Dream Inn Hotel Regensburg

TIPĂREȘTE

Având eu de mers ca tot omul, după treburi, și având de gând să înnoptez undeva acolo, cum intri în Germania pe dreapta mi-a trecut prin cap o idee minunată: să rezerv o cameră așa, cam cu o săptămâna-două înainte. Bine am făcut! Când eram tânăr flăcău și mergeam pe drumul ăsta era mai simplu, prin regiunea asta găseai mereu ceva cazare la prețuri rezonabile.

Am dat un search, acum singura condiție pe care o aveam era să nu fie tare departe de autostradă și ce să vezi, doar prețuri de la 70-80 de euro în sus. Cu greu am găsit acest hotel cu 55 de euro, destul de ușor accesibil de la autostradă și am rezervat o cameră.

Mă felicit că am procedat bine, deoarece am văzut când am ajuns aici, pe la 8 seara, ce n-am mai văzut nicăieri: coadă la recepție. Nu o persoană două care să stea să aștepte ci coadă din aia serioasă cu zeci de oameni: dați dom ‘le cate una să ajungă la toți ????.

Având rezervare dinainte am făcut check-in-ul la un automat de lângă recepție, am plătit și alles klar. Oricum, dacă ajungi la hotel după 10 seara poți face check-in-ul doar la automat. Am mai bifat o premieră și cred că din ce in ce mai multe hoteluri vor fi cu recepție automată de acum înainte, sau de ce nu, cu din ce in ce mai multe chestii automate sau self-service, de exemplu iți faci curat singur in camera și duci rufele la spălătorie: pac mai ai o reducere! Mic dejun: pac, bagi cardul și primești pastila! Ei hai că asta e prea de tot, am pus-o de la mine, dar gândind așa, orwelian oleacă nu suntem departe.

Și să continui în aceeași notă a ideilor bune pe care le-am avut, după ce m-am cazat, cobor să vad pe unde ar fi rost de o bere. Keine, Nichts! Pe motiv de pandemie crâșma era închisă. Dar, fiind eu plin de idei bune după cum vă ziceam, când am plecat la drum am pus intre bagaje si un six-pack de beri, așa, să fie, că doar nu cer de mâncare. Așa că am stat pe terasa hotelului, în picioare, mesele și scaunele erau strâns legate cu lanțuri și în timp ce savuram berea urmăream cum mai apărea ba un grup de muncitori din zonă ba o mașină cu turiști din ăștia cu treburi, așa ca mine, se uitau: or mai fi locuri, n-or mai fi? Mda, e clar, s-au schimbat vremurile.

Camera e foarte mică, modelul tipic de cameră de tranzit, cu minimul necesar, nici nu-i nevoie de ceva mai mare. Mocheta era cam tocită, curățenia ok. Wifi-ul a funcționat bine, apa caldă, prosoape faine, totul în regulă. Dimineața când am ieșit să cobor către micul dejun am ghicit meniul de când am ieșit pe ușa camerei, he he, se simțea mirosul din bucătărie chiar și la etajul 2. Bine, pofticios cum sunt, n-a fost o problema.

Micul dejun bun, am avut parte de ouă fierte, omletă, salamuri, cașcaval, cafea, legume, ceaiuri, ce mai, tot ce trebuie. Foarte serioși cei de la hotel cu pandemia, mi-au cerut certificatul Covid, la micul dejun mi-au atras atenția că nu aveam masca pusă, uitasem de ea, ba chiar m-au pus să port mănuși de unică folosință câtă vreme mi-am luat mâncare de la bufet. Mda…

Ce ar mai fi de zis: este parcare la hotel, ceea ce nu-i de ici de acolo, deși când am fost eu era ceva șantier în zonă așa că am parcat la magazinul Netto de lângă. Și că nu departe de hotel e Dunărea, se poate face o plimbare până acolo, asta desigur daca ai timp de așa ceva și nu ești nevoit sa te urci schnell-schnell dimineața în mașină, că doar eram cu treburi, nu?

---

VIZUALIZĂRI: 1340 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI