Mai mult decât un bun loc de popas; o destinație în sine - Hotel Drustar, Silistra

TIPĂREȘTE

Am ales Silistra ca prim loc de popas ca să nu facem dintr-o bucată drumul până la primul obiectiv mai important: orașul Edırne. Adică am fi putut să plecăm sâmbătă dimineață, la prima oră și am fi ajuns pe seară la Edırne, dar asta ar fi însemnat să cam gonim și probabil să renunțăm la un prânz tihnit pe la vreo mehana bulgărească... Ca să nu mai zic de principala variabilă, timpul petrecut în cele două vame...

Așa că am decis (ca și de câteva alte ori în anii trecuți) să ne începem vacanța cu juma’ de zi mai devreme: vineri, după serviciu. Am calculat că-mi termin treaba pe la 3, am mai pus vreo oră (2, în final) și, realistic vorbind, nu ne-am întins mai tare decât ne-a fost plapuma, căci am parcat în fața hotelului Drustar fix la momentul când soarele se ascundea după linia orizontului.

Adresa implică un nume de stradă (Kapitan Marmarchev) și un număr (10), dar nu cred ca asta să vă ajute prea mult. Se află chiar în capătul estic al Grădinii Dunării, principala zonă verde și de recreere a orașului; la giratoriul de după bac faceți dreapta, în capăt stânga, mai mergeți un pic și ați ajuns. L-am ales în principal pentru poziția sa, la țărm de Dunăre (am sperat și la vedere din cameră, dar n-a fost să fie; de fapt, nici nu mi-am dat seama dacă sunt camere ce dau spre Dunăre) și în capăt de parc (prin care aveam să ne plimbăm și noi, cu mare încântare, a doua zi dimineața).

Hotelul este clasificat la 5*, dar nu mi-am setat așteptările de pe lume, având oarece experiență în materie de stele hoteliere în Bulgaria. Unde mai pui că în Silistra mai e un hotel de 5* !; cum ar veni, am avut de unde alege! :) Prețul n-a fost însă dărâmător pentru o asemenea clasificare. Am rezervat pe booking, cu anulare gratuită până în pre-ziua cazării, un apartament pentru 3 adulți, cu mic dejun inclus, pentru 170 leva/noapte.

Știam cum arată hotelul din fotografiile vizualizate anterior, așa că i-am recunoscut silueta de departe, chiar de pe bac: 2 corpuri de clădire înalte cât 4 etaje, dispuse în unghi obtuz, cu vârful spre Dunăre. Am parcat provizoriu chiar în fața intrării, ne-am debarcat bagajele, urmând ca mai apoi mașinuța noastră să-și găsească loc de înnoptat în parcarea amenajată din stânga aleii ce duce spre hotel și care se termină într-un superb rond de flori.

Înainte de a pătrunde înăuntru, am stat câteva secunde și-am admirat intrarea ca de templu grec, cu fronton triunghiular pe care e scris numele hotelului, cu tot cu stelele aferente – cum altfel, decât aurii?! La mijloc e o ușă rotitoare, încadrată de-o parte și de alta de câte un șir de coloane și totul este decorat din abundență cu ghivece cu flori și plante verzi agățătoare și atârnătoare! Foarte frumos, o să vedeți în poze!

Holul în formă de L e somptuos, pavat cu un mozaic de marmură, mobila este capitonată cu piele, sunt multe oglinzi și tablouri, agățate pe pereți sau expuse pe șevalete (aveam să constat că multe din ele sunt de vânzare; de tablouri zic). Totul pe nuanțe de maro și bej, aspect general elegant, deși un pic cam întunecos. Singurul lucru care deranjează (și în final nu avea să se mai adauge nicio altă bilă neagră) este mirosul. L-am mai întâlnit de multe ori, în general în hotelurile de pe litoral sau situate lângă o apă – un miros de baltă, de apă stătută... Într-un fel un pic masochist, chiar îmi place mirosul ăsta, pentru că-i atât de familiar, îmi aduce aminte de vacanțele la mare, din timpuri îndepărtate! :)...

În fine, ne-am îndreptat spre recepție, unde ne-a preluat o domnișoară bună vorbitoare de engleză, care a îndeplinit rapid formalitățile de cazare și în același timp ne-a furnizat câteva informații legate de micul dejun și programul restaurantului. Am primit o singură cartelă magnetică și, deoarece aveam multe papornițe de cărat, am apelat la serviciile liftului, deși nu trebuia să urcăm decât un etaj. M-au impresionat plăcut și decorațiunile holurilor comune, cu mochetă deschisă la culoare, impecabil întreținută, pereți îmbrăcați în tapet satinat, completat în partea de sus de un brâu floral roz-somon. Pe o parte a holului am remarcat ușile camerelor, pe cealaltă ferestrele mari, acoperite cu perdele albe, diafane.

Am avut apartamentul 112, chiar în capătul holului, spre dreapta. Am regăsit mirosul cu pricina și înăuntru, și în primul moment m-am temut că va fi destul de deranjant, dar în final n-a fost deloc așa, ne-am obișnuit și am conviețuit cu el. În rest, ne-a plăcut totul. În primul rând, mult spațiu și atmosfera caldă și intimă, ca acasă. Un hol măricel, baia în dreapta, apoi livingul, din care se intră în dormitor și tot din living se iese pe balcon (acesta destul de modest).

În hol am găsit un corp de mobilier multifuncțional, am întâlnit ceva asemănător prin multe hoteluri ce se respectă. Cuier, suport de bagaje, dulap dublat de oglindă pe dinafară. Înteriorul compartimentat judicios, o parte cu rafturi, alta cu loc pentru umerașe. Ca dotări: câteva umerașe, două pături și o pernă de rezervă, seif, două perechi de papuci de unică folosință, set de cusut și o chestie de lustruit pantofii.

Livingul conține mai multe piese; o comodă, apoi un birou cu scaun și deasupra o oglindă încadrată de două corpuri de iluminat pe o parte, iar pe cealaltă locul de relaxare, format dintr-o canapea (extensibilă, după cum avea să se dovedească), două fotolii, o măsuță scundă și un lampadar. Același tip de mochetă crem, la fel de curată, tapet asortat, un tablou drăguț, mobilierul tot pe nuanțe de maro și bej. Pe birou am avut la dispoziție clasicul set pentru auto-confecționat ceai sau cafea; consumabile îndoielnice din punct de vedere calitativ, nu ne-au atras defel (nesscafe „2 în 1”, de exemplu). N-am folosit, dar e bine de știut că erau: 2 ceșcuțe, 2 pahare de sticlă, cană-fierbător. Dincolo de o ușiță a comodei am descoperit un mic răcitor, echipat cu câteva doze de băuturi și ceva de ronțăit.

Aspectul plăcut al încăperii este completat de perdelele albe ce acoperă fereastra imensă care dă spre balcon, dublate de draperii bejulii, cu picățele albe. Terasa dă spre piscină; la ora când am ajuns, mai erau câteva șezlonguri ocupate, dar desigur că pentru noi alta era dominanta (să refilăm ghiozdănelele). Bine, nici măcar n-am sperat vreo clipă că vom avea timp de piscină, așa că n-am avut ce regreta... Am remarcat o piscină mare (gen olimpică) și încă una micuță, pentru kinderi. Și un nene ocupat să le curețe seara, iar dimineața să spele cu furtunul zonele limitrofe.

Pe balcon am avut o măsuță și 2 scaune din imitație de ratan, destul de confortabile. Notați că, deși pe site scrie că apartamentul poate găzdui până la 4 persoane, dotările erau dimensionate pentru 2, dar cumva ne-am descurcat. De exemplu, pentru șueta de familie de dinainte de culcare (obligatorie, indiferent de condiții!) am mai adus din living un scaun și-am rezolvat problema. Balconul este, desigur, loc dedicat și eventualilor fumăcioși, o scrumieră făcând parte din recuzită. Noi am ignorat-o.

Piesa dominantă a dormitorului este patul matrimonial, cu cele mai mari dimensiuni posibile! Din acela mai mult lat decât lung. Prevăzut cu noptiere de-o parte și de cealaltă, iar „la picioare” cu un fel de băncuță, numai bună să-ți arunci pe ea hainele dezbrăcate (sau pe cele pregătite pentru a doua zi). Pe noptiere veioze, iar pe una din ele în plus un radio cu ceas deșteptător (o piesă de colecție, dacă mă-ntrebați pe mine, cam inutilă????). Tablou deasupra patului, prize suficiente (chiar suficiente, răspândite prin tot apartamentul). Încă un birouaș cu oglindă și altă comodă, într-un colț, cu un mic televizor LCD pe ea. Cred că am avut TV și în living, dar trebuie să mă uit în poze, să verific. Da, am avut, unul mai mare chiar. Oricum, piese fără importanță pentru noi. Același gen de perdele și draperii la fereastră (a propos; draperiile etanșează destul de bine lumina dimineții, permițând un somn odihnitor).

Baia este spațioasă, îmbrăcată în plăci mari de gresie și faianță bejulie și echipată cu tot dichisul. Chiuveta e încastrată într-un blat uriaș de travertin, ceea ce permite loc suficient să-ți înșiri efectele persoanele. Dealtfel, într-un colț am găsit și câteva consumabile „din partea casei”: săpunele rotunde, bonete de duș (da, ați ghicit, câte 2 din fiecare????) și un set de bețișoare de urechi. În colțul celălalt, prosoape de mărime medie și flaconașe cu șampon și gel de duș (tot câte 2 de fiecare). Ambalaje persoanalizate cu sigla hotelului. Am avut, desigur, vas de toaletă foarte curat, dotat cu hârtie igienică de calitate, plus un sul de rezervă. Am avut coș de gunoi din inox, cu capac, telefon fixat în perete și oglindă-lupă, cu braț mobil. Cadă parțial acoperită cu pereți de plexiglas, să apere restul încăperii de stropii de apă. Deasupra, pe o etajeră, alte 2 prosoape mari și încă unul de pus pe podea după duș. Și 2 halate de baie, atârnate pe unul din pereți.

Era clar că apartamentul nostru nu fusese pregătit decât pentru 2 ocupanți, dar am semnalat acest lucru la recepție și, când ne-am întors de la cină, am găsit canapeaua din living întinsă și acoperită cu lenjerie, iar pe marginea ei un set complet de consumabile. O mică scăpare neintenționată, care s-a remediat rapid, de aceea n-am de ce să depunctez hotelul. Se mai întâmplă...

Pentru masa de seară am fost îndrumați pe terasa din spate, cu vedere superbă la Dunăre. Un loc destul de rustic și fără mari pretenții, meniu nu foarte stufos, servire modestă, mâncarea așa și așa, dar nici prețurile nu ne-au dat palpitații. Cele câteva spoturi luminoase nu acoperă eficient întreaga arie și s-a întâmplat ca masa noastră să cam rămână pe dinafară, așa că am mâncat mai mult pe întuneric. În fine, o experiență mediocră, dar ne-am astâmpărat foamea și setea și asta a contat. Aruncasem anterior un ochi pe GoogleMaps și citisem referințe bune despre o altă mâncătorie, Riverside pe numele ei, se ajunge în maxim 10-15 minute de plimbare lejeră, în direcția centrului; mi-a părut rău că am fost leneși și nu ne-am urnit până acolo. În fine, să zicem că a compensat minunata priveliște a cerului înroșit de apus peste apele liniștite ale bătânului fluviu...

Micul dejun se servește în regim de bufet suedez, între orele 7:30 și 11, dar spațiul dedicat mi s-a părut un pic cam subdimensionat – o sală cu 10-12 mese. În general, locul a fost destul de populat, așa că n-am putut să fac poze prea multe, va trebui să mă bazez pe memorie ☹. Țin minte că erau 3-4 feluri de brânzeturi, tot cam atâtea de mezeluri, măsline verzi și negre, ceva patiserii destul de indigeste ca aspect, cred că și pasta aia a lor de legume care seamănă cu zacusca noastră (lutenița, parcă se cheamă). Felii de roșii și de castraveți, bucăți de pepene roșu (se terminau imediat ce erau aduse; le-am ratat de două ori, apoi nu le-am mai pândit, m-am consolat cu o nectarină). Pâine albă feliată, iaurturi simple sau cu fructe, pachețele cu unt (sau margarină?!) și gemuri. Apă, vreo 2-3 feluri de sucuri din cutie, pliculețe de ceai, iar cafeaua de la aparat (mai multe sortimente; calitate acceptabilă). Așa, per total, aș spune că satisfăcător micul dejun, găsești ce să mănânci, dar nimic memorabil. Notă de trecere...

Alte dotări și servicii. Hotelul deține un restaurant spațios și elegant la parter, am zărit la un moment dat ușa deschisă și am făcut câțiva pași pe acolo. Probabil că îl țin „de bun” sau pentru un grad de ocupare mai mare sau pentru sezonul rece; nu prea mi-am dat seama. Am văzut indicatoare lângă lift, dar n-am fost să vizitez: sala de conferințe, coaforul, salonul de înfrumusețare, sauna, salonul de masaj și solarul.

Despre împrejurimi am amintit un pic în introducere și voi completa încă un paragraf acum. Am făcut câțiva pași după cină, parcul era frumos luminat și părea dichisit, așa că ne-am reluat plimbarea a doua zi dimineață. Într-adevăr, ne-au încântat mult Grădinile Dunării! Un parc lung de vreo 2 km, lat de câteva zeci de metri, care pare să joace cu brio dublul rol de plămâni și inimă a orașului! Are de toate: alei de promenadă, ronduri de flori, zone de relaxare cu bănci, la umbra copacilor, arii dedicate celor mici, terase și chioșcuri cu răcoritoare, precum și un loc pentru spectacole în aer liber. Chiar și pasionații de istorie se pot declara oarecum satisfăcuți, căci pot întâlni ruinele vechii cetăți Durostor (de unde și numele hotelului nostru), ale Bisericii Patriarhale și Palatului Episcopal (sec. 9-10), dar și un monument dedicat soldaților ce au luptat în al doilea război mondial. Doar cu sculpturile răspândite ici-colo am întâmpinat ceva probleme, în sensul de „ce-o fi vrut să spună artistul”?! :) Nu-i bai; când mi se punea câte un cârcel la neuron, îndreptam pur și simplu privirile spre frumoasa Dunăre albastră și mă vindecam instantaneu...

Am achitat contravaloarea cazării la check-out, cu cardul, am primit desigur factură. Am concluzionat că a fost o ședere plăcută, odihnitoare, deloc stresantă și un bun început de vacanță.

În concluzie, recomand cu drag Hotelul Drustar ca loc de popas în drumurile noastre spre țări mai calde sau – de ce nu?! – pentru un mini-sejur în cochetul oraș Silistra. Facilitățile de cazare mi s-au părut excelente, micul dejun ok, dar la terasa de la Dunăre m-aș opri doar cât să beau o bere, eventual în compania apusului și apoi m-aș duce să cinez în altă parte.

---

VIZUALIZĂRI: 1845 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI