Drumul Timisoara - Salzburg (Bad Reichenhall)

TIPĂREȘTE

Cu masina pana in Val di Sole, Trentino

Partea I: Timisoara – Budapesta – Viena – Salzburg - Bad Reichenhall

Destinatia vacantei noastre la schi in 2013 a fost Val di Sole, Trentino, Italia.

De la Timisoara se poate ajunge la aceasta destinatie pe mai multe trasee:

1. Timisoara - Belgrad – Zagreb – Ljubljana-Trieste – Padova – Verona – Trento – Dimaro

2. Timisoara – Budapesta - Viena - Salzburg - Innsbruck - Bolzano - San Michelle all Adige – Dimaro

Pe viamichelin.com, prima varianta are vreo 1188km, iar varianta a doua are 1222 km. Am ales sa mergem pe varianata a doua, tinand cont de zicala:

“Drumul cel mai scurt este cel pe care il cunosti cel mai bine…”

Am plecat din Timisoara pe la 8:45, pe traseul Sannicolau Mare – Cenad – Mako = 93 km, parcursi intr-o ora si jumatate, cu tot cu trecerea prin vama. In vama erau vreo 7-8 masini si am trecut in 5 minute.

In Mako am luat vigneta (matrica) pentru autostrazile din Ungaria de la o benzinarie OMV si am platit 2975 HUF, echivalentul a 46 RON, pentru 10 zile. Vigneta pentru Ungaria se poate achizitiona si de pe net (este mai scumpa cu 100 HUF fata de benzinarie) la adresa autopalya-matrica-vasarlas.hu, se face plata cu cardul, iar vigneta trebuie tiparita si pastrata un an.

Traversarea orasului Mako pana la autostrada se face in 10 - 15 minute.

Dupa ce ajungi pe autostrada M5, totul devine simplu.

M-am “intins“ la drum si am pus muzicantii la lucru (albumul “Supernatural” al lui Santana). Soseaua buna, uscata, deranjant a fost doar vantul, care a inceput sa bata din ce in ce mai tare.

Dupa exact 75 de minute cat a durat albumul, am ajuns in parcarea pensiunii Venusz 2, locul unde de obicei facem cate o pauza de dezmortire. Este la 35 km inainte de Budapesta, bine semnalizata, dupa benzinaria OMV. WC-urile sunt curate, restaurantul arata bine. Se poate servi o cafea sau cate ceva de mancare. Preturi orientative:

Cafea (espresso, cappuccino, americana): 250 – 350 HUF

Apa plata, minerala, Cola, Fanta, Sprite = 210 HUF

Bere cu si fara alcool: 330 – 360 HUF

Supe, gulyas, ciorba de peste, de pui, ciorba de burta: 850 – 910 HUF

Paste (tagliatelle cu ceapa, bacon, smantana): 1100 HUF

Penne Arabiatta: 1450 HUF

Preparate din pui, porc, peste: 1500 – 1800 HUF, cu garnitura inclusa

Diverse deserturi: 500 – 700 HUF

Curs de schimb aproximativ: 1 RON = 65 HUF

Dupa o pauza de aprox. 20 de minute, am pornit din nou la drum. Am mai mers vreo 20 de km, apoi am parasit M5 si am intrat pe M0 – inelul de centura al Budapestei, care face legatura cu autostrazile M1, M6 sau M7. Aceasta portiune este de obicei foarte aglomerata, banda a doua este foarte ingusta, sunt multe tiruri si se merge mai incet, viteza maxima admisa este de 80 km/h. Cei 28 de km se parcurgeau in aprox. 30 de minute, dar am avut placuta surpriza sa constatam ca dupa ce am trecut Dunarea, portiunea care era in lucru de vreo 3-4 ani, a fost finalizata, au fost ridicate restrictiile de viteza si astfel traficul a devenit mult mai fluent.

Am parcurs cei 28 de km in numai 16 minute, dupa care am intrat pe M1. Din pacate, vantul a fost foarte puternic si cu toate ca masina (cu incarcatura cu tot) avea aproape 2 tone, am avut ceva probleme in a o tine pe drum, mai ales cand treceam pe langa cate un tir. Asta si datorita portbagajului de schiuri (cutie) aflat deasupra masinii.

Daca va apuca foamea intre timp, la aprox. 60 de km dupa Budapesta, la Tatabanya, la 200-300 m de autostrada pe dreapta fata de sensul de mers spre Viena, este un Burger King si un Mc’Donalds.

Desigur ca pe parcursul acestui traseu sunt foarte multe locuri de popas, unde se poate manca sau se poate bea o cafea, dar eu le voi mentiona numai pe cele in care am poposit, de-a lungul timpului.

Pana la granita cu Austria drumul este destul de monoton, urmatorul punct de popas, care nu trebuie ratat, este Paprika Csarda, la Hegyeshalom. Nu voi mai vorbi despre aceasta locatie, deoarece au facut-o foarte frumos alti membri AFA pe acest sait, doar voi confirma ca este un loc in care gurmanzii, dar nu numai ei, vor fi incantati. Bucatele sunt extraordinare, iar preturile – rezonabile. Am mancat aici de vreo 5 ori, din 2008 incoace.

La intrarea in Austria, trebuie cumparata vigneta pentru autostrada. Se poate achizitiona de la prima benzinarie Shell care va apare in dreapta, Nickelsdorf Nord. Pretul pentru 10 zile nu mai este de 8 EUR, ci s-a majorat la 8.20 EUR. Sfatul meu este sa nu cumparati din alta parte vigneta, deoarece veti plati mai mult (spre exemplu, la Cenad, la iesirea din tara costa 10 EUR). Am luat si vigneta, am lipit-o in parbriz, apoi am pornit mai departe. Am lasat in dreapta outleturile de la Parndorf, despre care s-a scris mult si cu folos pe acest sait. Am intrat in alte dati la Parndorf, dar de fiecare data am plecat dezamagit, din cauza marfii slabe si a preturilor mari. N-am avut niciodata bafta de a prinde ceva de calitate la reducere, asa ca nu voi mai intra curand pe-acolo.

Celor interesati de shopping, le recomand mai degraba complexul de magazine de la Bruck an der Leitha, unde se gasesc: Intersport (aprovizionat mai bine decat cel de la SCS, lucru verificat de mine si anul trecut si acum doi ani), DM, Voegele, Deichmann, New Yorker, etc. Este situat in stanga autostrazii fata de sensul de deplasare spre Viena, se poate ajunge direct de la Parndorf sau de pe A4, daca se urmareste prima iesire catre Bruck an der Leitha.

Pe masura ce ne apropiam de Viena, autostrada era din ce in ce mai aglomerata, probabil si datorita circulatiei intense catre si de la aeroportul Schwechat. Inainte de iesirea catre Fischamend, este un minunat loc de popas - Autogrill Seminarhotel Göttlesbrunn, de unde am amintiri placute. Aici am facut primul popas in 2008, in drumul nostru spre Paris.

Am intrat in Viena si am tinut indicatoarele spre Linz. Am parcurs centura Vienei (autostrada S1, apoi A21) in aproximativ 30 de minute. Odata intrati pe A1, care duce spre Salzburg, ne-am intins voiniceste la drum.

La aproximativ 100 de km dupa Viena, se trece pe langa Abatia Melk, despre care am citit cateva reviewuri chiar pe acest sait (aici), dar pe care nu am vizitat-o pana acum.

Cu aprox. 50 km inainte de Linz, pe partea dreapta este un restaurant Oldtimer (vezi oldtimer.at), iar la benzinaria Oldtimer se gaseste cea mai ieftina motorina de pe autostrada: 1.359 EUR/l (fata de 1.6 EUR/l la benzinariile OMV, BP sau SHELL). Este slab semnalizata, trebuie sa urmariti iesirea catre Oed. In aceeasi locatie este si un Burger King (ce sa fac, am o slabiciune pentru meniul Whopper!). Aici am facut o pauza mai lunga, am facut plinul rezervorului si am mancat . Eram deja destul de obosit si incepuse o ploaie torentiala, asa ca acest popas a fost bine-venit.

Am pornit mai departe dupa o pauza de aprox. 45 de minute, destinatia noastra in aceasta prima zi fiind Gastehaus Scheil din Bad Reichenhall, in apropiere de Salzburg.

Daca va apuca noaptea in aceasta zona, se poate innopta in conditii foarte bune la Landzeit Sankt Valentin, care este cu vreo 15 km inainte de Linz (pe dreapta) si la care am innoptat in 2010. Conditii excelente, mic dejun bun, dar pret cam mare – 97 Eur camera tripla. De cealalta parte a autostrazii este un complex de magazine (Spar, Billa, Hofer), unde acum 3 ani am prins ceva promotii la detergent si la cateva produse cosmetice.

Fiind vineri dupa-amiaza, drumul a fost destul de aglomerat. Intre timp s-a intunecat, ploaia torentiala nu contenea deloc, asa ca ultimii 180-200 de kilometri pana la destinatie m-au sleit de puteri. Am trecut de Mondsee, am lasat in stanga Salzburgul, am aruncat in fuga o privire catre hotelul Star Inn Airport Salzburg, (in care am innoptat in 16/17 mai 2008, cost - 69 EUR camera tripla, fara MD) si dupa inca cativa kilometri am iesit de pe autostrada. Robotzica Ioana ne-a condus pe drumul spre Lofer, apoi ne-a ghidat pana in parcarea pensiunii Gastehaus Scheil (am postat impresii aici), unde aveam rezervare in acea noapte.

In prima zi am parcurs 864 de kilometri.

Va urma…

---

VIZUALIZĂRI: 9606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI