Felicitări hotel Dobru

TIPĂREȘTE

Când s-a anunțat locul întâlnirii anuale AFA, numele hotelului îmi spunea ceva. Numele locației l-am aflat într-un tramvai bucureștean (mă refer la mijlocul de transport în care eu stăteam, nu la vre-o muncă ministerială, completez asta pentru vorbitorii noii limbi franceze pe care nici francezii n-au apucat să și-o însușească). Numele îmi părea cunoscut dar cum nu aveam timp să citesc și articolul Adminului, mi-am adâncit circumvoluțiunile până mi-am amintit: Crismis! Crăciun! O. K. (pentru vorbitorii de engleză, cred că știți ce înseamnă o. k., insist să nu care cumva să traduceti ocaua lui Cuza).

Ei bine, ajunsă acasă am citit tot articolul, plus că am recitit ce scrisese Crismis (secret, să nu spuneți, Admin și Crismis, două persoane în care am încredere) și asta a fost tot. Vine ziua repartiției camerelor, dau mesaj să nu mă sune Admin că sunt la Argeș unde n-am semnal, îi zic să-mi dea orice mai puțin parter sau mansardă, nu țin să fie pat larg de doi metri, doar nu eram chibiț să pun condiții dure, deci oricare pat și nici balcon nu ceream că nu suntem fumători, în gând jubilam, dă-le lor balcon să le înghețe suflețelul și să joace apoi mai cu foc.

Doar să țină cont de cerințele colegei Irinad care nu prea putea răspunde la telefon pentru că pur și simplu, nu o înțeleg de loc, a preferat să facă febră musculară la Roma!!! Acum, dacă știam că vine Sasha, ceream Telekonstrucția dar a fost secret diplomatic pe care nu-l voi ierta la o altă întrunire. Revenind la Admin, păi credeți că a avut liniște?

Mă sună fix când intram pe poartă așa că am făcut sport prin grădină spre hazul caprelor vecinilor, să arestez un semnal, oricare nu aveam pretenții, fie roșu, fie portocaliu să pot întoarce telefonul.

Vine ziua de joi 16 martie, ajungem la Dobru și începe nebunia! Nebunia petrecerii noastre că hotelul și restaurantul au fost, unul în limitele normalității normale (sic, nu da dom' profesor cu linia) iar al doilea a lăsat urme asupra greutății mele care oricum este pe plus serios, papilelor gustative, dorințelor și pot spune că și în portmoneu pentru că am mai rămas cu ceva din banii hărăziți prânzurilor la Dobru.

Ei și acum, după ce am bătut câmpii și am băut jumate din cafea, să vorbim serios. Articolul acesta îl scriu pur și simplu pentru că cei care ne-au găzduit și hrănit de câteva ori, merită cuvinte de laudă și încurajare.

Nu vă descriu camera sau camerele de la hotel Dobru, au făcut asta doi colegi înaintea mea -aici și aici. De fapt nici nu am prea multe poze pentru că nu intenționam să scriu despre locație dar faptul că personalul s-a comportat așa cum nu visam, pur și simplu mă obligă.

Camera noastră, 102, a fost una obișnuită pentru un hotel de categoria lui Dobru: suficient de largă, două paturi foarte bune, saltele super, perne noi, lenjerie foarte curată. Apoi am avut o canapeluță pe care mi-am băut cafeaua dimineața și unde am citit căteva știri pe tabletă - wi-fi excelent la noi - și am avut și un taburet perfect pentru picioare.

Șifonier bun, umerașe destule, televizor tot așa bun la care colegul de cameră a numărat destule programe, un frigider excelent ca spațiu și foarte curat, un birou larg cu tava cu pahare curate, telefon și un pix personalizat pe care, cu scuzele de rigoare, l-am pierdut pe la acțiunea Autobuzul.

Și draperii bogate la geamuri, numai bune să nu tragă cu ochiul la noi veverițele și veverițoii de peste drum.

Baia și ea bună, prosoape bune, suficiente și foarte albe, consumabile, uscător de păr și ce este cel mai important că asta n-o puteam aduce la valiză, apă fierbinte la orice oră.

Holul camerei noastre destul de larg, dotat cu cuier, oglindă, suport pentru valiză și, spre încântarea unora, încălțător și burețel de lustruit pantofii, perie de haine plus o mică trusă ac, ață.

Pe jos, ca de altfel și pe culoare, mochetă. În ceea ce mă privește, pot spune că doar mocheta era puțin deranjantă ochiului, având căteva urme că într-adevăr hotelul e călcat de turiști cu personalitate puternică care, dacă nu au un biet pom viu să-l scrijeleze cu inimi moarte, măcar să însemne pardolseala sau mobila. Și poate deranjant și un fapt de care unii clienți cu probleme ar trebui să țină cont, multitudinea de scări la fiecare nivel dar acesta este un aspect ce nu ține de management.

Singurul lucru pe care-l poate face managerul este să aibă un tânăr care să ajute la cărat bagaje, hotelul neavând lift (cred că este și greu de instalat lift aici).

Deci per total, un hotel care se încadrează în nota de pe booking.com, 8,6.

Restaurantul este o altă poveste, un loc unde m-aș întoarce oricând cu și mai mare plăcere. Fiind un restaurant cu specific vânătoresc, pereții sunt împodobiți din belșug cu păsări împăiate și piei de animale. Mesele curate, tacâmuri și veselă strălucitoare.

Despre meniu pot spune că nu este prea variat dar, cu multă convingere vă spun că decât unul cu multe pagini și mâncăruri vechi și proaste, mult mai bine așa, mai puține feluri dar excelent preparate, destul de rapid aduse și gândiți-vă că am fost ceva oameni acolo.

Eu în seara de joi am comandat ceva porc la grătar și papanași, soțul tigaie picantă (altfel preparată decât ce știm noi în București). Porțiile au fost mari că nici nu am reușit să termin din farfurie iar papanașii i-am împărțit. Zilele celelalte eu am luat doar papanași la prânz - super buni și cu multă dulceață de casă - soțul a preferat ciorbele care arătau exact ca la mine în bucătărie (zău că fac ciorbe bune! adică gustoase, galbene, bogate!), iar specialistul le-a lăudat la greu și pe drumul de întoarcere acasă. La fel de bune au fost și porțiile de pește și ce a mai comandat, toate ajutate cumva de o palincă gălbuie și vinul de Recaș la carafă.

Micul dejun inclus în prețul cazării, la fel, bogat, nici nu-l mai descriu că îmi amintesc de omletele acelea variate și salivez. Plus cafeaua, excelentă, spun asta pentru că eu nu prea beau cafea decăt făcută de mine, neagră să pot lustrui și pantofii eventual!!

Mâncarea de vineri seara, preplătită, la fel, fără cusur, adusă rapid, suficientă și bine prezentată. Despre cum ne-au oferit berbecuțul - eu am ales la ceaun, cu mămăligă și mujdei și am ales bine, fiind excelent făcut - nu are rost să mai scriu.

Patronul și întreaga echipă a făcut tot posibilul să fim nu mulțumiți ci încântați, au realizat cel mai frumos foc de tabără pe care l-am văzut până acum. Cred că și pentru ei a fost o premieră focul, ospătarii au venit și fotografiau și ei cu telefoanele.

Personalul de serviciu la restaurant, din punctul meu de vedere și al soțului, s-a comportat exemplar: deosebit de politicoși, rapizi, cel puțin la masa noastră nu s-au încurcat în meniuri sau în notele de plată, totul a fost plăcut și corect.

Despre cei trei care au asigurat muzica, doar cuvinte de laudă, pot spune că eu am regretat că nu au fost și în seara festivă cu noi.

Să nu credeți că pentru a scrie acest articol am primit o țuică sau un papanaș în plus de la personalul de acolo.

Conform regulamentului AFA, nici puncte nu sunt permise pentru acest articol și credeți-mă că nu sufăr din cauza asta deloc. Pur și simplu așa am trecut peste cele trei zile cât am fost cazați acolo, am fost mulțumiți de cum s-au purtat cu noi, totul absolut normal așa cum ar trebui să fie în orice unitate de cazare de rangul acestui hotel.

În concluzie, un hotel în care, dacă voi avea nevoie de un popas în zonă, mă voi întoarce fără să stau pe gânduri. Un hotel cu restaurant propriu pe care l-am recomadat de cum am ajuns acasă chiar fiului meu pentru petrecerile lor de firmă.

Atâta timp cât este condus de tânărul premiat AFA, Bogdan (scuze că nu am reținut numele complet), sunt convinsă că va fi un loc plăcut în continuă perfecționare. Și domnule Bogdan, mi-a plăcut cum stăteați printre oaspeți și mai ales când ne urmăreați plăcut surprins tombola, stând jos pe gresie și părând un simplu user AFA. Iar dacă comoara pe care o țineați pe genunchi este creație proprie, să vă bucurați toată viața de bucuriile ei!

Eu și soțul meu, vă mulțumim că ați ales așa personal bun. Multe felicitări și mult succes!

Webmaster, te rog daca poti si esti dragut (stiu ca esti desi nu te vad!) atașează un videoclip, ce-ti place. Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2050 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI