Mormintele Saadiene si Palatul El Badi din Marrakech

TIPĂREȘTE

Dupa ce am vizitat obiectivul cel mai important al zilei, Gradinile Majorelle, am luat un taxi catre zona familiara noua, medina, pentru a ajunge la Mormintele Saadiene și ruinele Palatului El Badi.

Mormintele se afla in vecinatatea moscheii Moulay el Yazid si au fost descoperite in anul 1917, atunci cand fotografiile aeriene au dezvaluit existenta acestui lacas.

Intrarea costa 7 euro, pret care mi s-a parut cam piperat pentru ceea ce ofera, insa, chiar si asa, locatia este foarte aglomerata, plina de vizitatori. Dupa ce ne-am strecurat printr-un culoar foarte ingust, am ajuns in curtea interioara, inconjurata de ziduri inalte, in interiorul careia se afla mormintele acoperite cu placi din faianta colorata in albastru, alb, verde si maro.

Sultanul al-Ghalib Abdallah este cel care a pus bazele acestui lacas, construind primul mormant in anul 1557 pentru tatal sau, fondatorului imperiului Saadian, Mohammed ash-Sheikh.

Ultimul conducator Saadian, sultanul Ahmed el Mansour, a extins complexul funerar aflat in partea de est, construind monumente frumoase in onoarea celor apropiati si pregatindu-si propriul loc de odihna spectaculos. Tot aici a fost inmormantata si mama sa, Lalla Massaouda.

A construit un al doilea complex, in partea de vest, care are 3 spatii importante: Camera Mihrab, Camera celor 12 coloane si Camera celor 3 nise.

Camera Mihrab era un oratoriu care a servit si drept camera de rugaciune, caruia i s-au adaugat mai tarziu mormintele a aproximativ 20 de sultani Aceasta camera a fost initial singura intrare in mausoleu. De aici se patrundea in Camera celor 12 coloane, printr-o arcada ornamentata, insa acum aici exista mormintele membrilor familiei dinastiei Alaouite si mormantul sultanului alaouit Moulay al-Yazid, astfel ca, nu putem patrunde pe aici.

Pentru a vedea Camera celor 12 coloane, a fost creata o deschidere in peretele acesteia, care initial era o fereastra, direct din exterior, prin care vizitatorii intra in marginea camerei. Spatiul fiind foarte ingust, aceasta zona este aglomerata si turistii se aseaza la rand, in soare, pentru a vedea pret de cateva minute bogatia decorului, cel mai impunator spatiu al monumentului. In aceasta incapere sunt inmormantati trei dintre cei mai importanti sultani saadieni: in mijloc chiar Ahmad el Mansour, in dreapta sultanul Moulay Zidan, iar in stanga sultanul Muhammad al-Sheikh al-Saghir.

In Camera celor trei nise, accesul este interzis vizitatorilor, insa se poate vedea din mausoleul principal, Camera celor 12 coloane.

Gradinile au si mai multe morminte care apartin sotiilor sultanului, consilierilor acestuia si a altor oameni importanti si loiali acestuia.

Dinastia saadiana a luat sfarsit odata cu moartea sultanului Ahmad el Abbas, iar alaoutii arabi au preluat controlul, mutand capitala la Fes. Desi multe cladiri au fost descompuse, Mormintele Saadiene au ramas neatinse, poate din motive superstitioase. Cu toate acestea, noul conducator, sultanul Moulay Ismail a sigilat mormintele, pentru a le ascunde vederii, pana la inceputul secolului XX, cand acestea au fost descoperite.

Un alt obiectiv reprezentativ al perioadei saadiene este Palatul El Badi, construit de acelasi sultan Ahmed el Mansour, care a fost la vremea lui cel mai splendid edificiu din oras, numele sau arab traducandu-se "palatul incomparabil". A fost insa distrus de sultanul Moulay Ismaïl, care a luat tot ceea ce era mai de pret din acesta pentru a construi orasul imperial Meknès. Demolarea palatului a durat zece ani. Astazi au ramas ruinele palatului si o esplanada cu gradini de portocali. Ne-am indreptat spre locatia unde se afla acesta, in aceeasi medina, insa am descoperit ca palatul este inchis.

Pentru ca timpul ne perrmitea, ne-am indreptat spre ultimul obiectiv din lista noastra, Gradinile Menara, situate la circa 5 km fata de poarta de intrare in medina. In fapt, gradinile sunt o livada de maslini, in mijlocul careia se afla un pavilion si un lac artificial imens.

Lacul a fost creat initial cu scopul de a iriga gradinile, livezile si plantatiile de maslini, iar apa este adusa printr-un sistem de retele din muntii Atlas. Pavilionul a fost construit mai tarziu, in anii 1500, pe vremea dinastiei Saadi si renovat in anii 1800. Sultanul Marocului din acea perioada, locuia in foisor in lunile de vara si potrivit unor legende, in timpul unor ospete organizate de el, anumiti oaspeti erau ademeniti si aruncati in apa lacului.

Intrarea in gradini este libera, insa pentru a vizita pavilionul se plateste o taxa de circa 6 dolari. Ca impresie generala, gradinile nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor, acestea fiind de fapt o livada intinsa, monotona, fara umbra si banci pentru odihna, motiv pentru care vizita e inconfortabila, mai ales la temperaturi de peste 35 de grade.

Ne-am intors apoi la hotel pentru a ne lua ramas bun de la ghidul nostru, Azizi, reintregind grupul si pregatindu-ne pentru zborul spre casa. Concluziile despre Maroc: o destinatie interesanta, chiar daca nu„de top” , pentru care consider insa ca e nevoie de mai mult de 8 zile pentru a-l vizita pe indelete.

---

VIZUALIZĂRI: 3369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI