Mistere in Tara Luanei (2) - Trovantii si Focul Viu

TIPĂREȘTE

Trecusera zile bune de cand navele venite cu pizma sa distruga mareata cetate a bunului rege Luana tineau sub asediu locuitorii pasnici ai cetatii. Sute de uriasi cazusera sub focul mistuitor al artileriei vrajmase. Jalea si durerea cuprinsese sufletele prizoniere. Si de partea cealalta a baricadei existau pierderi dar dusmanii luptau cu ura si sete, coordonati de o singura minte diabolica. Luptau fara sa gandeasca, asemenea unor masinarii necrutatoare, asemenea unei armate de albine dispuse sa moara la ordinul reginei. Nu mai aveau rabdare, regina avea nevoie de apa vie detinuta de regele Luana. Venise aici fara permisiunea mai-marilor galaxiei si se grabea sa puna mana pe apa vie inainte de a fi prinsa si condamnata de Cei Vesnici. Uriasii erau puternici, cetatea lui Luana era imposibil de doborat.

Atunci a decis sa foloseasca Arma. Arma ii fusese daruita de un savant nebun, condamnat de mai-mari la osanda vesnica pentru relele facute. Ea l-a rapit din temnita suprema platind aur pur unor paznici si astfel a pus mana pe Arma. Nimeni nu o mai folosise vreodata. Nu stia ce efect va avea dar stia ca trebuie sa termine repede treaba. Nu mai putea ascunde prea mult marsaviile pe care le ducea la indeplinire aici, in cel mai uitat colt al galaxiei. Ochii galbui ii straluceau demonic in sala de control. Un suierat ii izbucni pieptul acoperit cu platosa din aur pur. Izbi cu sete in butonul palpaitor care declansa Arma. Zambetul lung ce i se intindea pe chip scotea la iveala dintii bine ascutiti. Nava ei incepu sa vibreze puternic. Stia! Stia ca regele Luana nu mai avea sanse de scapare! Apa vie trebuia sa fie a ei.

De cealalta parte a baricadei regele Luana medita. Chema in ajutor Spiritele Inaltate. Locuitorii cetatii sale pasnice erau indurerati si speriati. Nu exista nimeni care sa nu fi pierdut suflete dragi. Deodata Luana primeste mental un mesaj ciudat: FUGI, ASCUNDE APA VIE, ESTI PIERDUT!

Luana ridica ochii si iese brusc din starea de meditatie. Simtea pericolul si stia ca avertismentul era ultima lui comunicare cu lumea exterioara cetatii asediate. Porunci soldatilor sai sa evacueze cetatea. Trambitele sunau si adunau supravietuitorii pe pista de lansare a navelor. Era haos. Civilii nu se deplasau ordonat precum militarii. Soldatii reusisera sa ii adune totusi langa navetele ce se lansau spre cer una dupa alta. Turnul de control emitea semnale de ajutor dar galaxia ramanea muta si surda. Nu aveau mult timp la dispozitie, navele inamice erau blocate de un perete energetic ce nu putea rezista prea mult exploziilor inamice.

Ultima nava il astepta pe maretul rege si pe generalii sai. Luana apucase sa ascunda amfora cu apa vie sub marea piramida intr-un loc stiut numai de el si il blocase cu pereti energetici de netrecut. Nimeni nu il mai putea gasi vreodata. Alerga acum spre nava care il astepta. Deodata, o jerba de foc strabatu cerul si se indrepta catre cetate. O tromba de foc mistui zidurile cetatii intr-o clipita. Pamantul ardea pana la mare adancime. Pista de decolare, atinsa de tromba de foc, s-a rostogolit din adancuri si s-a intors pe o parte. Peretii de piatra ardeau, nava lui Luana ardea cu flacara albastra si se micsora vazand cu ochii. Luana mai avu timp sa vada cum turnul sau de telecomunicatii era smuls de suflul fierbinte si zbura pe undeva prin negura fumeganda a orasului.

Timpul a incremenit. Cetatea a incremenit. Aerul a incremenit. Apa s-a evaporat instantaneu lasand in urma orasul, zidurile, navele si coloanele pietrificate si mult micsorate. Ultima nava fusese spulberata dimpreuna cu toata zona pe care se afla. Luana nu a mai reusit sa scape. Odata cu el, taina izvorului cu apa vie era ingropata pentru totdeauna. Regina stranse pumnii si scoase un urlet care ingheta universul. Stia ca nu va scapa nepedepsita...

Secolele au inghitit cetatea arsa, navele pietrificate au ramas aruncate pe camp, pista de decolare s-a transformat in nisip fin si alunecos iar turnul de telecomunicatii emite in continuare mesajul sau ramas fara ecou in galaxie.

Scurgerea mileniilor vindeca inevitabil locurile si iata ca intr-o buna zi oamenii s-au intors pe meleagurile Luanei si au gasit aici niste pietre ciudate aruncate intr-un mod ordonat pe un deal. Nu au stiut ce ar putea fi asa ca au chemat niste geologi care au botezat pietrele misterioase

TROVANTI

... si iata la ce concluzie au ajuns (citez din wikipedia):

“Trovanţii sunt formaţiuni de tipul concreţiunilor grezoase, create în straturi de nisipuri, legate între ele printr-un ciment carbonatic, datorită apelor calcaroase. În principiu, trovanţii sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Tendinţa lor este de creştere spontană - din centru către periferie - cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani. Apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană (stratificată), având dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva metri. Sunt cunoscuţi în anumite cercuri sub numele de "pietre care cresc". Localnicii ii smulg pe cei mai mici din pamant si ii pun pe la porti crezand ca le vor aduce noroc si sanatate in casa.

Daca vrei sa ajungi in Tara Luanei si sa gasesti navele impietrite si mult micsorate ale uriasilor de demult, vei avea o intreprindere grea. Satele unde se gasesc aceste locuri misterioase nici macar nu sunt trecute pe harta iar GPS-ul va muri inevitabil in asemenea pustietati. Drumurile sunt praf si pulbere desi pe vremea lui Ceausescu erau asfaltate (pe alocuri exista ramasite ale asfaltului cu picina). Dar nu te teme, lasa-te ghidat de randurile pe care ti le scriu eu. Voinicule fara de teama, purcede asadar pe calea Buzaului si apuca pe DN10 spre Magura (unde exista si o tabara de sculptura).

Odata ajuns la Magura, faci dreapta prin Parscov spre BOZIORU (locul unde vei gasi locuintele rupestre si drumul care duce la piramida de la varful Turtudui despre care iti povesteam in articolul precedent). Inainte de a intra in Bozioru vei gasi un indicator spre stanga spre ULMET. Aici este destinatia ta. Traverseaza satul pana la o fantana si o casa darapanata iar acolo poti parca masina.

De aici va trebui sa continui drumul pe jos. Ai mare grija ca sunt noroaie mari. Nu ai mult de mers, va trebui sa gasesti alta fantana cu cumpana si de langa ea apuci pe drumul de la stanga. Vei ajunge imediat la o salcie batrana care strajuieste primul trovant. Despre acest trovant batranii satului spun ca intr-o noapte s-a desprins din deal si a sarit pana jos.

Vei ajunge la o scara amenajata in nisipul dealului iar aceasta scara te va duce pana la marii trovanti. Este bine sa petreci mai mult timp langa ei, te vei incarca cu energie buna si te vei simti mai puternic. Priveste la alinierea trovantilor, vei putea constata si tu cu usurinta pista de decolare despre care graieste povestea mea. Daca vei continua sa urci prin padure, urmand firul pistei vei descoperi coloanele gigantice prabusite si vei descoperi si turnul de telecomunicatii. Incearca sa ii asculti vibratia. Incearca sa afli ce iti povesteste. Locul acesta este incarcat cu magie. Merita sa ajungi aici.

Cand simti ca ai ascultat destul povestea trovantilor si vrei sa descoperi alte locuri speciale poate ti-ar placea sa mergi spre Bozioru, satul vecin, unde vei descoperi locurile despre care iti povesteam in articolul precedent.

Noi am ales sa mergem spre:

FOCUL VIU si MUNTELE DE SARE

Focul Viu se afla in localitatea buzoiana TERCA. Pentru a ajunge la el, noi ne-am intors pe acelasi drum pe care am venit, pana la UNGURIU-SATUC. De la SATUC vei gasi un indicator spre stanga spre Vulcanii Noroiosi. Urmeaza indicatoarele spre Plescoi (cu renumitii carnati). La Plescoi vei gasi numeroase restaurante care vand carnatii cu pricina si poti face o oprire pentru a realimenta bidivii. De la Plescoi apuci spre Sapoca, Manzalesti, multe alte sate, Lopatari.

Ei bine Lopatari e un loc special. Vei trece pe langa un imens munte de sare pe care il vei putea admira de pe sosea, in viteza masinii. Aici se gaseste si cea mai lunga pestera de sare din lume. La intrarea in Lopatari exista chiar si un pinten de sare foarte interesant pe care localnicii il numesc Grunju.

Odata iesit din Lopatari mai mergi putin si vezi indicator spre stanga spre TERCA. La capatul satului drumul devine impracticabil. Acolo parchezi masina, langa un rau. Exista si un indicator care spune sa treci raul. Undeva jos vei gasi un soi de podet din lemn pe care poti sa treci dincolo. Continua drumul spre stanga, iar pe langa ultima casa din sat vei gasi un drum de tractor. Sa nu cumva sa te aventurezi in zona daca ploua sau daca a plouat de curand ca ramai infundat in noroaie. Mergand pe drumul de tractor in sus pe deal, vei gasi pe copaci un marcaj turistic, cerc rosu. Urmeaza-l pret de vreo jumatate de ora pana ajungi la o troita pe partea dreapta. De la troita trebuie sa urci pieptis pe deal, dar nu mult, numai vreo 5 minute. Gata, ai ajuns! Pamantul parjolit este dovada! Din niste gauri prin care rasufla gazul metan, focul arde vesel. Este o adevarata placere sa il privesti. Noua ne-a facut pofta de un gratar! Evident nu am facut gratar dar ne-am simtit bine in zona respectiva.

Zona Buzaului este foarte speciala, pe langa povestile cu uriasi, exista numeroase locuinte rupestre, vulcani noroiosi, focuri vii, piramida explodata, trovanti, munti de sare, pesteri de sare, ape terapeutice si multe peisaje ca in povesti. Merita sa ajungeti acolo. Trebuie sa ajungeti acolo!

TRISTETE

In timpul petrecut in zona ne-am intersectat cu 5 camioane care transportau copacii seculari din padure. Ucisi. In zona se fura padurile intr-un ritm aberant. Se fura cu camionul, se fura cu tractorul, se fura cu caruta... ma doare sufletul. Oare cat ne mai rabda pamantul asta?

Oamenii locului, intreprinzatori din fire, s-au gandit cu drag si la masina noastra. Mai exact la motorina din ea. Am parcat masina langa ultimele case din sat ca sa vizitam trovantii iar cand ne-am intors usita de la rezervor era deschisa. Am bagat cheile in contact si am constatat ca lipsea carburant. Undeva, intr-o curte, se auzea o drujba vesela. Ce sa mai zic... nu mai zic nimic! Bine ca ne-au lasat suficient carburant ca sa putem continua drumul, altfel nu stiu cum am fi iesit de acolo.

Rog webmasterul sa ataseze urmatorul clip

https://www.youtube.com/watch?v=tzLvsU4A30c

---

VIZUALIZĂRI: 3599 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI