Religie și putere la Hârlău

TIPĂREȘTE

Orașul Hârlău e o localitate mică, împrăștiată pe malul Bahluiului, într-o depresiune la întretăierea a două mari forme de relief: Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei. Fiind situat pe E58, șoseaua ce leagă capitala Moldovei – Iași de municipiul Botoșani, l-am străbătut de mai multe ori cu autoturismul ori autobuzul. M-am oprit de două ori să vizitez Biserica „Sf. Dumitru”, monument istoric ridicat de Petru Rareș între anii 1530-1532, dar de fiecare dată ușile erau ferecate. Mi-am trecut pe lista cu obiective de vizitat și Muzeul Viei și Vinului – Hârlău amplasat într-o clădire de sfârșit de secol al XVIII-lea - început de secol al XIX-lea.

În luna mai a anului 2013, după Paști, întorcându-mă de la Botoșani am hotărât să fac un mic popas în Hârlău pentru a vedea alt obiectiv istorico-religios de importanță națională Ansamblul Curții domnești de la Hârlău. Imediat cum ajungeți cu autoturismul într-un sens giratoriu, la Hotelul Răreșoaia, urmăm indicatorul către Muzeul Viei și Vinului și în spatele unui parc găsim ansamblul istoric menționat. De fapt primul lucru ce îl vedem este o biserică impunătoare, într-o culoare predominant roșie. Acolo trebuie să ajungem.

Biserica „Sf. Gheorghe”, ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1492 (pe locul a două biserici mai vechi), face parte din ansamblul Curții domnești, alături de casa parohială (sec. al XIX-lea) și muzeul parohial. Biserica impresionează la prima vedere prin culoarea alternantă între piatra cioplită și cărămida roșie dar și prin avântul spre înălțimea cerului, fapt sugerat de turla zveltă. Frumusețea bisericii este amplificată și de spațiul liber în care este situată; nici o clădire nu împiedică proiectarea siluetei lăcașului pe fondul albastru al cerului și verde al vegetației înconjurătoare. Biserica se sprijină pe mai multe contraforturi de piatră; fațada sa este ornată de trei brâie de discuri smălțuite colorate în care sunt reproduse figuri mitologice (sirene, grifoni, balauri etc.) și de mai multe rânduri de firide decorative. Ne atrag atenția ferestrele mari în stil gotic, împodobite cu coloane și rozete de piatră. De asemenea, deosebită este și turla situată pe naos, ce are baza formată din două stele suprapuse și are integral culoare roșie și aceleași brâuri formate din discuri colorate.

Lăcașul de cult este împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar. În interior a fost descoperită și o gropniță cu mai multe morminte aparținând unor persoane de rang domnesc, mormântul unui zugrav de biserici, precum și mormântul domnitorului Radu Mihnea (care a murit în ianuarie 1626 la Curtea domnească din Hârlău; a fost strămutat la mănăstirea Radu Vodă din București după 1-2 ani). Cercetările arheologice au adus la lumină mai multe veșminte țesute cu fir de aur, un tezaur monetar, elemente de podoabă din aur; chiar unii cercetători înclină să creadă că unul din mormintele voievodale aparține lui Petru Rareș.

Este considerată prima biserică din Moldova ce a fost pictată la exterior în 1530. Pictura exterioară originală a fost tencuită în 1791 de spătarul Mihail Racoviță.

În spatele bisericii se află ruinele Curții domnești. Fragmentele de zid erau acoperite în mare parte de vegetație și la fața locului nu se află nici un fel de panou explicativ. Noroc cu cărările dintre ierburi care ne-au permis să facem câțiva pași printre ruine. În capătul curții terenul coboară spre valea râului Bahlui, peisajul rural este liniștitor. Curtea domnească este atestată în anul 1384, ca locuință a mamei Mușatinilor Petru I și Roman I. Târgul Hârlăului crește ca importanță economică datorită poziționării pe drumurile comerciale medievale, astfel că Ștefan cel Mare va îmbunătățit în 1486 clădirile Curții, mărind numărul și suprafața acestora și înconjurând totul cu ziduri. Se cunoaște faptul că celebrul domn a poposit de multe ori la Hârlău, emițând chiar documente, 13 la număr. Din cancelaria Curții domnești de la Hârlău au mai fost emise documente de către următorii domni: Bogdan al III-lea, Ștefăniță Vodă, Petru Rareș, Radu Mihnea și Miron Barnovschi Movilă – ceea ce atestă prezența acestora aici.

După ce Alexandru Lăpușneanu mută capitala Moldovei la Iași în a doua jumătate a sec. al XVI-lea importanța Curții domnești de la Hârlău scade considerabil. Radu Mihnea va locui între 1624-1626 la Hârlău aducând modificări clădirilor prin adăugarea unor elemente italienești. Curtea va rezista și în secolul al XVIII-lea, degradarea/distrugerea sa amplificându-se în sec. al XIX-lea când localnicii vor utiliza piatra de aici la construcții (ca în multe alte părți).

Curtea domnească avea o formă rectangulară, ocupând o suprafață de aproximativ 1 ha. În urma campaniilor arheologice s-au descoperit pe două laturi ale complexului domnesc existența unei clădiri mari (10x7m) cu șase camere, coridoare, anexe. Am văzut și cele două pivnițe din piatră și cărămidă cu bolți în stil gotic, chiar am coborât în interiorul uneia – plină de gunoaie. În curte s-au identificat și urmele unei fântâni.

În apropierea bisericii „Sf. Gheorghe” se află cea mai bine păstrată construcție a curții domnești de la Hârlău, și anume feredeul domnesc – baie cu aburi de origine orientală. Aici parohia a amenajat un muzeu, pe care l-am găsit închis, deoarece preotul se afla la slujbă în biserică. Ne-am învârtit în jurul clădirii de piatră ce are o intrare monumentală cu bolți din piatră masivă. Prin ochiurile porții am surprins câteva imagini din interior; muzeul este frumos amenajat.

După o plimbare de 30 minute printre ruinele istorice am părăsit zona cu speranța că se va întâmpla „ceva” și aici.

---

VIZUALIZĂRI: 2660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI