Complexul geologic si cascada Zarapovo

TIPĂREȘTE

Aici am ajuns dupa ce am vazut Canioanele Hotnitsa si Emen, ca o surpriza din partea ghidului nostru Andrei.

Fata de canionul Emen se afla foarte aproape, la o distanta de doar 4 km, in apropierea satului Visovgrad, si in apropierea drumului catre Veliko Tarnovo, pana la care mai sunt aproximativ 30-31 de km. Drumul pana la el este destul de bun, dar ingust ca si cele pana la Hotnitsa si Emen.

Fata de cele anterioare, complexul este foarte mic, traseul scurt (ecopoteca) necesitand doar 20 minute pentru a-l strabate! Este “construit” in jurul cascadei, pe care o are ca si punct central.

Totusi are si un grad minim de dificultate, pentru ca in afara de cele doua poduri de traversat, este si o scara destul de inalta si de abrupta, fiind aproape verticala, plus pe alocuri, accesul se face pe stanci. Deci neaparat va trebuie incaltaminte adecvata.

La drum, unde puteti trage masina (noi autocarul) cat se poate de pe margine, geoparcul este semnalizat printr-un panou, care spune ca a fost construit cu fonduri europene.

Urmeaza o coborare lenta pana la un pod de lemn, iar dupa traversarea lui urmeaza adevarata provocare. O scara inalta cat inaltimea cascadei (aproximativ 15m), dar cu o inclinatie foarte mica… deci aproape verticala! Aici m-am coborat cu spatele, treapta cu treapta cu ambele picioare, tinandu-ma de trepte cu ambele maini si nu de balustrada ei. Zic sa nu va grabiti aici si sa va concentrati pe fiecare treapta in parte, fara sa va uitati in sus sau in jos, sa va ia ameteala.

Urmeaza cateva stanci micute de escaladat si inca o scara, mai usoara, cu 7 trepte pana la un pod de traversat. De pe pod se vede cascada in toata splendoarea ei. Este o cascada foarte frumoasa, dar micuta, are doar 15 m, si debit redus. In apropierea ei este o grota pe care o poti explora doar daca o escaladezi din apa, dar nu stiu cat de adanca este apa acolo.

Daca cobori si podul, poti sa cobori pe stanci pana mai jos, sau chiar si prin apa, daca vremea ti-o permite. La urcare, m-am oprit sa admir un pic flora existenta, dar despre care nu pot sa va spun cum se numesc fiecare. In afara de liliac care inmiresma aerul impreuna cu racoarea pe care o aducea apa in cadere, restul nu stiu cum se cheama.

La urcare, prin dreapta cascadei, am fost un pic solicitati de panta abrupta si accidentata si de stanci, dar ne-am descurcat. Exista si un loc de refugiu foarte mic, unde poti sa servesti masa (daca ai de acasa :)).

Este un traseu scurt, dar foarte frumos si plin de verdeata si de liniste, nu foarte cunoscut si mai putin tranzitat. Daca mergeti spre Veliko Tarnovo, luati-va jumatate de ora si faceti traseul asta, va garantez ca o sa va placa.

---

VIZUALIZĂRI: 2990 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI