin contract, probabil). Eu nu m-asez la masa ci fac cativa pasi de-a lungul falezei. Servesc un sandvici si-o cola. Oraselul e dragut, are si un port mic, cobor pe plaja ingusta si neamenajata de langa port. Cativa turisti, se balacesc in apa calda si limpede si-apoi se-ntorc “la bronzat” pe niste scaune sau sezlonguri improvizate.

Eu intru cu picioarele in apa, (asta e regula la mine, cand ajung pe o plaja, imi bag picioarele in mare), caut scoici dar nu gasesc niciuna, vad in schimb o sumedenie de pietre frumoase. Gasesc una cu aspect de inimioara, pe care i-o dau ghidei, spunandu-i cateva din putinele cuvinte poloneze pe care le stiu:“Ginkue bardzo dla podroz”, ceea ce inseamna “Multumesc mult pentru excursie”. Mi-a zis ca pana la “podroz”, am pronuntat totul foarte corect si daca pana saptamana viitoare mai invat vreo 3-4000 de cuvinte din limba ei, ma ia ca “ajutor de ghid” pentru Kefalonia.

Ajungem si in capitala insulei, Argostoli, unde avem o jumatate de ora de shoping sau plimbare pe o superba faleza cu palmieri. Ghida ne afiseaza ora de intoarcere si ne calculeaza cat ne costa drumul de intoarcere in Zante-city, daca ratam feribotul. Vreo 200 de euro. Asadar, fiecare se-ntoarce la autocar la ora stabilita. Orasul e frumos dar la ora pranzului, in timpul siestei, putine magazine sunt deschise. Faleza si portul de yahturi, e insa grozav. Daca priviti pozele cu yahturi, al treilea yaht, cel dintre cel a lui Brad Pitt si Stephen Spielberg, e-al meu, e cel pe care l-am vandut in urma cu 10 ani, pentru a putea colinda lumea si a ajunge lider pe AFA.

In drumul de intoarcere spre portul de ferry, mai vedem, de la inaltimea munticeilor arizi ce-i strabatem, cateva ferme acvatice de stridii si trecem chiar si pe langa doua plaje mici, salbatice, pe care de-abia daca-ncap cateva cearceafuri.

In final, dupa inca o ora de feribot si una de autocar, ajungem acasa, noaptea tarziu. Cei cazati in Laganas si Kalamaki, ajung pe la miezul noptii.

E-o excursie placuta, nu foarte obositoare (pentru ca n-ai de vizitat multe obiective) si-n care iti faci o oarecare impresie despre vastitatea si ariditatea insulei Kefalonia. Dar impresia poate fi falsa, caci in partea cea mai frumoasa si spectaculoasa a ei, adica pe litoral, pe plajele ei salbatice sau amenajate, n-am ajuns.

Si totusi, orice excursie te-nvata cate ceva, eu, spre exemplu, mi-am dat seama cat de “odihnitoare” sunt insulele mai mici, gen Thassos, Skiathos, Paros, in care ai tot ce-ti doresti, chiar langa tine. In Kefalonia in schimb, m-au dezarmat distantele mari intre obiectivele turistice. Iar plajele, daca le vedeai de la inaltime, mai era inca mult pana departe, pana coborai la nivelul marii. Ca sa savurezi pe deplin frumusetea Kefaloniei, ai nevoie de o masina, de mult timp la dispozitie si de bani.

Kefalonia e pentru explorare nu e pentru odihna. Cei ce doresc odihna, cred ca stiu deja ca vara, nisipul plajei e le fel de fierbinte peste tot, si-n insulele mari, si-n cele mici, apa marii e la fel de uda si calda peste tot, soarele straluceste la fel peste tot, asa ca, atunci cand esti la malul marii, nu mai prea conteaza unde te afli. Inchizi ochii si te simti fericit! Si-asta e de-ajuns.

“Bucuria estivala” a unei vacante, pentru mine inseamna asadar, acele minunate clipe pe care le poti petrece in fiecare vara, asezat pe un sezlong, sub o umbrela, cu marea la picioare si soarele deasupra, cu paharul de Cola plin cu cubulete de gheata langa tine si cu o taverna in spatele plajei si... cu o voce blanda ce-ti sopteste dulce la ureche: "Stii tu, iubi, azi ai promis ca ma duci in bazar la shoping, am vazut un colier din safir minunat, face numai 299 de euro si sa stii ca e mai ieftin decat cele 10 rochite si creme de plaje ce mi le-ai cumparat ieri. Te rooog!”

---

VIZUALIZĂRI: 5445 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI