Peisaje magnifice din Dolomiți

TIPĂREȘTE

Vacanța noastră din zona de nord a Italiei a fost divizată în două cazări a câte 5 nopți fiecare - astfel am avut două zone de explorat. Noi am ajuns cu avionul la Treviso, iar de aici am închiriat o mașină. Deoarece zona Dolomiților este extrem de vastă, mai puteți alege și aeroportul din Bergamo pentru a explora vestul regiunii.

Distanța dintre aeroportul din Treviso și Auronzo di Cadore este de circa 1 oră și jumătate - despre cazarea din Auronzo am scris aici - vezi impresii. În cele 4 zile pline avute la dispoziție în zona Auronzo di Cadore/Cortina/Misurina am văzut câteva locuri foarte frumoase, unele chiar emblematice pentru munții Dolomiți.

Aceste locuri văzute de noi vor fi descrie în ordinea lor cronologică și voi începe cu zona Passo Falzarego unde aveam două obiective – Refugiul și vârful Lagazuoi plus Cinque Torri. Din Auronzo se ajunge în ceva mai mult de o oră (sunt 52 km) în Passo Falzarego, acesta fiind situat la o altitudine de 2117 m. Am parcat în spațiile amenajate (nu se percepe taxă de parcare) și apoi am luat telecabina către Rifugio Lagazuoi, care este situat la o altitudine de 2752 m. Stația de sus a telecabinei stă, agățată, de o stâncă impunătoare, iar traseul telecabinei nu are stâlp intermediar (nici nu ar fi fost loc)

Refugiul este amplasat într-un cadru magnific, iar de pe terasa acestuia veți avea panorame de vis. O clarificare necesara - în aceste articole voi menționa de mai multe ori cuvântul, rifugio, . Să nu credeți că aceste refugii sunt vai de mama lor – din contră, au canalizare, au toalete ca acasă, oferă cazare (foarte ok), dispun de bucătărie proprie și oferă masa de prânz, băuturi și gustări celor care ajung pe aici. La toate aceste refugii puteți utiliza toaleta fără probleme - există afișe în acest sens prin care turiștii sunt rugați să folosească toaletele din aceste refugii. Rifugio Lagazuoi dispune și de o sauna finlandeză situată în exterior, chiar lângă refugiu! . Cum arată și alte info utile găsiți aici - rifugiolagazuoi.com/index_en.php

Am urcat cu telecabina și imediat ce am ajuns sus, a apărut ceața și o ploaie măruntă care nu ne-a împiedicat de a urca până pe vârf la 2778 m - un drum ușor de vreo 20 minute. Peisajul probabil că este impresionant – în caz de vreme bună (vedeți imaginile de pe net). Pe aici s-au desfășurat lupte grele în primul râzboi mondial și se organizează tururi gratuite cu ghizi îmbrăcați exact ca în acele timpuri (pe linkul de mai sus găsiți informații suplimentare). Spre vârf am urmat drumul intitulat, Austrian Mountain Troop Path, o parte din acest drum fiind amenajat pe o platformă metalică cu balustradă, ancorată în munte, iar sub aceasta este un gol de câteva sute de metri.

Se pot vizita câteva adăposturi și puncte de observație folosite în primul război mondial, există și căteva panouri informative cu imagini din acele timpuri. La această altitudine am găsit mai multe petice de zăpadă, prilej de mare bucurie pentru câțiva copii. La coborâre cerul s-a luminat, dar cum noi eram deja la stația de jos a telecabinei, am reușit să fac o poză drăguță…. de la bază spre vârf.

Am plecat spre următorul obiectiv, Cinque Torri, aflat la 2 km înapoi spre Cortina – aveți indicator din drumul principal. Parcarea este generoasă astfel că nu au fost probleme în a găsi un loc. Lângă parcare este o cabană (Baita Bai de Dones) unde se poate servi masa la prețuri decente (era plin la ora 12.30). Am luat telescaunul (seggiovia) cu care în circa 10 minute am urcat la 2255 m – alături de stația de sus a telescaunului este Rifugio Scoiattoli, care oferă de asemenea cazare și dispune de bucătărie proprie unde puteți mânca. Este construit în 1969 de familia Lorenzi, familie care îl adiministrează și în prezent. În general cam toate aceste refugii sunt afaceri de familie. Mai multe info despre Scoiattoli aveți aici - rifugioscoiattoli.it

Punctul de atracție este Cinque Torri (5 degete) și reprezintă una din imaginile reprezentative ale Dolomiților. Unele stânci sunt folosite ca trasee de escaladă. De la Rifugio Scoiattoli pornesc mai multe trasee, unul din acestea fiind un circuit care, defilează, pe la baza stâncilor, pe lângă câteva foste tranșee, puncte de observație și adăposturi folosite în primul război mondial, dar trece și pe lângă pajiști, decorate, cu flora montană de sezon. De pe tot traseul veți avea parte de panorame amețitoare cu munții Dolomiti. Conform hărților și indicatoarelor, traseul durează cam 60-75 de minute, nu este dificil, dar necesită încălțăminte adecvată - câteva porțiuni de traseu sunt cu pietre, în coborâre sau în urcare. Pe parcursul acestui tur ne-am oprit de mai multe ori pentru a admira peisajele spectaculoase, a vizita câteva adăposturi, a sta la soare și pentru a face fotografii astfel că durata circuitului a fost de vreo 2 ore. Pentru o dată viitoare am lăsat traseul spre Rifugio Averau, poate chiar și Nuvolau.

În ziua următoare am plecat spre Cortina (mai precis spre Baita Pie Tofana), de unde am luat telescaunul care urcă la Rifugio Duca d’Aosta și Rifugio Pomedes. Primul este situat la 2098 m, cel de-al doilea este la 2303 m altitudine. Inițial programasem să urcăm cu telecabina Tofana (care ajunge la peste 3200 m), dar aceasta se deschidea pe 20 iulie, iar noi plecam pe 19 iulie, așa că am ales varianta telescaun pentru a admira munții Dolomiți care înconjoară stațiunea Cortina d’Ampezzo.

Cele două refugii oferă atât cazare, cât și posibilitatea de a servi masa sau doar o cafea și o prăjitură. Iată linkuri cu cele două refugii - rifugioducadaosta.com/en, rifugiopomedescortina.com

Un drum dus-întors cu cele 2 telescaune costă 15,70 euro/pers (preț din iulie 2019), iar peisajul oferit este impresionant. De la fiecare din cele două refugii pornesc trasee turistice, astfel că dacă aveți suficient timp puteți să alegeți unul dintre acestea. Am făcut multe fotografii, ne-am plimbat și am admirat priveliștile pe zeci de km, mai ales că vremea bună a, ținut, cu noi toată vacanța.

După-amiază am fost pentru câteva ore să ne plimbăm și în faimoasa stațiune (mai ales pentru sporturi de iarnă) și anume Cortina d’Ampezzo. Cortina se află la o altitudine de 1224 m, este înconjurată de multe vârfuri de 3000m, astfel că împrejurimile arată magnific. Cel mai înalt punct este Cima della Tofana di Mezzo (3244 m) unde puteți ajunge cu telecabina sugestiv intitulată Freccia nel cielo (săgeată pe cer) - http://www.freccianelcielo.com/en/

Stațiunea va fi gazda Campionatelor Mondiale de schi alpin din 2021 și se lucrează intens în unele zone, iar unele instalații de transport pe cablu sunt înlocuite/modernizate în timpul verii. Că tot veni vorba de transportul pe cablu – aici este un link unde puteți găsi lista tuturor telecabinelor și telescaunelor din această vale - dolomitisuperski.com/en/S ... d-Ampezzo/Lifts.

Cortina este o stațiune mai exclusivistă și selectă, cu multe hoteluri de 4 stele (care arată impecabil), cu o frumoasă zonă pietonală plină de magazine, cele mai multe de firmă -- nu e nevoie să intrați :) - dar o plimbare agreabilă pe aici este gratis, sau aproape, pentru că am plătit vreo 3 euro pentru parcare.

Despre cel mai impresionant traseu voi scrie în episodul următor.

---

VIZUALIZĂRI: 3064 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI