Verona, orașul care l-a fascinat pe Shakespeare

TIPĂREȘTE

Vă salut din nou, prieteni călători. După ghidul general de călătorie în Italia publicat cu trei ani în urmă, am decis să scriu un ghid despre orașul meu adoptiv, Verona.

Ghidul are o semnificație puternică pentru mine. Verona e locul de care se leagă mare parte din viața mea. Aici am crescut și am studiat, am iubit și am lăsat, am luat amenzi și premii, mi s-au născut rude și mi s-au stins prieteni, am suferit și m-am bucurat. E orașul în care am crescut de la copil la adult, în care am văzut Italia de dinainte și de după criză, în care am simțit gustul amar al prejudecăților dar și gustul dulce al respectului căpătat prin fapte. Nu în cele din urmă, e orașul în care eu și ai mei am devenit cetățeni italieni.

Shakespeare spunea despre Verona că ”nu există lume în afara acestor ziduri”. În timpul lecturării acestui ghid, încercați să vă simțiți ”captivi” între zidurile Veronei, uitați de ce-i în afara acesteia.

Înainte de a începe, vă spun că Verona este în întregime oraș-patrimoniu UNESCO!

Verona este situată în nord-estul Italiei, are aproximativ 260.000 de locuitori, fiind, după Veneția, al doilea oraș ca mărime din regiunea Veneto. A fost dintotdeauna o urbe importantă atât economic cât și turistic, fiind situată într-o poziție strategică din toate punctele de vedere. Are o climă temperat-continentală, este înconjurată de peisaje superbe, fiind apropiată de Lacul Garda (cel mai mare din Italia) și de Prealpii Veneți, și în același timp se bucură de o așezare comercială deosebit de avantajoasă, pe principalele căi de comunicare naționale și internaționale. Este străbătută lent de răul Adige, al doilea ca lungime din Italia, donându-și reciproc un farmec unic.

Voi rezuma drastic istoria Veronei, vă sfătuiesc să o aprofundați dacă vi se va ivi avea ocazia!

Verona e unul dintre cele mai vechi orașe din Italia și implicit din Europa. Datele istorice arată că a fost locuită încă din neolitic. În veacul al III-a î. Hr. era locuită de veneți, iar din 89 î. Hr. a devenit colonie romană, în 49 î. Hr., Iulius Cezar a conferit orașului ”cetățenia romană”. Verona s-a bucurat încă din antichitate de o așezare strategică, în Epoca Romană fiind străbătută de trei străzi importante: Postumia, Gallica și Claudia Augusta.

După cum știți, Imperiul Roman de Apus a căzut în 476 d. Hr., cu mult înaintea celui de Răsărit care a mai rezistat aproximativ 1000 de ani, până la jumătatea veacului al XV-lea. În ciuda încetării dominației romane, Verona a rămas un oraș important sub diferitele regate romano-barbare, fiind condusă de Theodoric cel Mare și ulterior de alți importanți conducători ai epocii, printre care și longobarzii. În contextul acestor dominații, Verona și-a însușit adesea, oficial sau de facto, calitatea de capitală.

Odată cu terminarea Evului Mediu Timpuriu, Verona a urmat destinul multor altor orașe italiene devenind o comună liberă, ceea ce a dus la nașterea unei clase sociale de negustori și comercianți ce au contribuit la creșterea importanței economice a orașului. Ca urmare a luptelor dintre comunele libere și puterile imperiale, Verona ajunge pe mâna lui Ezzelino da Romano, tiran ghibelin (ghibelinii erau cei care susțineau împăratul, guelfii pe papă).

După domnia ”ezzelină”, timp de aproximativ 125 de ani, Verona cade sub stăpânirea faimoasei familii Della Scala (numiți și scaligeri). În timpul acestei importante domnii, Verona devina capitala unui întins teritoriu care acoperă mai tot nord-estul peninsulei.

Urmează o scurtă perioadă de dominație a visconților milanezi și faimoasei familii Da Carrara din Padova, după care Verona devine parte a Republicii Venețiene (cunoscută ca ”La Serenissima”). Această antică republică (fondată undeva prin veacul al VII-lea d. Hr.) a rezistat până la Invazia lui Napoleon Bonaparte din 1797. Drept consecință a acestui eveniment, Verona a fost împărțită între francezi și habsburgi, dar asta nu a ținut mult pentru că odată cu căderea definitivă a lui Napoleon (1815), toată zona Lombardo-Venetă a intrat sub dominație austro-ungară, transformând Verona într-un important centru militar puternic fortificat.

În 1866, la cinci ani de la proclamarea Regatului Italiei, regiunea Veneto și implicit Verona sunt anexate Italiei.

La sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul veacului al XX-lea, Verona trece printr-un profund proces de modernizare.

După al doilea război mondial, nordul Italiei va cunoaște un boom economic fără precedent. Zona de NORD-VEST va fi puternic marcată de marile industrii (se naște așa-zisul ”Triunghi industrial” format din Milano, Torino și Genova), iar partea de NORD-EST cunoaște o puternică dezvoltare a întreprinzătorilor mici și mijlocii (tradiție menținută și astăzi).

1) Guști cu totul altfel un oraș atunci când îi cunoști istoria, fie și în linii generale.

2) Veți auzi des ”asta e o clădire a Veronei scaligere, asta a Veronei romane”. Acum știți că istoria Veronei se împarte în principal astfel:

-Verona romană, Verona medievală și comunală, Verona scaligeră, Verona venețiană, Verona austriacă, Verona contemporană.

Verona a inspirat și fermecat nenumărați scriitori, poeți și artiști. Cel care a consacrat-o ca oraș al iubirii a fost William Shakespeare, cu faimoasa tragedie ”Romeo și Julieta”.

Deși sunt destul de tânăr, am avut ocazia să călătoresc mult (mai mult ca William), dar n-am găsit încă un oraș atât de romantic ca Verona. Parisul poate se apropia în anii ”Belle Epoque”, dar rămân la ideea că marele dramaturg englez a făcut cea mai bună alegere. Nicăieri în lume nu se potrivea mai bine povestea lui Romeo Montecchi și Julietei Capuleti, cei doi îndrăgostiți hărăziți unui destin tragic, a căror poveste sper că o cunoașteți!

Așadar, Verona este orașul ideal pentru amorezații de nouă sau de veche dată, și de ce nu pentru cei ce doresc să înfăptuiască ori să consacre o relație. În fiecare an se organizează ”Verona in Love”, un soi de festival dedicat iubirii ce durează 3-4 zile și se termină pe 14 februarie, de Sfântul Valentin (www.veronainlove. it). Totodată, este posibil să vă căsătoriți chiar în Casa Julietei sau la alte clădiri-monument ale orașului, taxa pentru nerezidenți fiind undeva între 500 și 800 de euro (www.sposamiaverona. it).

Înainte de a citi acest capitol, vă recomand ”Ghidul general de călătorie în Italia”! L-am scris pentru toți cei care vor să viziteze peninsula și conține sfaturi generale.

PIETONI

CINE SOSEȘTE CU AVIONUL

Aeroportul Internațional ”Valerio Catullo” este situat la aproximativ 10 km de centrul orașului. Regia locală de transport public (despre care vă voi vorbi detaliat în continuarea acestui articol), efectuează zilnic curse Aeroport – Gara Verona Porta Nuova (gara principală) și retur, respectând aceste orare:

Aeroport – Gară: 5:35,6:30, de la 6:30 curse din 20 în 20 de minute până la 20:30; de la 20:30 curse din 40 în 40 de minute până la ultima cursă la 23:10.

Gară – Aeroport: 5:15,6:10, de la 6:10 curse din 20 în 20 de minute până la 20:10; de la 20:10 curse din 40 în 40 de minute până la ultima cursă de la 22:50.

Cursa durează aproximativ 15 minute. Biletele costă 6 euro / călătorie și pot fi achiziționate la aeroport sau online la http://atv. linkavel.com/it/AcquistoBigliettoAeroporto.

Biletul este INTEGRAT cu cel urban și are o valabilitate de 75 de minute. Asta înseamnă că o dată ajunși la gară puteți folosi autobuzele urbane cu același bilet. Dat fiind faptul că durata călătoriei aeroport-gară este de aproximativ 15 minute, biletul va mai fi valabil aproximativ 60 de minute, suficient pentru a merge în orice punct al Veronei (centrul orașului se află la 5 minute de gară). Toate autobuzele urbane opresc la gară (pentru multe e capătul de linie), așa că vă va fi foarte ușor să ajungeți în centru.

Vă reamintesc că biletul trebuie validat la fiecare schimbare a mijlocului de transport!

CINE SOSEȘTE CU TRENUL

Gara principală a Veronei este Porta Nuova. Mai există și o gară secundară, Porta Vescovo, dar o voi lăsă deoparte.

Porta Nuova este situată strategic, pe cele două magistrale de mare viteză a Italiei:

-Magistrala Milano – Veneția (la rându-i parte din marea magistrală Torino - Trieste)

Asta înseamnă că puteți ajunge la Verona cu trenuri directe de mare viteză de la: Torino, Milano, Bergamo, Brescia; respectiv Vicenza, Padova, Veneția, Trieste.

-Magistrala Napoli – Brennero, putând deci ajunge la Verona cu trenuri directe de mare viteză de la: Napoli, Roma, Firenze, Bologna; respectiv Trento, Brennero și implicit Austria / Germania.

Am dat de mulți români la Innsbruck și dat fiind faptul că este o destinație preferată de mulți, vă informez că există trenuri directe către Verona!

În ceea ce privește trenurile normale (de mică viteză), puteți ajunge la Verona din orice gară italiană, în cel mai rău caz cu câteva schimburi.

Informații și sfaturi detaliate despre trenuri găsiți în ”Ghidul general de călătorie în Italia”. Menționez că actualmente trenurile regionale se numesc Regionale și Regio Express (fost Regionale Veloce, respectiv interregionale), primul fiind cel care oprește în toate gările, al doilea cel care oprește numai în cele mari și medii.

De la gară puteți ajunge în centrul orașului:

-În 20 minute pe jos. Ieșind din gară e suficient să urmați indicațiile turistice pentru centrul orașului (sau grupurile perene de turiști nemți/japonezi care cunosc drumul ca-n palmă).

-În 5 minute cu autobuzele 11,12,13,14. În weekend-uri și de sărbători autobuzele sunt 72 și 73. Atenție, autobuzele trebuie luate de la peroanele pentru centrul orașului, altfel ajungeți în periferie!

-În 5 minute cu taxiul, vă veți simți jupuiți pentru că nu e ieftin (există totuși un tarif fix de aproximativ 10 euro pentru anumite puncte centrale).

CINE SOSEȘTE CU AUTOCARUL

Autocarele de linie vă vor lăsa lângă gară, vă recomand Flixbus. Autocarele turistice, în schimb, vă vor lăsa chiar în centru.

Regia de transport public a Veronei este ATV (Azienda Trasporti Verona SRL). Website-ul este http://www.atv. verona. it/.

Un bilet urban costă 1,30 euro și este valabil 90 de minute pe toate liniile (trebuie validat la fiecare schimb). Poate fi achiziționat la tutungerii, chioșcurile de ziare și aparatele de taxare pentru parcările publice. Biletul poate fi achiziționat și la bordul autobuzelor, însă nu este avantajos (costă 2 euro și e valabil exclusiv pe acel mijloc).

Un bilet ”zilnic” costă 4 euro urban și 13 euro combinat (extraurban + urban).

Biletele extraurbane pleacă de la 2 euro și ajung la 5,80, fiind mereu integrate cu cel urban.

Notă: din câte îmi amintesc biletele achiziționate de la parcometre nu trebuie validate, cele 90 de minute decurgând din momentul emiterii.

Verona este străbătută de două artere autostradale importante:

-A4 Torino – Trieste (cunoscută îndeosebi pentru secțiunea Milano-Veneția). La Trieste continuă spre Slovenia.

-A22 Brennero – Modena. La Modena, intersectează marea autostradă A1 (Milano – Napoli). La Brennero continuă spre Austria.

Pe A4 există două ieșiri: Verona Est și Verona Sud. Pe A22 ieșirea este Verona Nord. Vă recomand să ieșiți la Verona Sud pentru că așa șansele să vă rătăciți sunt nule (ieșind din Autostradă trebuie să mergeți drept, fără niciun fel de deviere, și veți ajunge în centru).

Dacă veniți pe A22, pentru a ieși la Verona Sud trebuie să schimbați pe A4 (direct din A22). Indiferent că veniți de la Brennero sau Modena, când ajungeți în punctul de conexiune cu A4 țineți direcția Veneția (pe panou scrie și Verona Sud). Următoarea ieșire este Verona Sud!

Ați luat din greșeală direcția Milano? Nu vă panicați. Următoarea ieșire este foarte apropiată, se numește Sommacampagna. Ieșiți, plătiți taxa și intrați din nou, direcția Veneția (VENEZIA).

Vă trimit din nou la ”Ghidul general de călătorie în Italia” pentru informații complete privind taxa de autostradă și regulile de circulație din Italia.

Parcări.

În Verona găsiți nenumărate parcări publice, aproape de centrul orașului. O listă completă în engleză o aveți la http://www.amt. it/index.php/en/parking-areas. html.

Prețurile variază în general de la 1 la 2 euro pe oră. Mare atenție însă la parcarea subterană Verona Centro, are câteva locuri supraterane foarte scumpe (eu am pățit-o când am fost la concertul lui Adriano Celentano din 2011, am plătit vreo 12 euro pentru o oprire de câteva ceasuri).

Locurile publice marcate cu albastru se găsesc peste tot în zona centrală, atenție pentru că unele au limita maximă de 2 ore! Cu excepția zonei ultra-centrale unde parcarea se plătește de luni până duminică de la 8 la 24, celelalte locuri sunt gratuite duminica și de sărbători și în intervalul 20.00 – 8.00. Plata pentru nerezidenți se face în principal cu tichetul emis de parcometru ce trebuie poziționat pe bord.

Atenție! Locurile de parcare centrale situate adiacent clădirilor rezidențiale sunt în general rezervate riveranilor în intervalul 20.00 – 9.00 (recent au fost făcute niște schimbări, am văzut și intervalul 19.00 - 8.00). Le puteți recunoaște după culoarea marcajelor, care nu sunt numai albastre, ci albastre cu galben.

Citiți întotdeauna cu atenție panourile rutiere.

Ca celelalte orașe din Italia, o parte din centru Veronei este ZTL. În cazul specific al Veronei, accesul este liber pentru:

-motociclete, biciclete și scutere cu două roți (deci o motocicletă cu ataș este exclusă)

-autoturisme, în zilele lucrătoare, exclusiv în orarele: 10.00 – 13.30 | 16.00 – 18.00. Duminica și în zilele de sărbătoare doar în orarul 10.00 – 13.30. Puteți parca în ZTL (plătind), dar exclusiv în orarele în care vă este permis accesul. Controlul se face și la ieșire, fiind sancționați cei care au stat peste intervalul permis!

Accesul este permis și clienților hotelurilor, dar numai dacă au comunicat hotelierului numărul de înmatriculare și au primit undă verde înainte de intrarea în ZTL!

La intrările în ZTL veți vedea, pe lângă panoul static prevăzut de codul rutier, și un panou electronic. Acesta vă indică dacă accesul este permis sau restricționat.

Vă recomand cu căldură să evitați ZTL, amenzile pentru abateri sunt sigure (toate punctele de acces și ieșire au cameră video) !

Benzi rezervate

Multe zone din centru (și nu numai) au benzi rezervate exclusiv autobuzelor și taxiurilor. Le recunoașteți pentru că sunt semnalizate corespunzător, sunt de culoare galbenă și scrie ”BUS TAXI” pe asfalt. Nu vă încumetați să le parcurgeți, amenzile sunt sigure!

Verona are, ca mai toate orașele europene, un card gândit pentru turiști și un serviciu de autobuz turistic. Detalii complete privind prețul, valabilitatea și facilitățile incluse le găsiți la:

turismoverona.eu

verona.city-sightseeing.it (puteți alege limba engleză)

Vă spun din capul locului că lista este interminabilă. Voi vorbi despre ceea ce consider absolut indispensabil. Pentru a aprofunda vă recomand să citiți recenziile celorlalți utilizatori care au scris despre Verona, concentrându-se pe anumite obiective.

Expunerea mea se bazează pe o logică ”teritorială”, vă voi ilustra monumentele și locurile de vizitat așa cum le veți găsi parcurgând pe jos orașul!

Nu voi posta fotografii, deoarece aș încărca inutil serverul site-ului. Este suficientă o căutare pe internet și veți găsi mii de rezultate, de asemenea orașul este complet acoperit de Street View!

Vă recomand din nou site-ul oficial www.turismoverona. eu pe care veți găsii itinerarii interesante și bine puse la punct!

PIAȚA BRA (PIAZZA BRA) și ARENA DIN VERONA

Piața Bra este piața principală a Veronei și cel mai bun punct de plecare pentru orice itinerar veronez. În piață găsim o mare zonă pietonală cu terase, magazine și restaurante (zona de vest), un parc cu o fântână arteziană (zona centrală), Palatul Barbieri (zona de est, construit în veacul al XIX-lea, astăzi sediul primăriei), Palatul Granguardia (în zona de sud a pieței, construit de-a lungul a aproape două veacuri – din 1609 până în 1853, astăzi sediul multor expoziții) și cel mai important obiectiv, Arena din Verona.

Arena din Verona este simbolul orașului și una dintre cele mai frumoase construcții din antichitate (a fost construită în secolul I d. H.). Actualmente este cel mai bine conservat amfiteatru roman. Cândva scena luptelor de gladiatori, a trecut printr-un teribil cutremur în 1117 ce a dus la căderea aproape totală a cercului exterior, în picioare rămânând doar un ”mic” segment numit ”ala” (=aripă). Privind ”aripa” vă puteți face o idee despre mărimea Arenei înainte de marele cutremur de acum 900 de ani. De-a lungul veacurilor a trecut prin nenumărate ”încercări” (a fost un fel de ”bordel” în secolul XIII, fiind singurul loc de reședință autorizat pentru prostituate, după care secole mai târziu a adăpostit rodeo-uri cu tauri, spectacole, spații comerciale, concursuri, circuri etc). Abia de la jumătatea veacului al XIX-lea, după ample lucrări de restaurare, a început să se consolideze funcția actuală a Arenei – scenă pentru concerte.

Arena găzduiește nenumărate concerte și pe durata verii este locul în care se desfășoară ”Sezonul Liric Arenian”, mari dirijori, instrumentiști și cântăreți vă vor încânta cu operele nemuritoare precum Aida lui Verdi și Turandot al lui Puccini. Nenumărate sunt și concertele care includ alte genuri muzicale (pop, rock, jazz etc.). În Arenă au avut concerte mai toți marii artiști ai majorității genurilor muzicale (de la Pavarotti, Carreras, Domingo la Celentano, Morandi, Al Bano, Adele, Zucchero etc.).

Arena poate fi de asemenea vizitată zilnic în afara spectacolelor, orarul poate varia așa că vă invit să consultați cu atenție site-ul oficial (mai jos).

Iarna în schimb, sezonul liric și de operă se mută în Teatrul Filarmonic, loc istoric în care a concertat și marele W. A. Mozart. Acesta se află la 50 de metri di Piața Bra, în ”Via Roma”.

Vă recomand să vizitați site-ul comun al arenei și teatrului filarmonic la www.arena. it (e disponibil și în engleză).

VIA MAZZINI, PIAZZA DELLE ERBE, CASA JULIETEI, PIAZZA DANTE, ARCHE SCALIGERE ȘI CASA LUI ROMEO

Plecând din colțul de vest al Arenei (în apropierea ”aripei”), începe Via Mazzini, cea mai celebră promenadă a centrului istoric. De-a lungul străzii pavate cu marmură veți găsi nenumărate magazine de îmbrăcăminte, dar și câteva baruri, restaurante și cofetării.

La sfârșitul Viei Mazzini, veți ajunge în Piazza delle Erbe (mot a mot ”Piața Ierburilor”), cândva centrul comerțului veronez și cea mai importantă piață a orașului, forul roman al Veronei. O combinație unică și armonioasă de arhitectură medievală și renascentistă, precum și o atmosferă magică pe care nu o poți înțelege până nu o trăiești pe ”viu”, face din Piazza Erbe un loc unic în lume!

O cercetare care a monitorizat timp de un an peste 100 dintre principalele publicații străine a clasificat Piazza Erbe pe primul loc în Italia!!

Piața este dominată de Turnul Lamberților (Torre dei Lamberti), cu o înălțime de 84 de metri și vizitabil de turiști (pe scări sau cu ascensorul). Tot pe latura nordică veți găsi ”le Case Mazzanti”, o serie de case fascinante cu caracteristicile fresce originale încă vizibile, care amintesc de Verona cândva numită ”urbs picta” (orașul pictat) tocmai datorită prezenței acestor clădiri cu fresce externe.

În centrul pieței veți găsi o fântână antică (din 380 î. H!), cunoscută sub numele de ”Madonna Verona”, dar și Tribuna: o construcție la care se depunea jurământul pentru pretori, folosită mai târziu și pentru pedepsirea anumitor infractori care erau legați de ea și expuși astfel publicului (lanțul și cătușa pentru gât sunt încă acolo, pe acest stâlp al infamiei).

În zona de sud a pieței se găsește ”Domus Mercatorum”, sediul medieval al corporației de comerț din Verona.

În zona de est (venind dinspre Via Mazzini, mergeți la dreapta vreo 50 de metri) veți găsi Casa Julietei, cu pereții ei mâzgăliți cu numele îndrăgostiților din toată lumea și faimoasa statuie pe a cărui sân veți pune mână ca să aveți noroc în dragoste! Tot în curtea interioară veți găsi bine-cunoscutul balcon.

În zona de nord, Trecând pe sub faimosul ”Arco della Costa” (”Arcul Coasei”) pe sub care magistrații Republicii Serenissime treceau cândva câtre tribunalul orașului și de care de secole stă atârnat un misterios os de balenă despre a cărui simbologie există multe variante, dar niciun răspuns concret, veți ajunge în Piazza dei Signori (cunoscută și ca Piazza Dante, dat fiind că în centru se află statuia marelui Dante Alighieri). Acolo veți putea vizita Torre dei Lamberti și vechiul Tribunal și veți putea vedea elegantul palat baroc ”Palazzo Maffei”. Totodată, veți putea vedea în zona nord a Pieței Dante, așa-zisul ”Palazzo della Podestà”, clădire medievală în care actualmente se află sediul Prefecturii Veronei.

În dreapta Prefecturii veți găsi faimoasele ”Arche Scaligere” lângă biserica ”Santa Maria Antica”. Este vorba despre o construcție funerară gotică impresionantă, în care odihnesc iluștrii membri ai familiei domnitoare Della Scala, printre care și cel mai mare domn al Veronei – Cangrande della Scala.

La doi pași de Arche Saligere veți găsi și casa lui Romeo, o splendidă clădire medievală ce a aparținut familiei Montecchi.

SANT’ANASTASIA, PONTE PIETRA, CASTEL S. PIETRO, TEATRO ROMANO, DUOMO, CASTELVECCHIO

La câteva străzi de ”Arche Scaligere” veți găsi bazilica Sant’Anastasia, una dintre clădirile simbol ale orașului, construită între anii 1290 – 1471. Vă sfătuiesc să-i vizitați interiorul, merită, mai ales pentru pasionații de artă.

De la S. Anastasia, veți continua spre ”Ponte Pietra”, magnificul pod construit în epoca romană peste Adige. Avariat grav de un bombardament nazist în 1945, dar reconstruit în parte din propriile-i materiale recuperate din râu, este unul dintre cele mai pitorești embleme ale orașului. Fotografii vor aprecia sugestivitatea unică a locului.

Odată trecut podul, pe partea cealaltă a străzii încep scările care duc către ”Castel San Pietro”. Dacă vă sperie urcarea (în medie 10 minute și vreo 150 de calorii topite), aveți noroc: recent, după vreo 50 de ani de așteptare, s-a redeschis linia de teleferic care vă scutește de efort. Castelul San Pietro este o fostă cazarmă militară a epocii austriece, situată strategic pe o colină cu vedere spre întregul oraș. Tocmai din acest motiv, veți avea parte o panoramă unică a Veronei, superbă ziua, de-a dreptul onirică noaptea. Totodată, din părțile laterale ale platformei castelului, veți putea observa întinderea relativ mare a orașului și fostele ziduri de apărare ce străjuiesc zona colinară. Din zona centrală și panta de coborâre spre scări, veți putea observa parțial Teatrul Roman (despre care vă voi vorbi mai jos).

O viziune mai amplă, dar nu la fel de romantică, o puteți avea de la Sanctuarul ”Nostra Signora di Lourdes”, situat la 10 minute de mers cu mașina și la vreo 40 de minute pe jos de la castelul San Pietro. Sanctuarul este vizibil din multe puncte ale orașului și mai ales de pe platforma de nord a castelului, fiind o clădire galbenă cu formă circulară ușor de observat. Dacă aveți timp, merită vizita!

Odată reîntorși la strada principală (vis-a-vis de Ponte Pietra), coborând spre zona sudică, veți putea vizita Teatrul Roman (”Teatro Romano”). A fost construit acum aproape două milenii, dar a zăcut secole la rândul îngropat. A fost redescoperit în veacul al XIX-lea, fiind parțial recuperat. În zilele noastre, găzduiește în fiecare vară sezonul teatral veronez a cărui temă sunt în principal operele shakespeariene. Uneori, este scenă pentru concerte de muzică și alte inițiative culturale muzicale și teatrale. Totodată, în structura sa intră și Muzeul Arheologic orășenesc.

DUOMO, CASTELVECCHIO și SAN ZENO

Treceți din nou Ponte Pietra și îndreptați-vă către Duomo (o dată ce ați trecut podul, faceți la dreapta și urmați cursul străzii pe o distanță de 350 m). Vă veți găsi în fața unei maiestoase clădiri acoperite cu marmură. De fapt, este vorba despre un complex de clădiri, fiecare cu propria istorie, pe care vă las să o descoperiți vizitându-le. Îndreptați-vă apoi spre Porta Borsari, aflată la 800 de metri (aveți mai multe posibilități de a ajunge, bizuiți-vă cu încredere pe o aplicație de hărți sau un trecător). Porta Borsari este o superbă poartă de acces romană din veacul I d. C., locul în care funcționarii vamali cu ”borse” (genți, de aici numele) îi taxau pe cei care intrau în oraș. Continuați-vă drumul pe Corso Cavour, acea lungă stradă pavată cu pietre care în doar 500 de metri vă va duce la Castelvecchio. Cu câțiva pași înainte de castel, admirați ”Arco dei Gavi”, un arc roman construit în secolul I d. C., exemplu rar al unei astfel de construcții dedicate unei familii de patricieni veronezi (fam. Gavi).

Castelvecchio este unul dinte cele mai frumoase atracții arhitecturale ale Veronei, un minunat castel scaliger care actualmente găzduiește un muzeu de importanță națională (pe care vă invit să-l vizitați). Nu puteți să nu-i treceți podul (Ponte Scaligero) și să-l admirați de pe celălalt mal al râului Adige. Traversând parcul din fața ieșirii de pe pod, în aproximativ 200 m ajungeți la Arsenalul Franz Joseph I, o fostă clădire militară austriacă de importanță strategică pentru Verona respectivei epoci, actualmente un centru artistic și cultural în care se desfășoară nenumărate evenimente, merită vizita.

Ultima etapă indispensabilă a traseului o reprezintă Bazilica San Zeno, clădire simbol a urbei și capodoperă a stilului romanic, purtătoare a hramului Sfântului Zeno, patronul Veronei. În interiorul acesteia, pe lângă multe alte opere de artă, veți găsi un triptic al marelui pictor și gravor Andrea Mantegna, denumit ”La Pala di San Zeno”. Este vorba despre o operă reprezentativă a faimosului artist, prezentă în mai toate manualele de istoria artei. San Zeno se află la aproximativ 1 km de mers pe jos de Castelvecchio și se poate ajunge atât urmând cursul apei de pe partea cealaltă a râului, cât și traversând din nou podul spre partea centrală a orașului. Bizuiți-vă pe o hartă sau pe trecători și o veți găsi ușor.

În fine, întoarceți-vă spre Castelvecchio (strada Corso Cavour), treceți de castel și mergeți imediat la dreapta, veți ajunge pe Via Roma, o stradă comercială importantă care vă va aduce din nou în inima Veronei, chiar sub ceasul din Piazza Bra.

Întreg traseul pe care l-am descris poate fi parcurs pe jos. O hartă (fizică sau virtuală) vă poate fi de ajutor. De asemenea, orice veronez vă va putea da indicații, sunt locuri arhicunoscute pentru localnici. Obiectivele mai sus menționate sunt din punctul meu de vedere un ”must-see”.

Considerați faptul că pe întregul traseu sunt multe alte puncte de interes. De exemplu, aproape de casa Julietei, mergând câteva sute de metri pe via Cappello spre Biblioteca Civică, veți putea observa străzi și băi romane descoperite în urma săpăturilor, cum de altfel puteți găsi astfel de locuri și în perimetrul vechiului tribunal. Lângă vechiul tribunal se află și clădirea ”Scavi Scaligeri„ (săpături scaligere), construită în jurul altor descoperiri arheologice importante, care actualmente adăpostește importante expoziții fotografice.

Totodată, în funcție de interesele specifice ale fiecăruia, pentru unii dintre voi poate părea că am omis locuri importante. De exemplu, pasionații de incrustații vor trebui să viziteze obligatoriu biserica Santa Maria in Organo, care adăpostește o colecție valoroasă de astfel de opere. Pasionații de artă africană, vor vrea să viziteze Muzeul African, un loc absolut încântător fondat de faimoșii Misionari Comboniani, originari din Verona (când am fost eu cu liceul, curatorul colecției era literalmente obsedat de Brâncuși, așa că se va bucura de vizita voastră). Totodată, când cineva mă vizitează, eu îi fac un tur și în clădirea principală a Universității din Verona (o fuziune dintre o veche mânăstire cu curte cu arcade interioară, transformată în bibliotecă și zonă administrativă, și o clădire modernă în stil american, cu o mare grădină exterioară în care studenții fac picnicuri și sieste de sesiune) și în apropiata bibliotecă universitară S. Maria (construită într-un fost palat militar austriac, cu o combinație uluitoare de arhitectură veche și modernă). Nu aveți idee ce plăcut e să studiezi într-o fostă mânăstire împărțită ”modern” pe trei nivele, cu frescele medievale la doi metri de laptopul în care îți descarci cursurile, iar apoi să te întinzi pe gazonul proaspăt tuns de unde să-ți privești (fostul) profesor de drept comercial în timp ce-i torturează pe noii-veniți ai cursului.

Aș putea continua cu multe alte exemple, fapt pentru care vă invit să vă personalizați lista de obiective în funcție de interesele voastre.

În ceea ce privește provincia Veronei, lista este iarăși foarte lungă. Este superbă zona montană prealpină, aflată la 25-30 km de centru orașului, vizitați orășele precum Bosco Chiesanuova și stațiunea de schi ”San Giorgio”. Totodată, nu puteți rata lacul Garda (Lago di Garda) cu respectivele orășele precum Peschiera, Lazise, Bardolino. În zona lacului găsiți și marele parc de distracții Gardaland, respectiv Movieland-ul. Totodată, la jumătatea traseului dintre oraș și lac, puteți găsi grădina zoo-safari ”Parco Natura Viva” (nu mergeți în weekend, cozile sunt interminabile).

Conchid cu sugestia de a citi ghidul meu general despre Italia, vă va fi util atât în Verona cât și în restul Peninsulei (vezi impresii). În cazul în care vizitați Verona și aveți nevoie de un sfat, scrieți-mi un mesaj privat!

Vacanță plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 5900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI