Trapezitsa, cealaltă cetate de top din Veliko Târnovo

TIPĂREȘTE

În urmă cu aproape doi ani mergeam pentru prima dată la Veliko Târnovo într-o minivacanţă la fine de noiembrie. Am ţinut atunci să văd cetăţile medievale ale oraşului ţarilor bulgari: Tsarevets şi Trapezitsa, însă nu am putut vizita decât Tsarevets, întrucât Trapezitsa se afla în proces de restaurare. Impresionată plăcut, despre Tsarevets am scris atunci un articol separat.

Veliko Târnovo, oraşul cu cel mai glorios trecut istoric din Bulgaria, un oraş foarte drag mie, are o amplasare foarte frumoasă, într-un cadru natural spectaculos, cocoţându-se pe cele trei coline Tsarevets, Trapezitsa şi Sveta Gora, pe lângă care râul Yantra se unduieşte în meandre ample, iar de jur-împrejur este încinsă cu un brâu stâncos care îl înconjoară cât dai roată privirii. Aşadar, oraşul vechi se află dispus pe cele trei dealuri, despărţite practic de apele Yantrei, trecerea de pe o colină pe alta făcându-se anevoios, coborând, traversând pe unul dintre podurile peste Yantra apoi urcând în aşa fel încât accesul să fie făcut obligatoriu pe la una dintre porţile cetăţilor. Dacă dealul Tsarevets e înconjurat aproape din toate părţile de apele Yantrei, Trapezitsa este doar pe trei laturi, cele două coline fiind situate, practic, faţă în faţă.

Fiindcă ştiam încă de-astă iarnă că lucrările de restaurare s-au finalizat în toamna anului trecut, şi Trapezitsa a fost redată circuitului turistic, la întoarcerea către casă dinspre Stara Zagora am trecut pe listă vizitarea cetăţii, mai ales că vremea era frumoasă. Din centru, am luat-o uşor spre Tsarevets iar când am ajuns aproape de intrarea în cetate, am făcut stânga urmărind indicatorul pe care era scris că avem 3 km, luând-o, apoi, spre Biserica celor Patruzeci de Sfinţi Martiri Mucenici, o adevărată bijuterie, înscrisă în patrimoniul UNESCO. Pe urmă, am traversat pe podul rutier urmărind indicatorul, mergând efectiv pe şosea cu maşinile ce vâjâiau pe lângă noi, lucru ce nu prea mi-a plăcut. De acolo, din şosea, se vede foarte frumos biserica Sf. Dimitrie, după care la prima bifurcaţie, am făcut din nou la stânga. Nici aici aleea către Trapezitsa nu era bine semnalizată, am văzut doar un indicator către funicularul ce transportă vizitartorii sus în aria cetăţii.

Noi am ales să urcăm pe jos, distanţa nefiind mare, se ajunge cam în 10-15 minute, însă persoanele cu probleme de sănătate sau mai în vârstă au acum posibilitatea să urce în trei minute cu liftul panoramic din care se pot admira împrejurimile. Biletul pentru lift costă 10 leva/persoană şi cuprinde atât urcarea, cât şi coborârea, însă la ore fixe, după un orar prestabilit, între fiecare urcare şi fiecare coborâre fiind un interval de douăzecide minute. Biletul de intrare în cetate costă şase leva/persoană (pentru elevi şi studenţi numai 2 leva/persoană) şi se achită indiferent dacă se optează pentru urcuşul pe jos sau cu liftul. Se asigură şi ghid audio în limbi de circulaţie internaţională contra sumei de 30 leva/oră, se pun la dispoziţie broşuri informative în limba engeză. Dacă vă încumetaţi să urcaţi la Trapezitsa, e bine să luaţi cu voi apă pentru hidratare, nu veţi găsi de unde să cumpăraţi nici jos, la baza colinei, nici sus în cetate. Iar de făcut sete, sigur vi se va face!

Din start vă spun că Trapezitsa nu are grandoarea şi strălucirea Tsarevetsului, care se vede foarte frumos de la Trapezitsa, însă acesta e un un lucru care se observă cu uşurinţă, chiar de jos.

De cum am intrat, pătrunzând prin poarta de nord acolo unde sunt şi ruinele turnului de nord, la prima privire aruncată pe panoul informativ, am aflat că Trapezitsa constă în existenţa ruinelor a douăzeci de biserici, a două turnuri de apărare, dintre care unul este chiar impunător, şi a zidurilor de apărare care mai lipsesc pe anumite porţiuni. Dealtfel, Veliko Tarnovo, una dintre cele mai vechi aşezări din Bulgaria, cu o istorie de peste cinci milenii, a fost locuită mai întâi de traci, primele urme ale prezenţei umane, datând din mileniul III Î. C., fiind descoperite aici pe Dealul Trapezitsa. Bisericile de pe Trapezitsa erau bogat decorate cu fresce şi mozaicuri viu colorate, având forme variate de arhitectură.

Aria cetăţii este brăzdată de poteci largi, pietruite care duc către fiecare biserică, turn sau alt punct de interes. Unele dintre ele parcă au un aspect de lucru neterminat, parcă ar mai fi trebuit muncit pe ici, pe colo la finisaje. Fiecare obiectiv are în dreptul lui, un panou informativ cu ceea ce reprezintă şi locul ocupat pe harta cetăţii.

Însă, vestigiile vizibile astăzi provin din perioada celui de-al doilea Ţarat Bulgar (secolele XII-XIII), când Trapezitsa era cunoscută pentru numeroasele sale biserici şi pentru faptul că era reşedinţa principală a nobilimii. În Evul Mediu se număra printre principalele centre europene de cultură dându-şi numele arhitecturii şcolii artistice din Târnovo. Săpăturile la Trapezitsa au fost demarate la începutul secolului XX, când au fost scoase la lumină vestigiile mai multor biserici, splendid decorate.

Am luat-o pe aleile pavate pe care se face accesul prin tot arealul cetăţii, observând din loc în loc panourile ce ne arătau urmele bisericilor, ale căror rămăşiţe sunt parcă la stadiul de fundaţie, pur şi simplu, doar numerotate, de la 1 la 20.

Totuşi câteva au fost mai norocoase, în sensul că zidurile lor s-au păstrat mai răsărite decât ar fi rase din temelie. Acestora li s-au recondiţionat picturile atât cât s-a putut, au fost înglobate într-un fel de cabane de lemn în scopul protejării, le-au fost construite acoperişuri, le-au fost instalate spoturi, ce pun frumos în lumină figurile de sfinţi.

Într-una dintre aceste biserici s-au păstrat mai multe secole moaştele lui Ioan de Rila, un mare sfânt sihastru bulgar, până ce au fost transferate la marea Mănăstire Rila. Este vorba de perioada anilor 1194-1469, la începutul căreia ţarul Ivan Asen I a adus şi a ţinut să păstreze moaştele la Veliko Târnovo. Acum, ruinele acestei biserici, catedrale de fapt, cea mai mare din tot ceea ce am văzut, nu se vizitau, erau încă protejate cu folie de plastic pentru alte lucrări de restaurare aflate în curs.

Trapezitsa se poate mândri cu o noutate, şi anume muzeul construit în incinta cetăţii, cu sprijinul financiar al primei doamne a Azerbaidjanului, Mehriban Alyieva, care atrasă de oraşul ţarilor bulgari, a dorit ridicarea unui muzeu modern, dedicat ambelor cetăţi. Acesta a fost înzestrat cu obiecte descoperite în urma excavărilor, cu tablouri, panouri informative digitale în câteva limbi, printre care şi română (foarte tare!), despre istoria şi locurile acestea. O machetă bine realizată a Trapezitsei tronează la loc de cinste şi redă foarte bine ceea ce reprezenta odinioară cetatea.

Poate cel mai reprezentativ element ce ar putea îndeplini cu succes rolul de emblemă a Trapezitsei este turnul de sud-est, o clădire impozantă de patru niveluri. A fost renovat, acum aflându-se în stare foarte bună atât în exterior, cât şi în interior, putând fi vizitat de către doritori. Şi noi am făcut acelaşi lucru, la fiecare nivel, ne-am oprit am făcut poze, am admirat priveliştea de pe toate laturile, cea mai frumoasă dezvăluindu-se de sus, de la ultimul etaj.

Turnul, prevăzut odinioară şi cu poartă, este conectat la ziduri masive de apărare, de-o parte şi de alta, pe care nu e recomandată căţărarea. Odată cu introspecţia făcută în turn, s-a încheiat şi vizita noastră la Trapezitsa, căci după ce am coborât din turn, am luat-o agale pe aleea centrală pe care veniserăm, întorcându-ne de unde am venit.

Apoi, ne-am îndreptat către zona fortificată Asenova Mahala, aşezată între dealurile Ţsarevets şi Trapezitsa, unde se pot vizita bisericile pe care le-am menţionat mai sus, unde se fac şi acum cercetări arheologice, istorice şi artistice. Întreaga zonă a fost serios restaurată la sfârşitul anilor 80, pentru a recrea atmosfera de acum o sută de ani.

La final, ne-am declarat mulţumiţi că popasul nostru în Veliko Târnovo s-a încheiat cu incursiunea la Trapezitsa, cealaltă cetate medievală a oraşului Veliko Târnovo, situată în vârful dealului cu acelaşi nume, de aceea am numit-o de top. Chiar dacă nu oferă spectaculozitatea Tsarevets-ului, merită văzută şi Trapezitsa, noi am fost bucuroşi că am reuşit s-o vizităm, ceea ce recomand şi altori iubitori ai “oraşului marelui turn”!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=gUx-mFanTXQ

---

VIZUALIZĂRI: 11983 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI