Scurt popas în oraşul parc Vrnjacka Banja (Serbia)

TIPĂREȘTE

Dacă anul trecut am vizitat nord-estul Croaţiei cuplat cu Slovenia, anul acesta am hotărât să vizitez sud-vestul Croaţiei cuplat cu Muntenegru.

Spre deosebire de anul trecut, când am făcut excursia în doi, de data aceasta am luat cu mine în aceeaşi maşină încă o familie prietenă. Distanţa până în Muntenegru fiind mare, şi drumul prin munţi nu tocmai uşor, am căutat pe Booking.com o cazare de tranzit în Serbia ca să împartă distanţa în două.

După zeci de simulări şi comparări de preţuri am găsit o cazare destul de bună în oraşul Vrnjacka Banja aflat la aproape 300 km de graniţă.

Ieşirea din ţară s-a făcut fără probleme, formalităţile vamale decurgând destul de repede. Am ales traseul din stânga spre Negotin pe E771, deoarece pe cel din dreapta îl făcusem anul trecut şi oricum ne întorceam pe el. În Serbia GPS-ul meu de pe telefon. cu hărţi IGO 2010, nu mi-a citit decât câteva oraşe, autostrăzile şi unele drumuri europene, şi a trebuit să ajungem la destinaţie orientându-ne după indicatoare.

Aşa se face că în Kladovo, primul oraş de la graniţă întâlnit pe traseu, nu am observat indicatorul şi am obercăit un pic prin oraş. Noroc cu un localnic (care rupea un pic româneşte), care ne-a arătat ruta corectă a traseului.

Am circulat pe ruta Negotin, Zajecar pe un drum mai îngust dar destul de bun, cu unele privelişti încântătoare mai ale pe clisura Dunării. Din Zajecar drumul s-a lăţit, l-a sesizat şi GPS-ul, iar din E771 a devenit E761, drum ce duce până aproape de graniţa cu Muntenegru. În Paracin am intrat în oraş şi la a doua stradă pe stânga am ieşit în E761, evitând mica porţiune de autostradă până la Pojate care mai mult ne încurca.

După ce am trecut de Krusevac, din dreptul localităţii Trstenik ,am făcut stânga pe un drum aproape paralel cu E761 şi am ajuns la locul unde aveam cazare.

Oraşul Vrnjacka Banja este un oraş staţiune balneo-climaterică, ceva asemănător cu Olăneştiul nostru. Este unul din cele mai cunoscute şi vizitate oraşe din Serbia datorită atât izvoarelor sale termale cât şi a centrului său recreativ.

Situat într-un mare parc cu copaci de esenţă rară, flori şi multă verdeaţă, staţiunea are 7 izvoare din care 4 cu apă termală şi trei cu apă minerală.

Efectele terapeutice ale izvoarelor termale sunt cunoscute încă de pe vremea romanilor (secolul al doilea), care le foloseau în tămăduirea unor boli.

Părăsite de romani ,ca urmare a atacurilor barbare din ce în ce mai numeroase, sunt redescoperite de un baron ceh Herder şi dezvoltate de prinţul Milos Obrenovic, care a dorit să facă din această staţiune un al doilea Karlovy Vary.

Datorită afluxului de turişti, atât vara cât şi iarna (în apropiere este o pârtie de schi), oraşul a cunoscut o importantă dezvoltare. Au apărut multe hoteluri, pensiuni, terase, săli de jocuri şi nu lipsesc aici spectacolele, festivalurile şi alte manifestaţii culturale.

Din cele 7 izvoare existente în parcul oraşului, Topla Vodă, Sneznic, Slatina, Jezero (cu apă termală) şi Beli Izvor, Borjak, Vrnjacko Vrelo cu apă minerală potabilă, noi am vizitat trei termale şi unul cu apă minerală. Celelalte nu le-am găsit în plimbarea din parc, sau poate am trecut fără să ştim pe lângă ele.

Deşi am admirat în zona centrală şi unele clădiri vechi aflate în Patrimoniul UNESCO, punctul turistic forte al staţiunii este parcul al cărui nume nu l-am aflat, iar pe Google Map apare pur şi simplu cu denumirea Park.

Vizita parcului începe din capătul străzii Krisevacka, pe lângă firul unui mic pârâu cu malurile pietruite şi străjuit de pini negri, brazi şi alţi copaci.

Dacă la inceputul parcului predomină numeroasele terase, cafenele şi restaurante, pe măsură ce înaintăm apar in afară de izvoare şi alte obiective turistice.

În timp ce înaintăm şi rămânem muţi de uimire datorită priveliştilor întâlnite, dăm de un pod cunoscut de foartă multă lume Most Liubavi (Podul de dragoste) un pod plin de lacăte, de care citisem cănd am vizitat Pont de l'Archeveche din Paris, „împodobit” tot cu astfel de simboluri.

Deşi mult mai mic decât cel din Paris, Most Liubavi este se pare cel mai vechi pod din Europa(1912), la care s-au agăţat de-a lungul timpului fel de fel de lacăte, ca un simbol al trăiniciei în dragoste. Se spune că îndrăgostiţii care agaţă aici un lacăt nu se vor mai despărţi niciodată.

Most Liubavi are şi o legendă care până la proba contrarie poate fi adevărată.

"La începutul Primului Război Mondial, între învățătoarea Nada și un ofiţer sârb Relja s-a infiripat o idilă, care s-a transformat într-o dragoste puternică. Ei au făcut un angajament, după care dragostea lor a devenit aşa de conoscută, că despre ea se vorbea în tot oraşul.

Povestea lor a căzut în uitare, pentru că noi oamenii avem tendința de a uita lucrurile. Tradiţia acestor lacăte legate de pod, este menită să aducă aminte cuplurilor tinere de povestea Nadei şi dorinţa de a nu se mai despărţi până la moarte de iubiţii lor. De aceea podul a primit numele de "Podul de iubire”

După pod ne continuăm mersul pe aleea din stânga răului, străjuită de copaci şi băncuţe, trecem de un frumos foişor şi în stânga pe un deal, dăm de nişte trepte mari din beton care urcă la Castelul Belimarkovic, o construcţie cu o arhitectură deosebită.

Castelul fiind închis, ne-am mulţumit să-l vizităm din exterior şi să ne plimbăm prin grădina plină de verdeaţă. Am căutat pe cineva să ne dea amănunte despre acest frumos obiectiv istoric, dar nu am aflat pe nimeni prin preajmă.

Revenind pe aleea din stânga râului, după încă 200 de metri dăm de primul izvor de apă termală Topla Vodă, izvor ce datează de pe vremea romanilor, redescoperit în 1834 în urma analizelor făcute de baronul ceh Herder şi modernizat între anii 11932-1937.

Actuala construcţie futuristă (vezi poza), locul unde este captat izvorul, datează din anul 1975 când alături s-a construit şi un mic sanatoriu cu bazine de apă pentru tratament.

Izvorul are o temperatură de 36,5 grade, la fel ca temperatura normală a corpului uman. Printre bolile tratate aici se numără diabetul zaharat grad 1 şi 2, afecţiuni ale pancreasului, afecţiuni ginecologice şi reumatice.

De aici continuînd tot pe lângă aleea din stânga răului, dăm de minunate alei şi aranjamente florale demne de oricare din grădinile cunoscute ale Europei. Şi toate acestea străjuite de copaci ca pinul negru, platanul occidental, stejar, paltin, rubra etc.

Trecem de aceste grădini şi în capătul lor undeva în stânga, intrăm în Grădina Japoneză, modestă totuşi ca dotare. Câţiva arbuşti japonezi, un mic părculeţ cu copaci falnici şi o poartă rustică japoneză în faţa unei cascade artificiale.

Pe partea calaltă a râului aflăm un al doilea izvor de apă termala, Jezero, redescoperit cam odată cu Topla Vodă, aflat tot într-o construcţie mai aparte, cu un interior cu multă verdeaţă şi flori. În interior sunt mai multe izvoare, din care localnicii şi turiştii i-au apă în bidoane gratis.

Trecem din nou pe partea stângă a râului şi după încă 200 de metri, descoperim o a treia clădire cu arhitectură ciudată ce adăposteşte izvorul Sneznic, construită în anul 1980.

Este construcţia cea mai mare dintre toate cele care adăpostec izvoare de apă şi are cele mai multe puncte de unde se poate lua apă în bidoane, numai că aici apa este contracost.

În interiorul clădirii este şi un mic muzeu cu intrare gratuită, cu arme şi tehnică medievală de luptă. Aici am văzut un aruncător de săbii pus pe un căruţ, căruia nu i-am putut descifra mecanismul de funcţionare. Nu am mai văzut aşa ceva pe nicăieri, o să încarc poza şi poate ştie cineva dintre useri „cu ce se mânâncă” această ciudăţenie.

Ne-am întors spre punctul de unde am pornit al parcului, de data această pe aleea din dreapta, unde am mai admirat unele clădiri frumoase, un parc de distracţii cu o roată cam de mărimea celei de la Nisipurile de Aur din Bulgaria, numeroase restaurante şi terase.

La una din aceste terase ne-am oprit şi ne-am ospătat după vreo 4 ore de mers pe jos. Şi nu am vizitat tot ce se poate vizita în acest extraordinar parc, de o curăţenie desăvârşită, în care nu am văzut o hârtiuţă sau chiştoc de ţigară pe jos.

Dacă mergeţi în Muntenegru şi căutaţi o cazare de tranzit nu ezitaţi să vizitaţi acest oraş şi în mod deosebit parcul. Sper ca pozele ataşate alături de impresiile mele să vă convingă de acest lucru.

---

VIZUALIZĂRI: 8198 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI