O zi pe Transfagarasan

TIPĂREȘTE

In luna martie am platit cei 35 euro de persoana pentru o excursie de o zi pe Transfagarasan, care cuprindea si alte opriri.

Ne-am prezentat langa Muzeul C. F. R. la ora 6. Trebuia sa plecam la 6.15. dar un turist nu a binevoit sa anunte ca nu mai participa, asa ca sfertul academic de asteptare, ne-a mai scurtat putin calatoria cu 15 minute. La 6.30 am plecat cu un autocar bun, aerul conditionat facea fata, locurile in autocar s-au respectat, doar cateva persoane nemultumite, care spuneau ca au locuri pe 12,13 si au ajuns pe 17,18 si acolo au ramas. Persoane de toate varstele, am plecat la drum pe o zi superba, fara un nor pe cer, 21 iulie 2012.

Manastirea Arges, prima oprire. Am platit 2 lei la intrare de persoana, iar cineva de acolo ne-a oferit explicatii timp de 10 minute. Taxa foto, 10 lei, nu stiu cati au achitat-o, n-am observat pe nimeni sa faca asta. Din pacate locul unde a fost zidita Ana, era acoperit de schele si fasii mari de panza. Atmosfera frumoasa, totul ingrijit in jur, un loc plin de istorie .

Cetatea Poenari, o ora de popas la sosea, la poalele cetatii. Cele 1480 de trepte erau urcate cu voie buna si ambitie de cei mai multi dintre participanti, erau si alti turisti cu autocarul, dar nu dupa mult timp ii vedeam coborand, gafaind, renuntand.

Drumul serpuia prin padure, destul de ingusta scara, multi nu stiau cate trepte sant si se aventurau plini de speranta. Eu stiam, ne spusese si ghida despre numarul mare de trepte, timpul scurt de doar o ora... Ne-am multumit cu un urcus de doar 200-250 de trepte si ne-am asezat la umbra copacilor pe un pled special luat de acasa. Ne-am bucurat de umbra si aerul curat, iar uneori ne-am amuzat de cei care urcau si coborau. Putini ajungeau sus, la capatul drumului. La un moment dat trecea pe langa noi un grup. Tineri adolescenti veseli, la un moment dat o fata zice, ''m-a luat asa o oboseala dintr-o data... ''Toti gafaiau si intrebau ,,mai e mult? ''Mi-am dat seama ca nu toti stiau numarul de trepte, dar cetatea se vedea din sosea, era destul de usor sa-ti dai seama ca drumul este anevoios.

Noua ne plac excursiile organizate, ghida a fost o persoana serioasa, ne-a povestit, ne-a recitat, n-am repros. Doar ca se fac toate pe fuga, timpul este limitat, dar daca vrei sa vezi multe locuri in timp scurt, merita efortul.

Barajul Vidraru, 30 de minute am avut la dispozitie, dar timpul s-a prelungit la 45. Aglomeratie destul de mare, se dirija circulatia. Pentru ca autocarele ocupa destul spatiu, au fost dirijate in sus, asa ca de la baraj am mai mers 10-15 minute pe jos pana la autocar. Frumos, interesant, dar destul de trist sa vezi sticlele din plastic cum pluteau... si nu erau deloc putine.

Cabana Capra, o ora de admirat locul, pentru servirea mesei si orice altceva se poate face intr-o ora. Amplasata superb, erau acolo cateva leagane, amenajat un loc pentru focul de tabara, o masa din busteni, o alta cu scaune tot din lemn. N-am servit masa acolo, noi avem un rucsac frigorific la noi pentru plimbarile de-o zi, asa ca am luat de acasa tot ce-am avut nevoie, chiar si apa congelata, care ne-a tinut toata ziua, 4 litri.

Transfagarasanul, drumul renumit, soseaua de poveste si plina de gropi odata, ne-a intampinat insorita, destul de aglomerata. Asteptam sa ma zgaltiie autocarul, dar nimic. Am vazut drumul reparat, nu m-am speriat de gauri in sfalt, asa cum auzisem. Soferul nostru conducea atat de frumos, incat n-am avut nici o secunda vreo teama sau vreo senzatie de rau de inaltime macar. Cerul senin, oamenii opriti pe marginea drumului, unii cu corturi sau rulote chiar, faceau ca locul acela sa para un vis, un loc in care iti doresti sa revii cat ma des.

Balea Lac, din pacate pauza a fost de doar 30 de minute. Pe desfasurator scria o ora, ghida cred ca s-a facut ca nu stie si a intrebat in autocar, cat sa stam aici. Mi s-a parut aiurea sa intrebi, atata timp cat ne-a dat foi cu programul, deci avea si dansa. Este aiurea in general sa intrebi oamenii din autocar, caci este logic ca fiecare va raspunde diferit. Asa ca dansa a ales 30 de minute, desi s-a strigat chiar si 45, o ora. Ne-am conformat, oricum pauzele se lungesc de obicei, caci oamenii nu prea sant punctuali, multi intarzie si atunci din 30 de minute se fac 40-45 uneori. Am avut la noi, si un rucsac cu doua hanorace si alte cateva maruntisuri, chiar si un sal ca sa-l pun pe umeri. N-am apucat sa scoatem nimic in afara de micul pled special pentru picnic, caci are si folie pe dos. Caldura de iulie si-a facut prezenta si aici, inainte sa coboram din autocar nu stiam ce sa luam cu noi, iar cand am privit pe geam, am vazut oamenii in maneca scurta. Am coborat intr-o aglomeratie placuta, desi suna ciudat. Erau multi oameni, dar atmosfera era frumoasa, aglomerat, dar nederanjant, era loc pentru toata lumea, chiar si pentru autocarul nostru care si-a facut loc printre multele masini si tarabe cu tot felul de bunatati traditionale si tot felul de maruntisuri. Batea vantul destul de tare, vremea calduroasa si insorita, faceau ca acel loc sa fie ideal pentru aceste zile toride de vara. Iti venea sa ramai acolo.

Balea Cascada, 30 de minute popas, am admirat cascada de departe, mai mult cu zoom la camera, caci era ceva distanta pana acolo si timpul nu ne permitea sa o vizitam. Aceasta excursie ar fi fost ideala daca ar fi fost impartita in doua zile, cu prima zi de cazare la poalele Cetatii Poenari, caci ar fi fost timp si pentru vizitarea ei, apoi restul traseului cu vizitarea cascadei a doua zi. Oricum, foarte multi dintre noi santem oraseni sedentari, iar conditia fizica lasa de dorit. Un drum la cetate chiar si in trei ore, tot ar fi produs o febra musculara de toata frumusetea, iar drumul la cascada la fel, desi cred ca ambele ar fi meritat.

Coborand prin Cartisoara, insotiti de povestile despre Badea Cartan, ne intoarcem pe Valea Oltului spre Manastirea Cozia.

Manastirea Cozia, ultima noastra oprire, ne-a intampinat cu racoarea produsa de furtunele amplasate peste multitudinea de flori, era ora de seara, apa tasnea, racorind aleile pline cu flori, de zgomotul clopotelor si de toaca. O atmosfera coplesitoare ne-a incheiat mica noastra excursie.

Am ajuns in Bucuresti in jurul orei 23, asa cum scria in program, au fost lasati cativa la intrarea in Bucuresti, in Militari,am profitat si noi, asa ca am prins metroul, iar la 23.30 am fost acasa.

Inca aud in urechi Balada Mesterului Manole in drum spre Manastirea Arges, povestirile despre Vlad Tepes in drum spre Cetatea Poenari si toate celelalte locatii, fiecare insotita de explicatii. Au reinviat in memorie domnitori, fapte si intamplari de care-am auzit si-am invatat in scoala. Frumoasa excursie, desi putin obositoare, este incarcata de tot ce-i mai frumos, mai valoros si mai sfat pentru neamul nostru, iar Transfagarasanul... un drum pe care mi-as dori sa fiu in fiecare iulie al fiecarui an, daca as putea.

O excursie binevenita pentru orice om care nu are o masina proprie sau ii este teama sa conduca, pentru oricine iubeste calatoriile organizate, caci stiu ca sant destui. Erau persoane care au colindat foarte mult in afara tarii, in circuite de tot felul, erau calite ca sa zic asa. Erau persoane singure care se simteau bine si socializau. Este un mod frumos de-a vedea lucruri, locuri si oameni, de-a ne imbogati cu fiecare km parcurs.

Vacante frumoase va doresc!

Va rog daca se poate sa fie atasat filmul pe care l-am facut, atat cat ne-a tinut bateria camerei.

http://www.youtube.com/watch?v=oYnsP6pSt4w

---

VIZUALIZĂRI: 7770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI