Lacul Roșu, Vârful Penteleu și o noapte in compania cerbilor

TIPĂREȘTE

Pe lista mea de viitoare drumeții montane se afIau, de ceva timp, potecile Munților Buzău. Imi doream să văd acești munți despre care au scris Vlahuță sau Odobescu și să urc pe cel mai inalt vârf al Munților Buzăului,” starostele munților din Buzău” după cum spunea Alexandru Odobescu

Ocazia s-a ivit la inceput de octombrie, când, in sfârșit, m-am adunat de prin peregrinările mele europene și mi-am reluat vechile obiceiuri de a colinda pe coclauri.

Două zile prin Munții Buzăului, cu cortul in spate, cu peisaje frumoase, cu urcuș pe câteva vârfuri, cu dormit in compania cerbilor, cam asta am avut in drumeția mea.

Dar, destul cu vorbăria, și să plecăm la drum.

Ne-am intâlnit lângă Pensiunea Varlaam-Blidaru din satul Varlaam, la intersecția de drumuri și de ape, acolo unde Bâsca Mică se intâlnește cu Bâsca Mare.

Se află aici și un panou informativ cu traseele din zonă, dar este bine să nu luați de buni timpii afișați acolo. Cineva ori a făcut toate aceste trasee mult prea repede, ori a avut ceasul defect, cert este că, unii din timpii trecuți pe panou pentru unele trasee sunt mult mai mici decât in realitate.

De aici pornește un traseu spre Vârful Penteleu, pe drumul care trece peste podul peste râul Bâsca și continuă până la Cantonul Cernatu de unde incepe un urcuș ușor spre vârf. Noi nu am pornit pe acest traseu, dar puteți afla date interesante despre el din review-urile lui @Floryn81 și ale lui @k-lator.

Ne-am urcat in mașini și am pornit pe drumul care merge de-a lungul râului Bâsca Mică, până in Secuiu unde am lăsat mașinile.

Din apropiere de Cascada Secuiu pornește un traseu marcat cu Triunghi Albastru. Am inceput să urcăm ușor, mai intâi pe un drum forestier, noroios pe alocuri, apoi mai susținut pe o potecă prin pădure, până la altitudinea de 1419 m. Aici ne-am oprit, intr-o poieniță frumoasă, in apropiere de un izvor. La mică distanță era și o stână părăsită. Am campat in poienița cu iarbă mare, beneficiind de frumoase priveliști de jur imprejur.

Vremea ținea cu noi, era soare și cald. După ce ne-am instalat corturile și ne-am reintregit forțele, am plecat cu bagaj ușor să explorăm puțin zona inconjurătoare.

Am pornit pe un drum nemarcat, prin pădure, apoi prin gol alpin pe lângă stâna Bălescu, până pe culmea Curuiu. Mergeam in liniște in speranța că vom vedea cerbii aflați in perioada de imperechere. Nu am văzut niciun cerb dar, când ne aflam pe culmea Curuiu am auzit unul mai jos, in pădure.

După un scurt popas am mers mai departe până la Vârful Crucea Fetei, la 1577 m altitudine. Aici este o troiță și două cruci – una veche, din lemn și cealaltă ceva mai nouă, ridicată in amintirea fetelor jertfite in acel loc. Sunt mai multe legende legate de numele acestui vârf și de crucea veche din lemn de acolo. Una din legende spune că acea cruce ar fi fost infiptă acolo de haiducul Năchită. In acel loc, spune legenda, potera care il urmărea pe Năchită ar fi impușcat-o din greseală pe Maria, iubita haiducului. Năchită a fost impușcat până la urmă de mama lui, chiar când a fost prins de poteră, gândul de a-l vedea in ștreang fiind greu de suportat de către aceasta.

De pe Vârful Crucea fetei am inceput coborârea, de această dată pe drum marcat cu Bandă Roșie. Am intrat din nou in pădure, pe care am parcurs-o grupați, cu ceva zgomot, ca să nu dăm nas in nas cu Moș Martin.

La un moment dat am părăsit marcajul și am coborât abrupt spre Lacul Roșu, la 1510 m altitudine. Nu am găsit chiar un lac, ci un tinov format pe un lac secat, acoperit cu mușchi roșiatic și ierburi, de unde și numele de Lacul Roșu. Se poate traversa acest lac, deși ai senzația că te poți scufunda la orice pas. Lacul este frecventat de ciute și cerbi, dar, din păcate nu am avut norocul să vedem aceste animale sperioase.

De la Lacul Roșu am ajuns pe o culme chiar deasupra poieniței unde aveam corturile. Nu eram obosiți dar foamea incepea să ne gonească spre corturi, unde am ajuns chiar când soarele se ascundea după o culme.

Dacă in timpul zilei, când soarele strălucea, era cald și bine, din momentul in care soarele a plecat la culcare s-a făcut foarte frig. M-am imbrăcat cu geaca cu puf, mi-am pus mănușile și mi-am făcut, inainte de toate, un ceai cald. După ce ne-am potolit foamea, am adunat lemne și am făcut un foc mare, unde am prăjit bucăți de slănină, cârnăciori și halumi. A fost o seară foarte frumoasă, in sălbăticie, sub un cer plin de stele.

Noaptea, somnul ne-a fost perturbat de boncănitul cerbilor, care au venit foarte aproape de corturi. Cred că le ocupasem locul de joacă sau de lupte, că au venit de câteva ori pe parcursul nopții, răcnind supărați. Recunosc că puțin mi-a fost frică, dar, cu toate acestea am fost fericită că acest lucru mi se intâmpla, că eram in mijlocul naturii printre cerbi și probabil și alte viețuitoare mai puțin zgomotoase.

Noaptea temperatura termometrului a coborât pănă la zero grade, așa că dimineața corturile și intreaga poiană erau acoperite cu un strat alb de brumă.

Dar, soarele ne-a iubit și in acea dimineață, și a inceput incet să incălzească atmosfera.

După ce am mâncat am pornit spre Vârful Penteleu. Corturile le-am lăsat instalate in poieniță, să se usuce sub razele soarelui, iar noi am pornit spre vârf doar cu un bagaj ușor.

Am urcat din nou spre Lacul roșu. In acea dimineață ar fi putut foarte bine să se numească Lacul de Cleștar sau Lacul Alb. Intreaga vegetație a tinovului era acoperită de brumă și strălucea sub razele timide ale soarelui. Nu am mai traversat lacul, ci am mers pe lângă el, urcând apoi pe o potecă nemarcată, prin hățișul pădurii, până când am intâlnit marcajul Bandă Roșie.

In scurt timp am ajuns in golul alpin și Vârful Penteleu a apărut in toată splendoarea sa. Am coborât puțin intr-o șa de unde am inceput să urcăm abrupt, pe o muchie pietroasă, spre vârf. Nu era expus sau periculos, era doar un urcuș susținut.

Și iată-mă ajunsă și pe acoperișul Munților Buzău, la 1772 m altitudine, pe Vârful Penteleu. Pe vârf era o roză a vânturilor, cu indicatoare spre Țara Românească, Transilvania și Moldova. Jos, in vale, se vedea stația meteo, aflată pe traseul care urcă de la Cantonul Cernatu. De pe vârf, de jur imprejur vedeam celelalte culmi ale Munților Buzăului, culmile Munților Vrancei, crestele Ciucașului și Zăganului, Piatra Craiului și Bucegii. Priveliștea era de vis, să tot stai acolo și să uiți de tot ceea ce este greu, urât sau stresant in viața de zi cu zi.

Dar, timpul nu ținea cu noi, și până la urmă, a trebuit să părăsim vârful și să ne indreptăm spre corturi. Am inceput coborârea pe aceeași pantă abrupt pe care am venit și ne-am indreptat spre Vârful Viforâta, la 1667 m. Eram din nou pe poteci nemarcate, am mers prinr-o zonă cu afine, apoi am coborât susținut până am ajuns la un observator pentru faună, aflat aproape de Lacul Roșu.

De aici până la corturi a urmat o coborâre ușoară. Am ajuns, am mâncat, am strâns corturile, și am inceput coborârea spre mașini. Am urmat același traseu marcat cu Triunghi Albastru, până jos, in valea Bâsca Mică, unde aveam mașinile.

Au fost două zile pline, frumoase, prin tărâmul de legendă al Penteleului. Sunt incă multe de văzut in acești munți, multe poteci care așteaptă să fie bătute, așa că spre să revin

Parte a Carpaților de Curbură, Munții Buzăului sunt constituiți din cinci masive: Penteleu, Siriu, Podu Calului, Monteoru, Siriu și Ivănețu. Cel mai inalt vârf este in Penteleu, munte aflat intre Bâsca Mică și cea Mare. La poalele acestor munți sunt câteva localități pitorești (Varlaam, Gura Teghii, Nehoiu) unde, la nevoie, poți găsi locuri de cazare in pensiuni.

La munte relaxarea se combină armonios cu distracția, chiar dacă, de multe ori, la sfârșitul zilei, această combinație este egală cu o oboseală cruntă. După o noapte in natură ești ca nou și o poți lua de la capăt!

---

VIZUALIZĂRI: 1459 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI