Dolomiti, locul unde italienii devin nemti si se numesc ladini!

TIPĂREȘTE

Dolomiti, locul unde italienii devin nemti si se numesc ladini, ,,verii nostri buni’’ dupa cum a spus Nicolae Iorga.

A venit momentul sa impartasesc si eu ceva din experienta mea in Dolomiti, aceasta minune a naturii, nu degeaba declarata patrimoniul UNESCO.

Deplasarea am facut-o cu masina personala Peugeot 308 1.6 HDI, consum afisat de computerul de bord 5,4 l/100 (cu toata ca am urcat unele pasuri cu viteza a doua) kilometri facuti in total 4000, din care exclusiv in Dolomiti 718 km.

Prima zi: m-am deplasat de la Piatra Neamt la Hotel M1 Paprika, in granita cu Austria si a fost cea mai grea etapa in ceea ce priveste condusul, mai ales cei 450 km pana am iesit din tara, la Oradea, dupa care am luat-o spre Debrecen si de aici am setat masina pe pilot automat si doar viteza legala (130 km/h) a fost limita.

A doua zi: am plecat spre Innsbruk si desi seara a plouat, ma gandeam ca si de data asta voi rata acest oras (am mai trecut odata pe langa el, dar nu am intrat deoarece ploua violent), dar pana am ajuns acolo a aparut soarele si au disparut aproape in total nori. Puna aici cateva poze chiar daca sunt offtopic (scuze pentru aceasta!) Orasul este foarte frumos dar am stat putin si am vizitat doar zona centrala.

Spre seara am ajuns dupa ce am parcurs autostrada Brenner {autostrada cu plata in Austria (9 euro), noutate pentru mine} la locul de cazare pentru care facusem rezervare cu trei zile mai inainte in varful Campolongo Pass (1875 m) Hotel Rezidence Campolongo: booking.com, cazarea nu a avut ceva spectaculos, am avut un studio dotat cu de toate, avea si un jacuzi si doua saune dar nu am avut timp sa le folosim. Raport pret calitate bun 40 euro/noapte. Amplasarea era deosebita fiind la distanta aproximativ egala de Araba si Corvara si practic in mijlocul Dolomitilor.

A treia zi: datorita faptului ca eram foarte aproape de Pordoi Pass, am plecat de la cazare, am trecut prin Arabba si apoi am parcurs pasul pana sus (2242 m) de unde am luat telecabina si am urcat spre Sass Porodi, de unde ai o panorama deosebita asupra muntilor inconjuratori, se vede chiar si Marmolada. Am avut parte tot sejurul de zile cu soare si cer senin, dar mai bine las pozele sa vorbeasca, pentru ca cuvintele nu pot descrie cee ace vezi. Pentru a simti cu adevarat ceea ce vezi trebuie neaparat sa fii aici. Ajunsi sus am constatat ca temperatura era in jur de 8 grade dar vantul facea sa fie in jur de 0 grade! Ne-am plimbat pe platou, am facut poze si film dupa care tremurand (nu prea eram imbracati pentru asemenea temperaturi, jos fiind 18 grade) am intrat in restaurant unde am servit un capucino delicious si un apfelstrudel. Telecabina a costa 17 euro de persoana.

Dupa ce am coborat, am continuat deplasarea prin Pordoi Pass si am ajuns la Canazei, am vizitat putin oraselul, dupa care ne-am intors in Pordoi Pass si am contiunat cu Sella Pass (2220 m) si Gardena Pass (2121 m), pana in Corvara. Apoi am urcat in Campolungo Pass la cazare. Am vizitat si Corvara care mi-a placut mai mult ca Arabba fiind mi mare, am mancat la un restaurant, eu o pizza quatrostagioni iar sotia paste carbonara, dar nu ne-au placut, costuri totale 28 euro cu tot cu apa si ca sa-i enervez un pic am cerut keceap la pizza!

Mi-a placut foarte mult sa conduc pe acest circuit, prin nenumaratele ,,tornamente’’ spre disperarea sotiei, dar trebuie sa fii foarte atent ca este plin de motociclisti (aici este raiulor lor, dar uneori ei cred ca tot drumul este al lor si in cautarea execesului de adrenalina circula cu viteza foarte mare), biciclisti si cand iti e lumea mai draga te intalnesti in cate o curba la 180 grade cu un autobus sau autocar care ocupa tot drumul. Am observat ca aceste drumuri prin pasuri nu sunt doar drumuri turistice, pe aici circula autobuzele (curse regulate cu statii pe margine drumului).

A patra zi: aceasta zi a fost dedicata Marmoladei. Am plecat din Campolongo, am trecut prin Arabba si ajuns destul de repede (dupa o deviere data de niste lucrari) la Malaga Ciaplea de unde se iau cele trei telecabine care te duc in varf pana la 3625 m. in total telecabina costa 30 euro de persoana dar face toti centii! Poti sa iei si telecabina pana la a doua statie Serauta, costa 24 euro. Din pacate desi jos la Malaga Ciapela era senin lacrima, la 3625 m, situatia era schimbata in varf fiind ceata si a fost ceata toata ziua (am vazut asta mai tarziu dei Fedaia Pass). Am facut cateva poze asa pe ceata, am coborat pe ghetar (pe riscul nostrum, cum scria pe un anunt la intrarea pe trepte) oricu zona cu crevase era mai departe dupa cum am obesrvat din telecabina. Apoi am coborat in statia Serauta 2950 m, unde era soare cu nori, am facut niste poze minunate si am admirat printe altele Sas Pordoi si Piz Boe unde fusesem cu o zi inainte. De sus ai si o priveliste deosebita asupra Fedaia Pass si a lacului Fedaia.

Dupa aceasta am coborat la Malaga Ciapela unde am mancat cate un sandwich si am baut un capucino, la o terasa chiar in fata statiei telecabinei si am plecat spre Fedaia Pass.

Ajunsi aici am admirat un lac deosebit construit artificial cu doua baraje si care practice aduna apa rezultata din topirea zapezii si a ghetarului de pe Marmolada. O zona deosebita iar in lac se vedeau si pestii prin apa cristalina.

Dupa Fedaia Pass am luat-o spre Cazanei, pe unde trecusem si in ziua anterioara si apoi prin S. Pellerigno Pass, am ajuns la Falcade. De aici am mers spre Giau Pass (de pe acest forum stiam ca este deosebit de frumos) si intradevar asa este, a fost cel mai frumos pass pe care l-am stabatut, nu cel mai dificil din punct de vedere al curbelor sau inclinatiei, dar care ofera cele mai frumoase views, care efectiv iti taie repiratia. Am avut surpriza ca urcand in Giau Pass sa vad cum se toarna fundatia unui refugiu cu elicopterul! A se vedea poza. Din Giau Pass am luat-o spre Cortina D’Ampezzo, dar nu am ajuns in oras deoarece se insera si am luat-o prin Falzarego Pass un alt pass foarte spectaculos, iar din varful pasului nu am luat-o spre Valparolla Pass ci direct spre Arabba prin alt pas pe care nu l-am retinut si de aici spre cazare in Campolongo Pass.

A cincea zi: obiectivul principal al acestei zile (am avut in fiecare zi un obiectiv principal care era ,,must to do’’) a fost Tre Cime Lavaredo. Pentru a ajunge aici am luat-o prin Corvara, apoi prin Valparola Pass, un pas foarte frumos dar si foarte aglomerat, apoi am mers din nou prin Falzarego Pass oprind din cinci in cinci km findca dimineata acest pas minunat arata cu totul altfel si a trebiut sa o luam cu sedinta foto de la capat.

Dupa multe opriri am ajuns in Cortina D’Ampezzo pe care l-am vizitat cam in fuga (zona centrala) si am plecat prin Tre Croci Pass, la lacul Misurina. Apoi pe langa lac ne-am grabit sa ajungem la poarta de intrare a drumului cu taxa (25 euro/masina) care duce in parcarea mare de la refugiul Auronzo. Aici desi ajunsesem la ora 11, era full o coada de cca 200 masini care stateau pe loc.

Am mers pe jos la poarta si am intrebat de ce nu se misca masinile si mi-au spus ca sus parcarea este plina si intra o masina daca coboara alta. Am intrebat de obicei cand este mai liber si mi-au spus ca dupa ora 14, pe de alta parte dupa ora 16,30 tariful de intrare este de 16 euro.

Am mers inapoi la lacul Misurina ne-am plimbat in jurul lacului, am mancat la o terasa eu un cotlet la gratar si sotia mamaliga cu branza (polenta) dar din nou am fost dezamagit cotletul meu era prea in sange iar branza sotiei era un fel de branza cu smatana, am platit impreuna cu apa 34 euro cu 4 euro ,,il coperto’’ care cand am intrebat mi-a spus ca este ,,sevitzio’’ probabil ca am stat afara la terasa.

Dezamagiti de restaurantele italiene (poate nu am nimerit, noi unde trebuie) am plecat spre Tre Cime Lavaredo, am ajuns aici la 15,30 si surpriza nu mai era nici o masina la poarta, nu am mai avut rabdare sa stam (cum faceau altii) in parcare inca o ora pana se schimba tariful si am plecat pe un drum plin de ,,tornamente’’ si cu panta destul de mare in unele locuri spre refugiul Auronzo. Am parcat deasupra refugiului, unde surpriza pentru prima data am dat de o masina din Ro cu nr. de CJ!

Din parcare am luat-o pe o poteca destul de abrupta si am coborat pe poteca lata care face legatura dinte refugiul Auronzo si refugiul Lavaredo, tinta noastra pentru aceasta zi, mai mult nu ne duceau balamalele numite generic picioare. Din nou sedita foto si video din metru in metru, multa lume privelistea oriunde te uitai iti taia respiratia (am patit-o la propriu pe Marmolada, unde lipsa aerului combinata cu ceata sa simtit din plin).

Dupa multe opriri am ajuns pana aproape de refugiul Lavaredo si am facut cale intoarsa la protestele sotiei ca ne prinde noaptea pe aici.

Am urcat din nou din greu poteca spre parcare si apoi am coborat cu masina si ne-am oprit la Misurina unde era un magazine Sparr de unde ne-am aprovizionat in special cu bere si am luat un fel de apfelstrudel dar cu branza gatit in magazin, foarte bun.

Am oprit apoi deasupra orasului Cortina D’Ampezzo si am facut niste poze deosebite din micul tunel sapat in stanca. Din nou am stabatut Falazarego Pass, Valparola Pass si am ajuns in Corvara duapa care am urcat in Campolongo Pass, la cazare.

A sasea zi: obiectiv principal Lago di Braies, Pragser Wildsee sau Braies Lake (am folosit in general denumirile date in prospecte in engleza, nu cele in italiana de frica sa nu le pocesc, scuze daca nu am scris correct unele denumiri de pasuri sa localitati).

Am plecat din Campolongo Pass spre Corvara, dupa care urmand drumurile statale SS244 si SS49 am ajuns dupa nenumarate tuneluri foarte frumoase, circuland aproape tot timpul bara la bara, (foarte agglomerate drumurile statale la italieni) la lac si am cautat un loc de parcare in parcarea de langa hotel. Parcarea costa 6 euro pentru 6 ore iar daca depasesti platesti 12 euro cat este pentru toata ziua.

Dupa ce am parcat am intrat la singura terasa existent langa hotel unde am baut cate un capucino foarte bun si am luat-o in jurul lacului, pe langa casuta pe piloni de lemn din stanga lacului. Am intrat pe pontonul acestei casute desi acolo am vazut ca se agitau unii cu niste reflectoare, dar mie mi s-a parut un loc bun de filmare, dar se pare ca nu numai mie, caci am fost dat afara, ca se filmeaza. Am plecat si acasa am vazut la tv ca se filma de fapt reclama ,,Pandora’’.

Am facut apoi inconjurul lacului, privelistea este superba, era la fel foarte aglomerat, dar mai mult in prima parte, caci unii renuntau dup ace dadeau de zona unde trebuie sa urci.

Am facut filmari si poze din toate unghiurile possible, cred ca am facut vreo patru ore in jurul lacului, dar merita din plin las pozele sa vorbeasca.

Dupa aceasta am mancat snitel vienez si carnati nemtesti la gratar foarte buni la acceasi terasa de langa hotel, am pozat si ,,masinile cu care am facut dolomitii’’ si inapoi spre cazare.

In tot acest circuit am avut placerea sa vad o multime de supercaruri, Maserati, Ferrari, Lamborghini si chiar si un convoi de masini electice Tesla.

A saptea zi: am plecat cu mult regret inapoi spre RO, prin Corvara, apoi prin Gardena Pass, am vazut in trecere si pe fuga Selva Gardena si Ortisei. M-am oprit la Innsbruk unde am alimentat, motorina aici era 1,08 euro spre deosebire de Italia la Corvara am gasit cel mai ieftin la benzinaria Q8 1,299 euro! In Italia am luat motorina doar de 20 euro mai mult pentru siguranta, pe autostrada motorina in Italia este 1,4-1,6 euro! In Austria cand am venit am gasit motorina pe autostrada la un Auotbanhof la pretul de 1,07 euro.

Spre seara am ajuns din nou la Paprika Hotel, unde m-am razbunat pe mancarea italiana cu un ciolan imens crocant facut la cuptor cu varza rosie si ceapa. A se veda foto!!!

Dupa care dimineata am plecat catre RO fara GPS, deoarece al meu Note 4 care avea si rolul de navigator a decedat brusc in urma contactului cu gresia din baia hotelului.

Ma-am descurcat bine dupa semne pana la Debrecen (cine face ca mine, ca mine sa pateasca) din lene ca sa nu mai urmaresc semnele m-am luat dupa un logan cu nr. de Bihor, gandind ca merge la Oradea.

Am vazut la un moment dat ca nu e drumul spre Oradea, dar m-am gandit ca stie vreo scurtatura, dar la un moment dat cetateanul a iesit din drumul principal si a intrat intr-un satuc in pusta hungara si ma lasat de izbeliste. Noroc cu mine ca eram pe DN 47 (nu DN 48 pe care trebuia sa fiu), si care este drumul spre punctul vamal ,,Valea lui Mihai’’. Am ajuns la vama (pe aici trece foarte putina lume, majoritatea pe bicicleta) si vamesii probabil de plctiseala (eram singura masina) m-au controlat drastic inclusiv la bagaje.

Cum nu aveam in bagaje niciun sirian sau chinez la conserva m-au lasat sa plec si am luat-o spre Oradea, unde am ajuns dupa un ocol de cca 30 km, aici am facut plinul la un pret apropiat de cel din Austria (La socar motorina era 4,77 lei) si apoi pe ,,road of hell’’ adica de la Oradea spre Gilau, am luat-o spre casa.

Spre sa nu deranjeze ca am scris atat de mult, dar cum pe mine m-au ajutat foarte mult cele scrise aici de alti colegi, sper ca si umilele mele inscrisuri sa ajute pe cineva in planificarea unei aventuri in aceste taramuri de basm. Daca aveti intrebari va stau la dispozitie.

Stiu ca am ratat o multime de locuri si zone pe care puteam sa le vad in Dolomiti, dar din pacate timpul si resursele au fost limitate chiar daca am aceasta excursie in cap de cca trei ani!

---

VIZUALIZĂRI: 5433 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI