Hai-hui prin Vrancea. Clubul de Echitație „Caballus” Năruja

Locul arata chiar ok, cand vom mai merge la Lepsa cu baietii pentru ceva mai mult de un weekend in mod sigur vor vrea sa mearga acolo.

Locul arata placut, felicitari, votat cu mare drag.

@Yersinia pestis: Am râs cu poftă la panseurile tale despre cai. Subscriu, mai ales că am făcut și eu armata la infanterie...

Mărturisesc că-mi plac caii, dar să îi văd de la distanță, fiindcă mi-e frică de ei. Îmi amintesc ce tare m-am speriat la herghelia de la Sâmbăta, când am intrat în grajd și au pornit toți să necheze și să se cabreze la câțiva metri de mine.

PS. Îmi permit un sfat: dacă vrei ca webul să-ți vază instantaneu linkul cu atașamentul audio-vizual, pune-l la finalul reviewului.

Haidi pa-pa!

Cu întârziere, dar...

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

@webmasterX: Mulțumesc, îmi place mult melodia... și ochii violonistei!

@mishu: Dacă vrei s-ajungi la Năruja, uită de Lepșa, n-ai ce căuta acolo!

Repet traseul, Focșani- Vidra-Valea Sării- Năruja-Podu Nărujei, drumul spre Nistorești. Ai avantajul că vei merge sub umbra Vf. Pietrosu, un munte tare frumos!

Altfel, merită orice minut petrecut acolo: gazdă deosebită, condiții peste medie, locuri și peisaje wow!

Spuneai că soțul e vrâncean, știe el să te rătăcească prin județ!

Deci, da și mie-mi plac caii, doar că nu vreau să-i năpăstuiesc urcându-mă pe ei! Așa că mă potolesc cu admirația, mă uit la ei de la o distanță sigură.

Infanteria va fi, mereu, regina armatei, nicio victorie militară nu e posibilă până nu calcă picior de militar pe locul dorit! Arma este una chinuită, mult efort și, de aici, mulțumirea misiunilor îndeplinite, dar, știi ceva, fie la ei!

Web e bun, știe ce vreau, s-a obișnuit cu mine! Dacă am noroc promit să nu-l mai obosesc prea mult timp!

Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”

— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii recente (din anul curent sau anul trecut!) ;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

@Yersinia pestis: Vreau... nu vreau , trebuie sa ajung la Lepsa, socrii mei (de fapt soacra care mai traieste) au o casuta la Lepsa, asa ca asta e, dar macar de ceva echitatie sa se bucure baietii.

@Yersinia pestis: Îmi și imaginam... ca în desenele animate: tu făcând eforturi să urci pe spatele calului de pe o scăriță așezată lângă, iar cand în sfârșit reușeai, cele 4 picioare ale calului făceau niște șpagate în lateral, iar calul - bietul de el - rămânea țintuit cu burta la pământ și se întreba în gând: Doamne, ce m-a lovit?!! ????????????

Scuze, dar n-am putut să-mi pun frâu imaginației... ca să zic așa.

Altfel, îmi plac foarte mult caii, d-aia aș face o vizită să văd războaiele de țesut... căci despre echitație... să fie la alții, zic!

Toate bune, să auzim numai de bine!

@k-lator: Cică-ntr-un bar din Vestul Sălbatic intră un pistolar celebru, ucigaș de meserie.

Se duce la bar, cere un whiskey, îl primește și, când duce paharul la gură, de la etaj cade un cal alb. Ăsta scoate pistolul și-mpușcă, stânga-dreapta, la întâmplare, câțiva clienți. Se liniștește treaba, duce iar paharul la gură, când, de sus, cade un cal negru. Iar pistolul, împușcături, morți... în fine.

Duce paharul la gură și-arunci, barmanul strigă, deznădăjduit către cei de la etaj:

-Hei, voi, cei de sus, nu mai jucați șah că ăsta ne-mpușcă pe toți!

Acum aș putea să abuzez de talentu-mi ecvestru, de prin 2008 nu mai depășesc greutăți corporale decente, dacă m-aș urca pe cal nu m-ar reclama ăia de la Poliția Animalelelor pentru rele tratamente aplicate necuvântătoarelor!

Dar, la fel ca și tine spun: fie la ei, ăia de le place să se cocoațe pe șalele copitatelor.

@Yersinia pestis: ???????? Fain bancul ăsta cu intelectuali de vestul sălbatic.

Dar cred că în viața mea n-am râs mai mult la un banc tematic, ca la ăsta:

Întorcându-se de la coasă cu căruţa plină, Vasile îşi mâna de zor calul. În faptul serii fiind îşi biciuia bidiviul din ce în ce mai tare.

La un moment dat, sătul de atâta cotonogeală, calul se opreşte în drum, se întoarce către Vasile şi, cu o privire plină de expresivitate, îi spune:

" Măi Vasile, da-o-n măsa de treabă! Dai în mine ca într-o vită. Nu te gândeşti că sunt şi eu din carne, că simt fiecare lovitură şi sufăr enorm? Ce dracu' mă, Vasile! "

Auzindu-şi calul vorbind, îngrozit, Vasile aruncă hăţurile din mâini şi o rupe la fugă peste fâneţe livid la faţă. Credinciosul lui câine îl urmează îndeaproape.

La un moment dat, obosit, Vasile se oprește şi cade lat la marginea drumului. La scurt timp sosește şi câinele care, gâfâind, îi spuse:

" Bă Vasile, să fiu al dracului, ce m-a speriat calul ăla când a început să vorbească! "

@k-lator: Un cal, odârlit, vai de el, abia mai putea să tragă la plug, la arat. Obosit, se oprește în bucată și nu se mai mișca.

Nervos, țăranul scoate bâta și i-o arată calului :

-O vezi?

Calul :

-Ovăz!

@Yersinia pestis: păi daca ar fi să fie și on topic și în aria de interes, aș zice așa:

– Pi cai, oștenii mei! strigă Ștefan.

– Nu-ți face griji, Măria Ta, îi răspunde un oștean. N-o văzut nimeni că picași!