Minivacanţă pe plaiuri argeşene la Nucşoara - câteva obiective turistice

TIPĂREȘTE

M-am gândit să scriu ceva şi despre călătoria noastră pentru cei care vor să viziteze această zonă.

Am plecat din Bucureşti joi după serviciu, după ora 15.00 şi ne-am cazat la pensiunea Floare de Colţ din Nucşoara, Argeş. Deoarece am ajuns pe la ora 19.30, destul de târziu pentru a mai iniţia o călătorie în zonă, nu ne-a mai rămas decât să luăm cina şi să ne odihnim. Ne făceam griji să ajungem la timp pentru cină, dar personalul pensiunii ne-a asigurat că masa poate fi servită la orice oră dorim neavând reguli stricte în acest sens.

Vineri, după un mic dejun delicios şi bogat, am plecat să cunoaştem împrejurimile. Doream să ajungem spre locul unde începe traseul spre vârful Moldoveanu. Aveam de mers după spusele gazdelor 25-30km pe drum forestier. Am mers în sus pe lângă cursul Râului Doamnei (râu care trece şi prin faţa pensiunii). Pe traseu am întâlnit un mini baraj ce determina o spectaculoasă cădere de apă, în jurul căreia am putut vedea şi curcubeul. Deoarece drumul era din ce în ce mai anevoios, am parcurs doar 10km cu maşina din dotare: Opel Astra. Ne-am întors la pensiune pentru a lua prânzul - ciorba de burtă a fost foarte gustoasă.

Apoi am pornit spre lacul Nucşoara cunoscut în zonă şi sub numele de Lacul Învârtita - este cel mai mare lac carstic format pe gips (sulfat de calciu şi rocă solubilă) de la noi.

Ultima vizită din ziua aceea am făcut-o la Mănăstirea Corbii de piatră - una din cele 3 biserici săpate în stâncă din zonă. Mai sunt Mănăstirea Nămăieşti şi Schitul Negru - Vodă. Pe hartă, cele trei Mănăstiri formează un triunghi echilateral (unind punctele unde sunt localizate). La cină am servit un păstrăv de poveste!

Sâmbătă am pornit spre Cheile Vâlsanului şi am ajuns până în Poiana Vâlsanului. Aici am admirat un splendid peisaj natural - o vastă poiană acoperită de un covor galben de păpădii, înconjurată de munţii împăduriţi. Am găsit şi o pensiune unde am băut o cafea şi am aflat că putem ajunge pe un drum mai scurt la lacul Vidraru.

Zis şi făcut! Hai la Lacul Vidraru! Drumul o fi fost mai scurt, dar tăia muntele prin pădure şi vă închipuiţi că era departe de a fi drumul ideal pentru maşinuţa noastră. Am mers încet şi cu grijă şi am ajuns cu bine. Era un drum ce dădea chiar în Transfăgărăşan, aproape de baraj. Pe drum, un peisaj de vis, la Lacul Vidraru un peisaj minunat! La in

De aici am vizitat Cetatea Poenari (tocmai fusese deschisă de 2 zile după incendiul petrecut acolo). La sfârşitul celor 1480 de trepte am putut admira o alta priveliste încântătoare. Prânzul l-am luat în zonă la restaurantul La Cetate.

În drum spre pensiunea Floare de Colţ am vizitat şi Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, în a cărei pictură predomină o nuanţă deosebită de verde.

Duminică, în ultima zi, am vizitat mai multe mănăstiri.

Prima a fost Mănăstirea Robaia aşezată într-un cadru natural deosebit. Pentru a ajunge la ea am parcurs 5 km de drum pietruit, dar practicabil. Acolo se află un izvor numit Fântâna de leac despre care se spune că este sfinţit. Localnici povestesc despre cazuri în care, această apă ar fi ajutat la vindecarea unor boli. Tot aici se poate face un mic traseu cu piciorul pana la "Peştera pustnicilor".

Următoarele au fost: Mănăstirea Aninoasa - cu o foarte frumoasă curte interioară plină de flori, Mănăstirea Negru-Vodă situată în oraşul Câmpulung. Drumul spre Câmpulung - DN7- este de o calitate ce lasă mult de dorit având foarte multe gropi.

În cele din urmă am ajuns la Mănăstirea Nămăieşti - cea de a 2-a biserică făcută în piatră. Aici Maica stareţă Lucia ne-a prezentat muzeul de costume populare. Prezentarea o face în versuri scrise chiar de dânsa. Merită să vizitaţi acest muzeu, este ceva deosebit. Fetiţa mea de 10 ani a fost ochi şi urechi la vorbele măicuţei şi a plecat de acolo foarte încântată şi plăcut impresionată (ca şi noi de altfel).

Aici se mai poate vizita Casa Memorială George Topârceanu. Cea de a treia biserică în piatră este cea de la Schitul Negru Vodă (- diferit de Mănăstirea Negru-Vodă). Noi nu am reuşit să le vizităm deoarece se făcuse târziu şi a început o ploaie torenţială când am plecat de la Nămăieşti.

A fost o mini-vacanţă reuşită în care ne-am încărcat bateriile (să mai fi stat o săptămână... ne-ar fi plăcut).

---

VIZUALIZĂRI: 9968 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI