GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Sirnea - Azi despre Ieri (Prin ochi de copil)
Fulgi… albi, pufosi, purtati de vant. Dar fulgi…
Chiar fulgi uitati. Mai tineti minte fulgii din copilaria noastra? Fulgi mari … fulgi dupa care alergam… alergam zambind in inocenta noastra pura pentru a-i fura pret de cateva clipe efemere. Si ii prindeam. Da, ii prindeam si ne minuna forma lor de steluta, apoi, regretam cand se transformau in stropi mici sub caldura palmelor noastre. Dar erau fulgii de-atunci, fulgii copilariei noastre …
Traditii din sate de munte. Cati mai credem in ele? Sau cati dintre noi pornim spre redescoperirea lor? Mai stim sa ascultam crivatul suierand pe ulite; Si dincolo de acest crivat, mai stim sa strigam la ai nostri, prin glasuri pline de entuziasm, privind printre florile de gheata de pe geam, caci: “ Mama, uite, vin colindatorii-n prag? ” Mai stim ca exista ulite sau … sau ne complacem in uitare, pasind pe bulevarde luminate? Mai stim de gospodariile de lemn inaltate cu atata truda? Dar chiar… mai stim de truda? Ma doare ca azi … “truda” poate fi un cuvant cu tente arhaice, demodat, posibil cautat in google-ul zilelor noastre. Sau, mai trist, la “T”… in Dex. Mai stim sa apreciem caldura unei case de lemn presarata cu simplitate si traditie locala? Sau… mai bine o pensiune cu facilitatile-i existente? Ce alegem? Comoditatea de azi… sau simplitatea de-atunci? De-atunci, cand eram noi atat de mici printre fulgi mari… Da, acei fulgi mari, fulgi asternandu-se peste simplitatea unor locuri, peste simplitatea satelor copilariei noastre … Fulgi albi, pufosi, purtati de vant. Dar fulgi...
Acum e azi. Si noi ne-am adunat azi sa ne-amintim “ieri-ul” clipelor hoinare de copii. Vrem sa ne mandrim ca azi putem zambi cum o faceam “ieri”. Deci, azi… am ales Sirnea. Sirnea… un sat de munte, vegheat de batranul Crai, un batran cu creasta-i incaruntita de nea, privind cu mandrie spre noi, cand ceturile din Grind se ridica.
13. Atatia eram. 13 zambete, 13 copii ce vor porni pe ulitele din Sirnea cautand calea spre Stana din Grind. Si 2.2 caini, doua suflete loiale, doi ghizi patrupezi dand din coada a fericire… a fericire ca aveam si snitele cu noi…
Paseam rand pe rand, privind cu ochii mari si plini de emotie, in dreapta ori in stanga noastra, si incercam sa furam prin ochii mintii fiecare casa de-un firesc zonal aparte, fiecare copac dezgolit de frunze, simbol al solitudinii iernatice.
Dinspre culmi iarna cerne mistere si le trimite prin viforul sau spre noi. E uimitor cum seninul existent este spulberat de un stranut al iernii, stranut de ger aducator de cristale de gheata. Pret de cateva clipe eram prizonierii iernii, prizonierii albului nesfarsit peste care vantul sulfa cu putere …
Urgia cu straie albe a durat cateva minute. Doua, maxim. Doua minute care sa ne atentioneze ca suntem pe teritoriul iernii. Asemeni povestilor cu Craiese… Apoi, zarile ni s-au deschis din nou. Norii se aleargau pe cer, iar noi, noi eram 13 spectaori privind spre imaginara scena de gheata a unui spectacol celest. Iar viforul de dinainte… era doar o cortina hivernala pe care iarna a tras-o cu atata migala …peste noi si peste sat…
Parca suntem inconjurati de simboluri; De lucruri minunate care ne fac sa ne punem intrebari, sa interpretam. Chiar si o casa aparent uitata prin desertul alb, nu poate fi doar o casa… si-atat. Poate ca ea reprezinta speranta, speranta existenta, reala, ca “ieri-ul” se poate intampla si astazi!
Alb. Alb pe jos, alb pe dealuri, alb sub talpile noastre… si un detaliu ce ne sageteaza privirea. O sanie trasa de-un cal. Da, o sanie trasa de-un cal, pe care azi multi o descopera doar prin filele cartilor de povesti. Sau din spusele bunicilor. Dar noi… noi am crescut cu asa ceva. Si da, tot noi… astazi le redescoperim. Si ne bucuram, si tresarim… realizam ca “ieri-ul” nu este doar o fila de poveste inchisa intr-un sertar al amintirilor. Si da, astazi pentru noi este ca “ieri”… Si sania merge mai departe…
Au nins 40 de minute de la plecarea noastra, timp in care am hoinarit pe ulitele satului Sirnea, iar acum este timpul sa incepem urcusul spre punctul numit Curmatura Groapelor. Urcusul nu este deloc unul anevoios si ne permite sa privim inapoi, admirand astfel, de sus, Satul Sirnea. Copacii dansandu-si ramurile prin vant, parca ne spun prin crengile tremurande un soptit “la revedere”.
Insiruirea noastra de clipe se orienteaza dupa marcajul triunghi rosu, pe care-l intalnim fie pe copaci, fie pe stanci reci si indiferente.
Dar noi… noi nu putem trata cu indiferenta detaliile ce ne inconjoara si furam amintiri din aceste colturi rurale pudrate-n alb. E vorba despre noi, despre Sirnea, despre bucurie…
Si purtati de zambete si de incantare am ajuns la limita superioara a dealului pe care l-am urcat, si-acum, este timpul sa admiram cum natura parca ne-ofera tablouri rurale peste care iarna-si ninge aspectele.
Din loc in loc, copacii par ostasi care strajuiesc Imparatia Pietrei Craiului, purtandu-si griul armurii dezolante pe marginea cararilor. Doar vantul pare sa-i clinteasca, parca dorind sa le scuture dezolanta si sobrietatea.
Si cand iarna se intoarce la noi, descopera zambete si voie buna, caci noi nu uitam sa fim copii, nu uitam sa ne bucuram de firescul lucrurilor, de tot ce natura ne ofera - de la verzi muguri pe ramuri pana la reci fulgi de nea…
Si vorbind de reci fulgi de nea, iarna chiar vrea sa ne incerce, trimitand spre noi inca un stranut de gheata… dar asta nu ne impiedica sa inaintam prin tinutul troienelor…
Suntem convinsi ca dincolo de stranutul iernii… apar, rand pe rand, zambetele noastre, care insenineaza zarile. Oricat de morocanoasa pare suflarea iernii, nu rezista caldurii sufletelor si zambetelor unor copii aducatori de voie buna pe carari de munte.
Imaginea feeriei ne este completata de culorile toamnei, rezistand albului nesfarist. Culori ruginii ce fosnesc povestea copacilor far’ de padure, acesti solitari care ne soptesc prin trunchiurile crapate de batranete, calea dupa care sa ne orientam…spre locuri incarcate de traditie, spre tot ce noi vrem sa descoperim… spre Stana din Grind…
Si cum patrundeam din ce in ce mai mult pe teritoriul iernii, aceasta ne trata cu obisnuitele stranuturi … care insa, dincolo de gerul lor, isi purtau farmecul glaciar pe care chiar speram sa-l simtim…Poteca noastra devine din ce in ce mai lina, intersectand poieni unde iarna si-a tras plapuma de-argint, peste care noi calcam cu grija, pentru a nu o sifona prea tare.
Fericire. Cuvant ce ne caracterizeaza. Si da, ninge peste fericirea noastra. Si asta ne bucura si mai mult. Sa ninga… sa ninga foarte mult, sa ninga ca-n povesti. Sa ninga cu fulgi de fericire. Sa ne zambeasca fulgii. Sa le zambim fulgilor. Iarna sa stranute; Noi sa-i zambim. Sa-i spunem chiar: “noroc” sau “sanatate”. Sa radem un pic de ea. S-o intrebam daca nu cumva ii este frig. Sau…daca-i ragusita. Sa ne jucam… Suntem copii, copiii iernii, copiii fulgilor de nea! Si asta ne bucura! Fericire …
Dupa aproximativ 90 de minute cararea troienita ne-a condus pana la intersectia drumului ce urca din Valea Seaca a Pietrelor, dinspre Cabana Brusturet. Lasam in stanga acest drum ce coboara spre Brusturet si continuam, in urcare, printre fulgi, spre Stana din Grind.
Dupa inca 20 minute, emotia ne cuprinde, simtind fiorii reusitei. Da, acum, in fata ochilor nostri apare dovada existentei traditiei pastorale. Stana din Grind, cainii loiali aparand-o chiar si pe viscol, steagul Romaniei fluturand in crivatul iernii. Detalii impresionante… iar noi, noi martorii lor.
Si iata cum, copiii au ajuns la Stana din Grind. Am adus cu noi zambete, bucurie, respect si apreciere. Fiindca noi nu ignoram aceste lucruri. Noi mai credem in ele! Noi le respectam! Noi le apreciem! Suntem fericiti ca suntem aici, dar dincolo de fulgii fericirii, sunt si cativa fulgi de tristete, caci… astazi, aici, noi suntem 13, dar oare, in lumea mare, mai sunt multi ca noi?
Fulgi… albi, pufosi, purtati de vant. Dar, fulgi …
Trimis de private_rayen in 23.11.11 21:13:28
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL PIATRA CRAIULUI.
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (private_rayen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat la rubrica "Drumetii Rucar" (deja existenta pe site); sters rubrica dublura introdusa de autor.
@webmaster15: Perfect. Multumiri. Sper sa placa...
Eu am convingerea asta, review-urile si fotografiile tale au lipsit (cel putin mie) !
@webmaster15: Atunci... sper sa fie dulce si apreciata revenirea! Si mie mi-ati lipsit... asadar, bine v-am regasit!
Melodia postata se poate sterge/schimba!
Bine ai revenit @private_rayen
@webmaster13: Bine te-am regasit. Place melodia aleasa. multumesc!
Webmaster13, eşti dat naibii, domnule! Melodia ta e perfectă. Acest review turistic aproape că îţi dă aaaaaripi!
Un review absolut superb, rânduri minunate izvorâte dintr-o dragoste ce pare că răzbate din toţi porii fiinţei tale sensibile şi în acelaşi timp neliniştite.
Îmi vin acum în minte nişte versuri din poezia Doina a marelui nostru poet, George Coşbuc:
Copilo, tu eşti gata
De-a pururea să plângi!
Şi când eşti tristă, Doino,
Tu inima ne-o frângi.
Dar nu ştiu cum, e bine
Când plângi, că-n urma ta
Noi plângem toţi, şi-amarul
Mai dulce ni-e aşa.
Şi toate plâng cu tine
Şi toate te-nţeleg,
Că-n versul tău cel jalnic
Vorbeşte-un neam întreg.
Din văi tu vezi amurgul
Spre culmi înaintând,
Pe coaste-auzi pâraie
Prin noapte zgomotând,
Şi-asculţi ce spune codrul
Când plânge ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac să fii poet.
Şi, singură cu turma,
Privind pierdută-n zări
Spui munţilor durerea
Prin jalnice cântări.
@private_rayen: cuvintele tale imi mangaie si imi incalzesc sufletul, intr-o zi atat de friguroasa... Azi nu am mai avut nevoie nici macar de haine... azi m-am imbracat cu zambetul tau inocent...
Exclent, "soldat".
Nici nu stii cat ne-ai lipsit. Ca si colegului Flaviu si mie imi vin in minte niste versuri ale unui tanar poet la fel de sensibil ca tine:
Mi-e, azi, un dor năprasnic de demult
-Ce-i doar numai de ieri, de-i simt tumult -
Ce-mi curge-n venele din mine, nou copil;
Mă-ntorc în gând de timp și spațiu, din exil.
Mi-e dor, de lungi, de primăveri cu cărăbuși,
De colivia goală, plânsă, cu pierduți peruși,
De-un cuib de rândunele atârnat pe prispă,
De cioara-n croncănit pe gard, care mă-ntristă.
Mi-e dor de dat cu sania, pe-un ger de mal,
De mama povestind în lacrimi despre primul bal,
Miros din brazda plină-n trandafiri și cu zambile,
De la bunică-n grădinița mică, depănând idile.
...
Un review exceptional, mi-a placut surprinzator de mult (spun surprinzator pt ca, fiind vorba de un site de informatii turistice si nu de un cenaclu literar, nu aveam rabdare sa citesc rev. cu luat pe aratura, etc; usor paradoxal, pt ca si eu mai bat campii uneori). : -)
Felicitari din toata inima atat pt cuvinte, cat si pt fotografii!!
O curiozitate am: ai fost la Sirnea pt un workshop foto? Satul e consacrat printre pasionatii de fotografie si dupa ce ai postat tu, ma refer in special la primele poze, cam la asta ma duce gandul.
Oricum, ma repet, felicitari din toata inima! De cand am aparut eu in AFA, adica de curand, nu te-am vazut, apoi am remarcat ca ai lipsit ceva timp, asa ca... welcome back!
Şi pentru că sînt un incurabil îndrăgostit de munte, iar acest review a declanşat în mine o seamă de trăiri dintre cele mai intense, cred că am comis-o iar. Iată ce am compus aseară la lumina chioară a becului electric:
Am plîns de dorul tău, codrule drag,
Am plîns pe mantia ta udă,
Nu pot să strig, nu pot să zic...
Au început să-mi plîngă de durere,
Şi sufletul... şi caii de la dric.
@Flaviu: Multumesc frumos. Ma bucur foarte mult cand vad... ca pe langa ideea de a recomanda o drumetie minunata in anotimpul hivernal, pornind din Sirnea... cuvintele mele transmit si stari... stari ce se pot transforma in sentimente, in dorinte si chiar in nostalgii pentru cei ce cunosc aceste locuri minunate la poale de Crai. Sirnea pentru mine mereu va ramane un loc drag, un loc din care poti "fura" prin ochii minti perspective minunate atat spre crestele Pietrei Craiului cat si spre Crestele Bucegilor. Acestea din urma sunt usor vizibile urcand dealul paralel cu Valea cu Struti... sau pornind pe cei 4 km ce despart Sirnea de Ciocanu, acest traseu din urma il voi descrie cat de curand. Numai bine si poezii minunate
@gheisa: Ma bucur ca v-au placut randurile jurnalului meu de calatorie. Sper si in continuare sa va faca placere sa ma urmariti.
@vladex: Superbe versuri. Bine te-am regasit! Si ma bucur ca sunt iarasi aici!
@cristina65:Multumesc frumos pentru aprecieri. Incerc sa imbin utilitatea turistica cu ce anume se simte in clipa in care ajungi in anumite locuri. Cine doreste strict utilitatea unei unitati de cazare cu facilitatiile-i aferente poate opta pentru astfel de reviewuri. Iar cine doreste si altceva... si imprejurimile unor locuri accesibile sau recomandari de drumetii ma poate rasfoi pe mine. La urma urmei, e loc pentru fiecare si toti ne aducem aportul in acest concept de informare turistica. Fie mai pragmatic, fie mai artistic... In rest... "Fulgi… albi, pufosi, purtati de vant. Dar, fulgi …"
@santana: Frumos zis. Ma bucur ca impartasim impreuna aceasta dragoste de munte, de natura... Sper s-o "comiti" din ce in ce mai des, iar rezultatul sa fie pe masura! Avem o tara plina de locuri minunate, natura inca nu si-a pierdut salbaticia sa... asa ca... merita elogiata! Carari cu soare, prietene!
Daca site-ul a ajuns acum in prag de iarna in epoca lui lirica, rog a mi se ingadui o mica ratacire pe a versurilor taram:
Fulg de nea, fulg de nea,
Te-ai topit in palma mea,
Acum stau si te privesc
Si-mi simt golul sufletesc.
De-ai fi fost prin cer naluca
Vantu-n piscuri sa te duca
Ai fi-ajuns pe culmi troian
Sa-l impiedici pe Ryan
La cabana sa ajunga
Ca are un chef de duca...
@private_rayen: mi-au placut atat de tare, incat nu au fost de ajuns toate lamaile de la supermarket sa inlature atata dulceata care a ramas pe buzele mele. Felicitari si astept cu sufletul la gura urmatorul rw, la fel de romantic, care sa ma faca sa plutesc alaturi de tine, precum acei fulgi… albi, pufosi, purtati de vant. Dar, fulgi …
Bine ai revenit, copile! sper sa ramai cu noi cat mai mult. Avem nevoie in comunitatea noastra AFA de astfel de tineri sensibili si romantici, avem nevoie aici de scrieri si poze atat de expresive.
Scrie in continuare asa cum simti si cum stii tu cel mai bine, suntem multi care simtim la fel! si care apreciem adevarata valoare a unei impresii turistice, chiar si printre asemenea randuri scrise romantat...unde se pune adevaratul suflet al scriitorului, ci nu doar cuvinte seci, lipsite de valoarea trairilor interioare. Este superb modul cum scrii tu! Eu te voi citi mereu cu aceeasi placere, cu aceleasi ganduri bune si cu acelasi sentiment de multumire, ca lumea inca nu este pierduta in rautati si egoisme, atata timp cat inca are tineri ca tine!
Si ma bucura enorm sa vad ca intr-adevar "romanul s-a nascut poet". Felicitari tuturor celor care vrand-nevrand isi descopera si aceasta "taina poetica" a lor, poate nestiuta nici de ei. Deci, Bravo! dragii mei poeti! sunteti exceptionali! Ca sa vezi ce poate scoate la iveala un review scris pe AFA de un tanar talentat!
Numai bine tuturor si scrie in continuare pe AFA!!!
@private_rayen: ei, nu tre' sa te simti vizat, asta cu luatul pe aratura nu se referea nicicum la tine, sper ca ai inteles asta! Mi-ar placea tare mult ca toate postarile sa fie atat de frumoase! Ca si pozele, de altfel... Am fost printre primii care te-au votat si crede-ma ca rar am votat cu mai mare drag un review! Mai in gluma, mai in serios, as inventa si vot pt "exceptional": -)
@private-rayen: Impresionant! Felicitari!!
Nici eu nu te "cunoasteam". Am inceput sa citesc gandindu-ma ca esti un barbat, apoi... felul in care scrii m-au facut sa ma gandesc ca esti femeie (scuze, dragi colegi de gen masculin , iar la urma m-am bucurat mult cand mi-a fost confirmat primul gand. Oricum, mai spunea cineva mai sus ca, acum, in prag de iarna si de sarbatori, parca ne "imbunam" cu totii si "dam" ce-i mai bun dintre noi.
Drept sa-ti spun, apreciez si eu postarile cu multe informatii turistice, insa cele care imi merg mai la suflet sunt cele de genul descrierii tale. Scrii minunat!
Felicitari si abia astept sa citesc si alte postari!
Copile,
Sper sa nu fiu ultima care te-a votat.
Toata ziua am inginat un cintec dupa ce am citit revievul tau, dar lipsa timplui m-a facut sa intirzii cu postarea acestui ecou.
Iata cintecul:
Trece, fugind in zbor, zi dupa zi
si parca mai ieri am fost copii
astazi cind din priviri vrajiti de jocul lor
vremea se-opreste-n loc si mi se face dor
sa fim copii pentru inc-o zi
pe cai de lemn iar sa ne rotim
sa fim copii pentru inc-o zi
in lumea lor fericiti vom fi
hai, din cind in cind, sa ne oprim
si de noi copii, sa ne-amnintim
ziua rizind prin parc din nou sa alergam
iar vechiul sotron pe strada sa-l jucam
sa fim copii pentru inc-o zi
pe cai de lemn iar sa ne rotim
sa fim copii pentru inc-o zi
in lumea lor fericiti vom fi.
Se prinde cineva in joc cu mine???
@private_rayen
Prin ochii tai blajini de copil (mare)
Dar cu-n talent ce rar un baiat il are
Da-mi voie sa iti fac o sincera urare:
Nici gand sa nu te-opresti din ale tale pasiuni
Scrisul, fotografia si calatoria care fac minuni
(Hobby-uri care pe multi ii fac mai buni.)
@adri-nico
Ah, buzoianca draga, ce mi-ai rascolit amintirile cu aceste versuri... Mihaela Runceanu este unica si cu o voce inconfundabila...
Daca talentatul si sensibilul nostru coleg @private_rayen imi permite sa-i dedic aceasta melodie, as vrea s-o insereze un webmaster aici ,,Sa fim copii pentru inc-o zi'', Mihaela Runceanu :
”Am adus cu noi zambete, bucurie, respect si apreciere. Fiindca noi nu ignoram aceste lucruri. Noi mai credem in ele! Noi le respectam! Noi le apreciem!
Foarte frumos. Felicitari!
Nu am versuri, nu am proza insa am bucuria citirii unui rw excelent.
Multumesc
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Descoperă zona Șirnea» (nou-creată, între timp, pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2020 Hoinărind pe dealuri prin Șirnea — scris în 13.07.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Şirnea, primul sat turistic din ţară — scris în 04.09.15 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ
- Nov.2011 Sirnea - Ciocanu - Culoarea Bucuriei — scris în 07.12.11 de private_rayen din BUCUREşTI - RECOMANDĂ