Grădinile muzicale de la Versailles

TIPĂREȘTE

Prefer să scriu un review separat despre aceste grădini, despre care s-a scris până acum la unison cu palatul. Da, ele reprezintă un obiectiv care trebuie vizitat odată cu palatul Versailles (pentru că sunt în același loc, au fost gândite într-o logică unitară și se completează reciproc) dar sunt, de fapt, extrem de diferite în ceea ce privește spațiul, lumina și impresia finală. Așadar, deși în Palat rareori se poate avea o vizită tihnită, din cauza aglomerației, grădinile sunt atât de generoase ca spațiu, încât merită rezervată cel puțin o zi doar pentru ele… Dacă în Palat domnesc atmosfera ușor întunecată, catifelele, broderiile încărcate și pictura rococo, în grădini vizitatorul găsește un spațiu vast și planificat strălucind în lumina soarelui, care se dezvăluie treptat (perspectiva a fost calculată, prin proiectarea “pe etaje”). Deși mulțimea de sculpturi deosebite imprimă o notă regală ansamblului, totuși arhitectonica grădinii este cea care impresionează cel mai mult. Faptul că bazinele, parcelele, florile, pomii au fost proiectate pe acele suprafețe imense astfel încât să se îmbine în forme geometrice și desene vegetale dinainte stabilite reprezintă o perspectivă arhitecturală cu care mai ales în Europa de Est nu prea ne-am întâlnit :(.

Prietena mea stabilită în Paris, care vizitează des locul și ne-a fost ghid prin această splendoare, ne-a dat detalii interesante despre conservarea acestor grădini. Se pare că menținerea unor grădini exterioare pe o suprafață mare, ca acestea, pune multe probleme: iarna, statuile de marmură sunt protejate cu folii pentru a nu fi atacate de intemperii, iar pomii sensibili (cei din Orangerie) sunt mutați pentru a fi readuși la venirea primăverii (într-adevăr, sectorul rezervat Orangeriei din stânga castelului era încă gol). Pe de altă parte, cum am auzit, la un moment dat o furtună a făcut ravagii printre copacii care străjuiesc aleile din partea stângă, iar dezvoltarea unor copaci noi a presupus eforturi deosebite (și acum, la vizita noastră, copacii erau protejați cu plase împotriva vântului).

Dar, să revin. Noi am ales turul pedestru și nu ne-a părut rău (am avut libertatea de a ne alege traseul) – însă vântul care sufla insistent a redus, oarecum, căldura soarelui de aprilie și ne-a făcut să ne adăpostim în pelerinele noastre de primăvară. Așadar, grădinile se deschid în spatele castelului Versailles, cu un platou care oferă perspectivă de adâncime. Apoi, după o scurtă coborâre, aleea duce, în pantă, printre statui de marmură care strălucesc în lumina soarelui, spre primul bazin (rotund) și apoi spre bazinele dreptunghiulare dispuse cu latura mai îngustă spre castel. Am constatat, cu ocazia asta, că spațiul verde din jurul bazinelor mari era folosit de parizieni ca loc de picnic (mulți vizitatori ai grădinilor nu erau turiști în plimbare, ci oameni veniți să se relaxeze).

După un scurt popas pe iarbă, am continuat plimbarea pe aleea principală, în admirația grațioaselor statui (dintre care unele reprezentau virtuți) iar apoi ne-am îndreptat spre stânga, unde prietena mea știa un loc secret :)). După un mic amfiteatru aproape pustiu, se deschide un nou bazin cu fântâni arteziene la mijloc, și... surpriză: o minunată muzică clasică animă locul. Mai mult, fântânile arteziene din mijloc sunt armonizate cu intensitatea sunetului, și “dansează’ pe muzică. Momentul e divin, e imposibil pentru orice vizitator să mai plece: ne așezăm, vrăjite, pe iarba umedă, în timp ce nu scăpăm fântânile din ochi. Juniorul meu, mai puțin conectat ca noi la spectacol, începe să arunce firișoare de iarbă în apă - și, altă surpriză: lacul e populat cu pești mari, roșiatici, care vin grămadă la firele de iarbă, confundându-le cu mâncare… și în scurtă vreme, zece pești colcăie lângă mal, așa de aproape că am putea să îi atingem cu mâna…

După ceva vreme (deși a fost greu să ne desprindem de concertul în aer liber) am reluat plimbarea pe alei, îndreptându-ne înapoi, către castel. Am ajuns relativ repede la perspectiva de deasupra grădinilor de portocali (unde erau doar desenele parcelelor, deocamdată), nu fără a trece mai întâi de niște parcele superbe cu narcise înflorite. Apoi, cu părere de rău, am ieșit din grădini și din zona castelului, cu promisiunea că vom reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 1934 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI