Un hotel pur și simplu perfect în Bangkok!

TIPĂREȘTE

Alegerea hotelului din Bangkok a fost o chestie foarte simpatică și chiar un pic paranormală. Împărțisem vacanța noastră în 2 părți: 4 nopți aveam să stăm în Bangkok și 5 în Phuket. Contrar obiceiului, Tati a decis ca de data asta să se implice și în rezervarea cazărilor: „Uite cum facem! Tu alegi unde stăm pe insulă, eu în capitală, că am mai fost și știu locurile.” Ok, am zis.

Și s-a întâmplat ca după asta Tati să plece de-acasă vreo săptămână, cu treabă. Timp suficient pentru mine să mă lămuresc cât de cât cu ce se mănâncă Thailanda asta și insula Phuket în particular și să găsesc, în sfârșit, resortul visurilor mele. Dar pentru că mai erau 2-3 zile până revenea Tati acasă și mă cam plictiseam, am continuat studiul cu volumul 2: Bangkok. Când am crezut că l-am bunghit și p-ăsta oarecum, am zis ia să arunc io o privire pe booking, că n-o fi foc! Și ce să vezi?! (Doar) câteva zeci (sau sute?!) de click-uri și zbang! hotelul visurilor mele – varianta Bangkok! Să rezerv sau nu?! S-o supăra Tati?! N-are cuuum!!!... Hai să rezerv, că e cu anulare gratuită, la o adică... Deși eram atât de sigură că, orice ar fi avut Tati în cap, era imposibil să nu fie dat pe spate de atari ofertă!

Când s-a întors, ne-am suprapus alegerile. Coincideau 100%. The end.

Dar să vă povestesc cum am procedat. În primul rând, am urmărit ca locul de cazare să beneficieze de opțiunea SHA Plus/Extra Plus. SHA este prescurtarea de la Safety & Health Administration, iar tipul acesta de certificat a fost introdus în urma pandemiei de COVID-19 și garantează măsuri particulare de securitate sanitară. Pe urmă, poziția pe hartă. La capitolul ăsta, mi-a luat ceva timp să mă lămuresc. În principiu, tot ce e la est de râul Chao Phraya ar fi ok (merge și un pic spre vest); cu cât mai aproape de râu, cu atât mai bine. Foarte important: să ai acces facil la un mijloc de transport în comun, de preferat trenul de suprafață (BTS), care este rapid și ajunge în multe locuri. Altceva nu prea m-a interesat; doar, desigur, un raport bun preț – calitate.

Câștigător detașat a fost Eastin Grand Hotel Sathort 5* (SHA Extra Plus). Lanțul hotelier Eastin, creat în 2008, este unul de lux, cu edificii răspândite în Thailanda, India, Indochina și Vietnam; au și câteva locații budget, numite Eastin Easy. După cum îi spune numele, hotelul nostru se află în districtul (de bussiness) Sathorn, adresa exactă fiind 33/1 South Sathorn Road. Au fost 2 elemente care m-au făcut să-l aleg; despre unul vom vorbi în curând, celălalt este faptul că există o pasarelă ce leagă direct etajul al 3-lea al hotelului de stația de sky-train Susarak. Mai ușoară comunicare cu restul lumii nici că-mi imaginez!... Altfel, până la râu sunt vreo 7-800 m, îi poți străbate pe jos în 15-20 de minute, dar și mai bine cu trenul de suprafață, e doar o stație, iar costul biletelor modic. De la râu, poți lua ferry public în sus sau în jos; din loc în loc sunt mici debarcadere de unde poți închiria o barcă tradițională (long tail boat) să te plimbe pe canale, în „vechiul” Bangkok, întins mult dincolo de țărmul vestic al râului.

Clădirea ce găzduiește hotelul este de tip zgârie-nori, oțel&sticlă – un turn înalt de 33 de etaje (ceea ce înseamnă absolut modest pentru Bangkok). Totuși, fotografiile de pe site arată într-un mare fel și primul meu gând a fost: ok, dar cum fac să fiu sigură că primim cameră la unul din ultimele etaje, pentru a beneficia și noi de priveliștile astea de vis?! Simplu: plătim suplimentar. În plus, în cost sunt incluse și alte avantaje. Am optat (pe booking) pentru Cameră dublă/twin superioară Executive cu acces la lounge, prețul fiind de puțin peste 20000 thb (aprox. 540 euro; discount 10% Genius aplicat) pentru 4 nopți.

Ei, chestia asta cu lounge-ul a fost al doilea element hotărâtor! Executive Lounge este un salon ce ocupă o bună parte din etajul al 32-lea, unde au acces doar cei cazați în camerele mai sus menționate (etajele 30 în sus). Aici se servesc: micul dejun între orele 7 și 11; cafea/ceai, băuturi non-alcoolice și fursecuri între 11 și 17:30; open bar (supe, aperitive gen amuse bouche, sushi, prăjituri și fructe), precum și toate tipurile de băuturi, inclusiv alcoolice, între 17:30 și 19:30. Cu alte cuvinte, asta înseamnă că de 135 euro pe noapte, ești tratat drept client VIP și ai incluse, pe lângă accesul la celelalte facilități ale hotelului, micul dejun și cina! Afacere, nu glumă! E drept, acest preț l-am nimerit cu 3 sau 4 luni înainte de plecare și vă sfătuiesc să rezervați cât mai din timp, pentru că am urmărit și am constatat că prețurile dospesc pe măsură ce trece timpul. Am făcut acum o simulare, la repezeală, pentru săptămâna viitoare: aceeași cameră costă aproape dublu decât am plătit noi.

Am povestit în articolul precedent cum am ajuns de la aeroportul Suvarnabhumi, cu transportul în comun, ne-a costat aproape 200 thb (5,4 euro) și ne-a luat cam o oră și jumătate. La plecare, spre același aeroport am luat taxi, prețul este fix, 400 thb plus taxa de autostradă de 75 euro și durează aproape o oră, în funcție de trafic.

Deci am ajuns pe la 9 și jumătate dimineața. Check-in-ul începea oficial la ora 14, dar am zis să lăsăm bagajele și-om merge să ne plimbăm prin împrejurimi. Din stația de sky-train Surasak am urmat pasarela menționată, ce ne-a introdus în hotel, la etajul al 3-lea. Imediat în dreapta intrării se află un bancomat (l-am ținut minte și a doua zi dimineață chiar l-am folosit să mai scoatem niște monedă locală), în față este unul din cele 3 restaurante ale hotelului, cel cu specific chinezesc (deschis zilnic între orele 11 și 22). Am urmat apoi coridorul în zig-zag până am ajuns la holul cu lifturi (sunt 4 în total, 2 câte 2 dispuse față în față) și am coborât la parter, unde se află recepția.

O angajată ne-a preluat imediat, ne-a indicat un loc unde să lăsăm bagajele (avea să ni le aducă mai târziu un bellboy direct în cameră) și ne-a rugat s-o urmăm. A urcat cu noi până la etajul 32, la lounge și ne-a predat altei colege. Pasămite, înainte de a pătrunde în lounge-ul propriu-zis, treci prin mica lui recepție, unde sunt îndeplinite formalitățile de cazare/decazare pentru oaspeții camerelor de la etajele 30-32, printre care ne număram.

Am fost invitați în salonul spațios, în formă de L, cu ferestre uriașe (cu vedere spre sky-line-ul fantastic al orașului), cu mai multe compartimente ce comunică între ele, cu zone de servit masa (dotate cu mese și scaune) și zone de relaxare (canapele și fotolii), cu o „insulă” centrală unde vom fi găsit ulterior oferta culinară. De fapt, nimerirăm în plin mic dejun, o parte din mese erau încă ocupate, noi însă am fost invitați pe una din canapele și serviți cu cafele și fursecuri (practic, intram cu micul dejun abia începând cu ziua următoare).

Am fost uimiți încă din prima clipă de atitudinea impecabilă a personalului! Absolut toți erau îmbrăcați exemplar, umblau cu grație și grijă, vorbeau încet și elevat, părea că singurul lor scop în viață este să te servească pe tine la modul perfect! Se opreau în fața ta cu o ușoară plecăciune, făceau ce aveau de făcut și, la final, după ce mulțumeai, îți mulțumeau la rându-le cu o și mai adâncă plecăciune. Toți purtau măști în hotel, inițial am crezut că or fi obligați, însă angajata care ne-a condus de la recepția de jos ne-a zis că masca nu e musai, însă ei cred că e mai bine s-o poarte pentru că interacționează cu atâția oameni. Am zis în sinea mea: da, sigur, spui așa că dă bine; dar SHA ce-o fi însemnând?! , însă ulterior aveam să văd că peste tot, în interioare sau în aer liber, 95% din localnici purtau mască!

În timp ce ne-am relaxat, recepționera a plecat cu actele noastre să completeze ceva formulare, după câteva minute s-a întors. Am decis să plătim pe loc contravaloarea cazării (cu cardul), la care s-a adăugat o garanție în valoare de 10000 thb (echivalentul a 270 euro), ce avea să ni se returneze la plecare. Din fericire, și pe aceasta am putut-o plăti tot cu cardul și ne-a fost înapoiată tot pe card (spre deosebire de hotelul din Phuket, unde garanția avea să fie exclusiv cash; ce-i drept, și valoarea mult mai mică, de numai 2500 thb).

Recepționera n-a venit doar cu hârtii și POS, ci și cu o veste: există deja disponibilă o cameră, doar că are paturi twin. Dacă vrem musai pat matrimonial, trebuie să așteptăm până la 14. Ne-am uitat unul la altul; eram varză de oboseală, pierdusem șirul orelor nedormite... Mai faci mofturi în astfel de situații?! Am acceptat cu bucurie camera twin. Și bine am făcut, căci până la 14 aveam deja la activ o mică plimbare de recunoaștere prin hotel și împrejurimi, o berulă din minibar băută așa, de bun venit și un somnic pe cinste!

Am avut camera 3016, la etajul al 30-lea. Evident, ușa este acționată cu o cartelă magnetică, însă electricitatea nu depinde de aceasta (în schimb, cartela este indispensabilă pentru ca liftul să pornească de jos în sus!). Adică poți să-ți lași telefonul la încărcat în cameră în timp ce înoți în piscină, spre exemplu. Mărișoară camera, pe site scrie 32 mp. Structură clasică: un hol, baia în stânga, dormitorul în față.

Dormitorul conține cele 2 paturi zise twin; de fapt, încap 2 oameni lejer în fiecare. Saltele de vis, lenjerie impecabilă, din bumbac satinat alb, 2 perne de căciulă și o pilotă subțire pentru învelit. O noptieră comună între ele, cu o veioză, întrerupătoare și prize (se vede că-i o construcție ceva mai veche; altfel, ar fi fost musai câte-o noptieră de fiecare pat; în fine, pe noi nu ne-a deranjat s-o împărțim). În colțul dinspre fereastră, un fotoliu cu loc pentru picioare, extrem de confortabil – perfect să stai și să admiri superba priveliște cu zgârie-norii orașului. Pe peretele opus, biroul și-un scaun, un fel de băncuță lungă, bună de depozitat genți și rucsacuri, iar pe perete, deasupra, TV-ul cu ecran plat (nu-mi amintesc să-l fi deschis).

În continuarea băncuței, spre hol, suportul de bagaje. Pe urmă, în hol, un corp de mobilier comun încluzând dulapul în 2 uși și răcitorul ascuns într-un dulap mai mic. Asta în linii mari. Când începi să scotocești, să deschizi ușile și să tragi sertarele, descoperi tot felul de chestii: seiful, uscătorul de păr, șlapii pentru piscină (în Thailanda se poartă șlapi de plastic pe la hoteluri, și în Phuket aveam să găsim la fel în cameră, nu cred că-s de unică folosință, dar or fi dezinfectați, mă gândesc... în tot cazul, noi i-am ignorat și i-am folosit pe ai noștri, aduși de acasă). Pe urmă, umbrelă de ploaie, halate de baie și umerașe destule. Cană fierbător cu 2 cești și câteva plicuri de ceai. În ultima zi abia, am descoperit într-o casetă de pe birou creioane, radieră, riglă, capsator, agrafe de birou etc.

Și baia-i destul de spațioasă și modernă, dotată clasic, cu cabină de duș walk-in, vas de toaletă, chiuvetă încastrată într-un blat uriaș, oglindă (plus una gen lupă, cu braț mobil), coș de gunoi. Prosoapele erau din bumbac alb, de calitate bună, în 3 dimensiuni și aveam să le găsim schimbate la cea mai mică urmă de utilizare. Drept consumabile, hârtie igienică, săpunele, șamponele și tot felul de briz-brizuri care nu prea ne-au trebuit (de exemplu, bețișoare pentru urechi).

Aspect general cromatic plăcut, mult alb și ceva nuanțe de bej și maro. Fereastra ocupă tot peretele exterior (evident că nu se poate deschide), oferind priveliști ce-ți taie răsuflarea, spre sky-line-ul orașului. Peste ferestre sunt perdeluțe albe și draperii bejulii, foarte eficiente în asigurarea unui confort optim pentru ochii somnoroși. Camera beneficiază de climatizare, poți să-ți setezi temperatura dorită. A, foarte important: primești zilnic câte un pet de apă!

Restaurantul principal al hotelului se află la etajul al 5-lea. Acolo se servește micul dejun pentru toată suflarea, pe urmă se transformă în à la carte. Fata care ne-a cazat a specificat că putem lua micul dejun fie la lounge, fie la restaurantul comun și, din comoditate, aveam să-l preferăm pe primul și să-l neglijăm complet (deși inițial ne-am propus să ne ducem măcar o dată) pe cel din urmă.

În salon, micul dejun se servește sub formă de bufet, ce cuprinde preparate clasice, gen mezeluri, brânzeturi, somon afumat, legume și fructe, dar și câteva feluri tradiționale (am încercat într-o dimineață un fel de colțunași umpluți, din aceia fierți la abur). Evident, o bogată selecție de pâine și dulciuri, precum croasante, checuri, brioșe. Lapte și iaurt; și niște fresh-uri de fructe absolut minunate!

Pe lângă acestea, există pe fiecare masă un mini-meniu, din care-ți alegi felul ce-ți va fi preparat pe loc: în general, pe bază de ouă, dar și altfel, spre exemplu pancakes sau chiar supă-noddles cu creveți. Cafeaua e de calitate medie (acceptabilă, totuși pentru o țară în care această licoare nu are tradiție) și, desigur, poți primi mai multe sortimente de ceai. Pe scurt, un mic dejun (prea) îndestulător.

„Cina” e de 10 ori mai bogată și, desigur, era una din atracțiile principale ale zilei, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți oaspeți ai sectorului VIP. Pe insula din mijlocul salonului găseai aranjate frumos tot felul de boluri și platouri cu preparate care de care mai apetisante. În fiecare seară am avut un tip de supă-cremă fină și extrem de gustoasă (de broccoli, de conopidă, de cartofi etc), 3-4 feluri de sushi, fel de fel de mini-tarte umplute cu diverse, numai bune de băgat o dată-n gură sau mini-frigărui sau păhăruțe cu chestii, de nici nu știai bine ce mănânci. Și oarece feluri gătite, majoritatea din bucătăria thai, unele mi-au plăcut maxim, unele mai puțin.

Constanta fiecărei cine a fost însă, pentru noi, bogata ofertă de fructe! Doamne, cu ce minunății ne delectarăm!... Pepene roșu și galben, ananas, papaya, mango și niște bănănuțe cât degetul de lungi, dulci și parfumate! (Cred că n-am mâncat în toată viața mea câte fructe am mâncat în Thailanda; nu-i deloc o exagerare!). Erau și prăjituri, arătau foarte bine, am încercat câteva, dar departe să bată fructele.

La cină, în loc de meniul de mic dejun găseam pe mese meniul de băuturi, din care ne alegeam ce doream; băieții și fetele drăguțe se grăbeau să ne servească la masă. Orice, de la apă și sucuri, până la bere și vinuri locale (bunișoare), coktailuri și tării. La discreție. Imaginați-vă cum e să savurezi ceva bun în timp ce privirile ți se delectează cu priveliștea soarelui apunând printre zgârie-nori!...

Piscina se află la etajul al 14-lea și este una dintre cele mai grozave pe care le-am experimentat până acum! Luuungă (30-40 m, am apreciat), lată de vreo 5m, adâncă nici prea-prea, nici foarte-foarte (1,2 m), cu apa numai bună de călduță (necesita totuși un pic de acomodare), foarte curată și – cel mai important – e de tip infinity! Adică stai agățat de marginea piscinei și ai impresia că plutești în timp ce admiri profilul tulburător al orașului! Minunat!

Există un număr suficient de șezlonguri, n-a fost greu să găsim măcar un set liber, indiferent la ce oră am ajuns (în dimineața din ziua plecării, vreo 2 după-amiezi și chiar într-o seară, după cină) și mai erau câteva baldachine înșirate pe latura mare interioară. La intrarea în zona piscinei, eram mereu întâmpinați cu o plecăciune și-un salut tradițional de angajați și invitați să ne servim cu prosoape speciale stivuite pe niște rafturi, pe care la plecare le lăsam într-un recipient special. Piscina este deschisă începând cu ora 6 dimineața, însă poți servi ceva de băut doar de la 11 încolo, când se deschide barul atașat restaurantului Antito. Între 17 și 18 (sau 19, nu mai știu exact), au happy hour, când toate băuturile au prețul la jumătate; noi ne-am eschivat de fiecare dată, căci la 17:30 începea dezmățul la lounge... Toate se închid la ora 22.

Restaurantul Antito, inclus practic în zona de spa, are profil mediteranean și este unul dintre cele mai bune din oraș, Chef Amerigo Tito Sesti (nativ din Bergamo) fiind premiat cu o stea Michelin (2018-2022). L-am testat chiar în prima zi și da, ne-am declarat foarte încântați (dar despre mâncătoreli discutăm mai pe larg altădată).

Cam asta fuse experiența noastră cu hotelul ăsta minunat din Bangkok... El mai are și alte chestii, precum sală de fitness sau săli de conferință, însă nu ne-au interesat. Ne-ar fi interesat poate restaurantul chinezesc, dar n-a fost să fie, timpul șederii noastre acolo fu prea scurt. A, și ar mai fi un bar în lobby, la parter; nu știu din ce motiv, n-a funcționat.

La final am concluzionat (și eu, și Tati) că alegere mai bună chiar n-aveam cum să facem! Pur și simplu a fost perfect pentru noi hotelul ăsta! Perfect ca locație, confort, facilități – tot ce ne-am dorit acolo am găsit! Cum nu ne-am săturat de Thailanda și nici măcar de Bangkok, e clar ce vom alege data viitoare, cu ochii închiși și fără nicio ezitare! Sper doar să-și păstreze același raport preț calitate, sau măcar pe-acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 1816 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI