Podgorii [Tohani]

TIPĂREȘTE

De la Mizil, apucând pe DN100H spre nord, după vreo 7 kilometri ajungem la moșia de la Tohani. Este în Prahova. Zona este prielnică pentru viticultură, sunt pante line, clima și relieful sunt numai bune pentru dezvoltarea în cele mai potrivite condiții a viței de vie astfel că aici întâlnim una din cele mai faimoase zone viticole din țară. Nu prea departe, spre vest și puțin mai la sud este și via Ceptura.

Moșia Tohani are 500 de hectare din care 365 de vectare sunt pe rod. E o moșie veche. Prima dată s-a auzit de ea (sau, mai bine zis, scris – din ce știm noi) pe la 1773. După 1930, istoria moșiei este legată și de casa regală pentru că Principele Nicolae își leagă destinul de locul acesta, căsătorindu-se cu o frumoasă fiică de moșier chiar la primăria din Tohani după care își dedică mare parte din viață administrării moșiei.

În 1948 moșia Tohani trece prin naționalizare după care se construiește pe domeniu crama care astăzi este muzeu.

În anul 2000, proprietatea devine iarăși privată iar din 2012 este furnizor al casei regale. Pe bună dreptate deoarece, în ultima vreme, a câștigat nenumărate premii internaționale cu produsele sale deoarece a devenit creator de vinuri ca urmare a studiilor și cercetărilor în domeniul oenologiei (jur că e prima oară când întâlnesc cuvântul ăsta).

Domeniile Tohani se întind pe 7 dealuri, în regiunea Dealu Mare și au orientare spre sud – est astfel că se bucură de mai multă expunere la soare față de alte zone.

În zilele noastre înbuteliază anual 3 milioane de litri de vin.

În 2018 au avut ideea să creeze proiectul Valahorum care să ofere vinuri reper ale României. Este, practic, o asociere a producătorilor de vinuri. Până acum s-au asociat cu cramele Apogeum și Mierla Albă din Drăgășani și sunt receptivi la alte colaborări.

Am fost la ei în septembrie. O săptămână după noi a început culesul. Cum podgoria este inspirat administrată, au avut și invitații la cules, două sâmbete de la sfârșitul lui septembrie, cu chef și bucurie, foc de tabără seara dar amândouă s-au anulat. Nu mă-ngrijesc eu că au rămas cu via neculeasă. Sigur s-au descurcat. Dar ideea era, oricum, bună, să facă clacă la moșie.

La Tohani te așteaptă cu butoiu-n drum, doar – doar te-oi opri la degustare.

Au o gamă variată de produse, de toate felurile: alb, rose sau roșu. E ușor de găsit sau se poate comanda direct la ei. Evident, prețurile variază.

Trecând pe lângă podgorii, n-ai cum să nu observi administrarea impecabilă. Rândurile de viță sunt aliniate impecabil, legate, săpate, se apropie culesul dar se vede de departe că plantele sunt ținute în cele mai bune condiții, chiar și un ne-cunoscător ca mine își poate da seama.

Peisajul este superb: doar podgorii cât vezi cu ochii.

Ohohooo, cât te poți distra cu un vin bun! Că de relaxare ce să mai spun...

---

VIZUALIZĂRI: 1449 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI