Brrr ce frig e la Vladeasa

TIPĂREȘTE

Ieri, ne-am hotarat sa mergem la Vladeasa. De mult mi-am dorit, dar nu stiam exact care drum e mai bun, care e mai scurt si dupa ce m-am documentat n-am mai amanat aceasta excursie, mai ales ca stiam ca va veni vreme mai urata, zile ploioase, iarna...

Desi am pornit tarziu din Cluj, dupa ora 15 si ne gandeam ca nu vom reusi, totusi am ajuns sus pe Vladeasa. La un moment dat, am vrut sa ne intoarcem, drumul pana la Huedin fiind destul de aglomerat, pana aici in jur de 60 km, iar din Bologa, de la DN1 mai sunt inca 19km, dintre care 10 neasfaltati. Credeam ca ne va prinde intunericul pe drum.

Desi in Bologa aveam de vizitat 3 obiective turistice si anume: Ruinele Cetatii Bologa, Biserica de piatra si Moara de apa, ne-am hotarat sa le lasam la urma, pe cand ne vom intoarce, daca vom mai apuca. Vladeasa era mult mai importanta pentru noi. Dar totusi, din centrul satului am virat dreapta, pe langa o casa, iar in stanga noastra era un cimitir vechi si neingrijit pentru a vizita cetatea care in secolul XIV a fost sub stapinirea domnitorului Mircea cel Batran. A fost construita cu scop de aparare si supravegherea drumului dintre Oradea si Ardeal si unde se refugiau satenii. Drumul e foarte rau, nepracticabil, in dreapta e prapastie, iar in stanga dealul pe care e cetatea. Sotul, foarte incapatanat, vroia neaparat sa urce cu masina acolo. Bineinteles ca nu am reusit, drumul era din ce in ce mai rau si mai ingust. Deja mie imi era frica. La un moment dat am oprit, iar sotul a luat aparatul si a urcat drumul pe jos. A zis ca nu se vede mare lucru, doar un turn si niste ziduri pline cu vegetatie. A reusit sa faca ceva poze, am intors cu greu masina si am coborat cu grija inapoi la sosea. Am trecut si pe langa Bisericaa de piatra si Moara de apa, pe care urma sa le vizitam la intoarcere.

Apoi am continuat pe drumul spre Sacuieu, prin Valea Hentii, o vale foarte frumoasa, pe moment visam ca sunt in Austria, asa de frumoasa e. Am trecut si pe langa un Camp, dotat cu casute si loc de barbeque, dus la cazan solar, cam slabut camping, iar apoi am ajuns la intersectia unde noi am luat-o la dreapta. In aceasta intersectie am fost informati ca in dreapta, pana la Cabana Vladeasa, mai sunt 10 km, iar daca continuam sa mergem prin Sacuieu ajungeam la Scrind Frasinet, Rachitele, iar apoi Padis.

Drumul spre Cabana Vladeasa, dupa cum spuneam la dreapta soselei care duce la Rachitele, e un drum partial modernizat, dar nu asfaltat. Si aici e frumos, am intalnit multe capite de fan, cabanute, case de vacanta si cateva casute ale satenilor, vechi si unele parasite.

Apoi ne-am intersectat cu un drum, noi am mers la stanga inca 9km. Acesti 9km i-am starbatut putin mai greu, mai ales din zona de unde nu mai sunt cabane, drumul e din ce in ce mai rau si in panta. Acest drum nu e modernizat. Va trebuie masina, nu neaparat 4x4, ci sa aiba garda mai inalta, deoarece pe drum am trecut peste santuri formate un urma ploii sau urme de tractoare, iar in unele zone drumul e cu stanci scoase bine in relief si destul de ascutite.

Am urcat pe serpentine prin padure, in unele locuri atat era de deasa, incat nu se vedea nimic.

Cel mai mult mi-a placut cand am intrat in padurea cu brazii imensi, preferatii mei, vesnic verzi, unii atat sunt de inalti ca nu-i poti cuprinde cu privirea. Si aerul a devenit mai curat si mai ozonat, dar si mai rece si cu aroma de brad.

Am intalnit multe mini cascade, raulete care treceau pe drum, pe sub drum, foarte frumos. Cu cat urcam mai sus, cu atat peisajele deveneau tot mai frumoase. In unele locuri padurea ne lasa loc sa admiram frumoasa vale din care am urcat si muntii din jur.

In final am ajuns si pe platoul din fata Cabanei Vladeasa la altitudinea de 1400m. Cat timp am poposit in zona am trait o senzatie unica. Desi era un vant foarte puternic, foarte frig, am reusit sa ne plimbam putin. Noroc ca am fost inspirata sa-i pun, macar la copil niste haine mai groase si caciula. Si asa nu am rezistat mai mult de 15 minute. Dar au fost minute foarte frumoase.

De cum ne-am dat jos din masina a si venit la noi un locatar al zonei si anume un caine alb, superb, prima data mi-a fost frica de el, dar s-a dovedit a fi foarte prietenos si parca se bucura ca suntem acolo. Doar catelusa mea nu l-a suportat, facea figuri.

Am avut o priveliste de vis, peisaje uimitoare asupra Muntilor Apuseni si a Varfului Vladeasa de 1836m altitudine, al doilea varf ca inaltime din Muntii Apuseni, primul fiind Vf. Curcubata Mare sau Vf. Bihor, cum mai este numit, care are 1849m altitudine.

Atat imi doream, doar, sa se opreasca acel vant pe care l-am simtit pe urma, o ora mi-au vuit urechile si m-a durut capul.

Dupa ce am zgribulit bine, ne-am urcat in masina si am pornit spre Cabana Vladeasa. Pe drum am admirat si cateva casute vechi, din lemn, am trecut pe langa o gospodarie si am ajuns la Cabana, care cred ca era inchisa, iar langa e Cabana Meteo de la cota 1400m. Am intors cumva masina, iar apoi am urcat pe deasupra cabanei pe un drum mai rau si accidentat pentru a vedea constructiile de mai sus.

Candva, spun eu, Vladeasa va deveni o statiune foarte cautata, deoarece se face partie de ski si daca se va moderniza drumul va atrage multi turisti. In zona Clujului amatorii acestor sporturi se pot bucura doar pe partiile de la Baisoara si Marisel. Langa teleschi s-a construit si o cabana foarte frumoasa.

Am incercat sa urcam mai sus, dar cu masina nu se mai putea. Acest drum duce la Valea Draganului, erau marcaje peste tot.

De aici am admirat si mai bine muntii din jur, Masivul Vladeasa in forma de potcoava, la Varful Vladeasa nu am mai urcat, unde e si Cabana Meteo la 1836m altitudine, iar despre familia care se ocupa de aceasta cabana, am vazut mai demult un documentar la tv, in care povesteau ca nu e usor sa locuiesti acolo, cum doamna a ales intre viata luxoasa de la oras si viata apriga din varf de munte...

Fiind deja pe inserat, ne-am hotarat sa ne intoarcem, nu vroiam sa ne apuce intunericul in acea salbaticie. Eram bucurosi ca in sfarsit am ajuns aici, desi credeam ca e mai lung drumul, n-a fost asa. Eu am stiu ca distanta de la sosea e mai mare.

La coborare a fost mai simplu, am mers mai repede, ne-am grabit sa ajungem inapoi la Bologa.

In Bologa, la un moment dat am intalnit indicatorul cu Moara de apa. Pentru a o vedea am intrat intr-o curte, pe o alee si am ajuns la o casa care avea in fata, frumos amenajat aceasta moara, care mai e denumita spalatoria satului, unde lumea spala covoare si haine. Este construita din lemn, se poate admira de pe margine sau de pe terasa facuta deasupra apei.

Apoi, trecand prin sat am ajuns si la Biserica de piatra, la care nu am mai oprit.

A fost o excursie frumoasa, in afara vantului care ne-a tinut mai mult in masina, dar cu siguranta vom reveni la Vladeasa, la vara, cand poate vom urca si pe Vf. Vladeasa.

---

VIZUALIZĂRI: 5384 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI