Transfagarasanul si manelizarea acestuia

TIPĂREȘTE

Cand eram mic, cu prilejul vreunei zile libere socialiste mergeam cu parintii pe acest drum. Imi amintesc cateva franturi din povestirile de atunci dar cele mai mult imi amintesc aerul curat si virajele facute de Renault-ul 8 pe acele de par.

Anul trecut am apucat sa strabat numai o mica parte din el, asa ca in acest an ne-am propus sa il batem cap-coada dinspre Sibiu catre Pitesti. Primul lucru pe care il remarc este slaba prezenta a indicatoarelor rutiere, in zona unde se face dreapra si se intra pe DN7C.

Primii kilometri sunt plini de micute denivelari, nu se poate merge cu mai mult de 80 kmh. Dupa putin timp incepe o priveliste superba: munti, paduri, paraiase si nori. Desi am mai calatorit nu cred ca am mai vazut ceva la fel de spectaculos- nu am fost inca pe Transalpina. Soarele incearca sa strabata si doar din cand in cand reuseste pacla deasa. Termometrul scade din ce in ce mai mult, astfel ca de la 30 de grade la Sibiu ajunge pana la 14 grade la Balea Lac.

Va recomand sa aveti mare grija, in special la soferii de oras care isi inchipuie ca a conduce pe acest drum este simultan cu mersul cu masina la paine. Parapetii lipsa, marcajele slabe in anumite portiuni duc la sporirea gradului de dificultate, mai ales pentru cei care conduc numai in oras.

Desi este un drum fabulos sunt foarte putine locuri unde poti trage pe dreapta si fotografia. Multe indicatoare, in special cele de altitudine sunt mediocru intretinute, la un pas de a fi coplesite de rugina.

Primul obiectiv este Cabana Balea Cascada, de unde se poate merge pe jos pana la Cascada in circa o ora. Din pacate parcarea este haotica, peturile si dozele de aluminiu aruncate de omul de tip nou invadeaza peisajul. La fel de adevarat este ca si tomberoanele sunt putine, dar si nesimitirea cat muntele de mare. Raul este invadat de cauciuri arse, resturi menajere, iar la limita caii de acces e un indicator " Proprietate privata". Lasam in urma zona si mergem catre Balea Lac. Locuri de fotografiat destule, dar unde sa lasi masina? Sunt destui cei care aleg sa o lase pe drum, pe avarii. Ajungem la Balea Lac. Nu ai cum sa il ratezi, doar nu este nici un indicator. Masinile sunt parcate aiurea, desi exista indicatoare cu "oprirea interzisa". Aici incepe manelizarea la propriu: gratare, mici, fum, muzica, zgomot, balci de prost gust fiecare se simte ca la el acasa. Cu greu 2 masini mai trec una pe langa alta, nu e de mirare ca se formeaza blocaje. Cu chiu cu vai gasesti loc intr-o parcare: 4 lei ora mai scump ca la Universitate in Bucuresti. Toate lumea se plimba pe oriunde catre Lac, nu exista un drum standard, doar natura trebuie calcata in picioare si postata pe minumatele retele, nu-i asa?

Preturile sunt jaf dovedit: 5 lei prajitura cu afinele din gradina ursului... ai inteles gresit 5 lei / 100 grame. Totul este extrem de scump, dar lumea cumpara in ciuda faptului ca este o nesimtire crancena. Lumea trage la foc automat poze cu telefoanele mobile, nu are rost sa se stie ca vorbim despre un circ glaciar. Nici macar un indicator cu explicatii despre lac, ar fi de remarcat mai multi pesti care se lasa fotografiati in schimbul mancarii. Trecem prin cel mai lung tunel, suntem avertizati ca se schimba judetul si calatorim catre Barajul Vidraru. Din loc in loc diverse reclame la mici si pensiuni, preturile incep sa se apropie de normal. Mirosul de conifere al padurii iti inunda plamanii si nu poti sa nu te opresti sa savurezi pur si simplu - intr-o alta parcare mizerabila.

Barajul Vidraru ramane amintirea de baza a copilariei de cand eram plimbati prin zona. Spectaculos, frumos, se pot efectua plimbari pe lac 30 lei/ 50 minute si te poti fotografia cu "Omul de Otel". Sentimentul de siguranta este profund, 2 jandarmi transpirati apara barajul de teroristi. Aceeeasi problema cu locurile de parcare, aceeasi mizerie si aceeasi oameni care isi fac poze in mijlocul drumului fara sa le pese de ceilalti - pentru o imagine completa un brand ce ciment si-a postat reclama direct pe munte.

Ultimul obiectiv este Cetatea Poenari, nu am urcat pana la ea, din celelalte recenzii inteleg ca este mai mult o ruina.

Fara doar si poate. Transfagarasanul este un traseu superb. Neglijenta, prostia, lacomia si toleranta unora l-au transformat intr-o zona murdara, plina de fum, speculanti si manele. Este ciudat faptul ca nimeni nu se sesizeaza, nimeni nu face nimic, iar lumea contribuie pasiva la intretinerea acestei fapt, lasand bani la speculantii din zona.

---

VIZUALIZĂRI: 1805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI