Un week-end la Cetatea Tarilor

TIPĂREȘTE

Desi planul de bataie era sa plecam devreme din Bucuresti, sa evitam aglomeratia din Vama, n-am reusit sa demaram decat in jurul orei 08. 00 din Bucuresti, fapt care ne-a determinat sa luam in piept coada de la mult ravnita “vinetka”, dupa ce-am trecut podul. Desi noi aveam pretiosul abtibild lipit in geam, a trebuit sa stam cuminti in coloana pentru ca, de data aceasta, vinetka se vindea la ghiseul de la iesirea din Vama. Aici, mare coada cu masini din toate semintiile Estului: poloneze, unguresti, cateva ucrainene si, peste tot si toate, cele romanesti. Se sta pe 2 benzi, civilizat, accidental cite-un bucurestean isi da in petec: printre cele doua randuri de iesire, unde e o banda zebrata, mai apare cate-un nesimtit, facandu-se ca nu pricepe de ce se sta la coada. In fata, unde se inchide banda, “pricepe”, da jos geamurile din fata si incepe sa se milogeasca in stanga sau in dreapta, sa reintre in coloana, pasamite a gresit. Nu prinde la noi, cei care ii stim de pe soselele din Bucuresti, dar cite-un polonez mai milostiv, ii lasa, totusi.

Paranteza, acum doua saptamani, cand si noi plecam catre litoral, ca tot romanul dornic de soare la Marea Neagra, nu vindeau la ghiseu, asa ca se trecea cu masina direct in Ruse... Se vindea la prima benzinarie, Perfekt se numeste, care este franciza Petrol, din ce m-am dumirit eu ulterior (Petrol este Petrom-ul lor). Acolo, dupa ureche, fara bon: 7 zile – 50 lei (cam piperat, 12 euro, cand legal este 5 euro), 10 zile – 100 lei (pai 23 de euro e taxa pe-un an! ), dar lumea lua fericita c-a gasit si pleca. Bulgarii, practici, vand in orice moneda, euro/leva/lei, fara bon fiscal sau alte mofturi, nu se complica, iar cursul il iau dupa miscarea astrelor, cred. Eu nu am marsat la zambetul lor amabil, am intrebat unde pot gasi pe-o luna, cu gand sa mai dam o fuga pe la vecini si dupa Sunny Beach si-am riscat putin - am luat dintr-un Shell, la 2-3km de Vama. Si aici, un adaos mic, de bunsimt de data asta, in loc de 13 euro, platesc 15, dar cu chitanta. E Shell, nu Petrol, astia te fac cu stil. Ajunge deocamdata, cu consideratiile despre economia subterana bulgareasca, parca noi suntem mai breji? N-as vrea sa fiu strain, sa vin dinspre Bulgaria in Romania si sa bajbai si pe la noi, la fel ca la ei. Si ma indoiesc ca ai nostri au asa bunavointa, sa incaseze leva... Sau amintiti-va de patania caravanei AC/DC in Vama Nadlac.

Oricum, drumul prin Bulgaria este liber, nu esti stresat ca la noi de gloata de masini care in fiecare sambata ia calea A2-ului. Poate ma repet, dar bulgarii sunt mai civilizati in trafic ca noi (sau poate mai disciplinati datorita amenzilor, aici se poate discuta), cert e ca nu dau flash-uri aiurea, nu claxoneaza inutil. Respectati, totusi viteza legala, mai ales in localitati, pe varianta la Ruse, gasim primul radar. Il depasim elegant cu 60, succes cu ai vostri! Luam drumul spre Sofia/Veliko Tarnovo si-i dam bice spre Cetatea Tarilor.

La 20km de Ruse, viram stanga spre Ivanovo, sa vedem biserica sapata in piatra, monument aflat pe lista Unesco/Bulgaria. Tinem indicatorul si cam la 4km ajungem intr-o “poiana” asfaltata. Sus zarim un balcon, punct de belvedere de unde mai toti turistii fac poze. Nici noi n-am facut exceptie, evident. Scot harta putin, iar omul care vinde ceva artizanat pe-acolo vine sa-mi dea cateva indicatii; probabil, l-am impresionat ca am harta Bulgariei, in 5 minute imi prezinta toate atractiile tarii lui si-mi da si-un numar de telefon, daca am nevoie de ajutor. Ii multumesc si ne grabim sa urcam treptele catre biserica. De admirat cum bulgarii au tinut cu dintii de credinta lor, daca turcii nu le-au dat voie sa ridice biserici, atunci le-au cioplit in piatra. La Basarabovo n-am ajuns, am mai lasat ceva si pentru tura urmatoare. Drumul urca abrupt, sunt trepte amenajate (ca la noi, la Poienari, dar mult mai putine), pe traseu pericolul vine de la tantarii care pandesc turistul la tot pasul. Ne miscam repede, cateva poze, ghidul rupe si-un pic de engleza si ne prezinta si o brosurica, scrisa si in romana (13 leva, nu, multumim). Nu mai vizitam si Cerven-ul, cu cetatea lui medievala, caldura ne doboara, sunt 34-35°C, dupa cum ne-arata bordul.

Luam drumul in piept, dupa Byala, ruta de Sofia se desparte de ruta spre Veliko Tarnovo, tinem tot inainte. Ajungem in Veliko Tarnovo: intrarea in oras e dezolanta, seamana putin cu un oras minier din Valea Jiului, dar nu ne pierdem nadejdea... Asa mult le-am povestit alor mei despre frumusetea orasului, incat ma simt un pic vinovat: oare m-am inselat? Dupa 5 minute ajungem la o bifurcatie, unde pe stanga piciul, atent, observa hotel Yantra; arata fain, intr-adevar. Trag in fata si cineva din hotel vine imediat sa-mi elibereze un loc de parcare, blocat de niscai’ taxiuri. La receptie, treaba merge rapid, actele, verificare rezervare (facuta prin booking. com, n-am emotii, am corespondat pe mail cu office-ul hotelului si-mi confirmasera rezervarea) si gata, avem cartelele de acces. Camera - mare, curata, pat suplimentar asa cum am cerut, pregatit deja pentru copil (inclus in pretul camerei). Baia, impecabila, are tot ce-ti poti dori ca sa te simti confortabil, inclusiv buton “SOS” deasupra cazii; daca ti se face rau, poti chema pe cineva in ajutor. Zambim impresionati de atentia la detaliu, bulgarii se gandesc la toate.

Surpriza cea mai placuta este vederea pe care o avem din camera, o priveliste deosebita: in fata, nu foarte departe, zarim Cetatea Tarilor, in toata splendoarea ei; ii gasim repede un supranume: Marele Zid Bulgaresc - sotia aseamana profilul din care o vedem cu minunea chinezilor... insa, evident, proportiile difera. Desi stiau ca nu stam decat o noapte, ne-au dat totusi o camera cu vedere spre cetate, sa ne impresioneze, poate revenim sau poate data viitoare aducem si ceva prieteni cu noi, cine stie? Sau poate am avut doar noroc. Din comoditate, luam masa de pranz la restaurantul hotelului, desi am citit ca sunt terase in orasul vechi la tot pasul; totusi, pe o caldura nimicitoare, nu-ti vine sa iesi la intamplare. Bun, dar scump. Un fel doi de persoana si o apa minerala mare fac 40 lv. E clar, deseara vom incerca si altundeva. Ma ard talpile sa mergem sa vizitam cetatea, dar votul general este pentru piscina. Ma supun si nu-mi pare rau. Mica si cocheta, dotata inclusiv cu jacuzzi. Hotelul are o arhitectura interesanta, ca mai toate cladirile din centrul vechi. Raul Yantra a sapat un canion magnific (dupa unii, n-are pereche in Europa) si totul a fost construit pe malurile acestui canion. Aproape orice cladire, are pe o parte 2 nivele, pe cealalta 5-6. So, nici hotelul nostru nu face exceptie: are 4 nivele peste receptie si 3 sub aceasta (restaurantul, cu aceeasi panorama superba catre cetate, sala de conferinta si central SPA), desi la intrare nu-ti dai seama. Ca sa profite de acest avantaj al amplasarii conferit de natura, au pus si un lift panoramic, pe exteriorul hotelului, inca un punct de atractie.

Dupa o binevenita repriza de inot, ne luam frumos aparatul foto si mergem la cetate. O remarca speciala pentru atentia deosebita pe care o acorda bulgarii copiilor: la intrare imi taxeaza 2 bilete de adult, liber pentru feciorul meu (11 ani). Fortareata - spectaculoasa prin intinderea sa si prin grija cu care a fost restaurata, prin anii ’70. Ne plimbam printre ruinele Cetatii de Scaun al celui de-al doilea Tarat Bulgar mai bine de 3 ore, pana ajungem sus, in varf, la biserica patriarhala. A fost arsa la momentul invaziei turcilor, dar reconstructia ei pe varful dealului face acum din ea un port-stindard al cetatii. Alaturi flutura falnic si drapelul bulgar. Evident, nicaieri nici o referire la originea romana a tarilor bulgari, dar nationalismul este o cutuma balcanica, n-avem de ce sa ne miram, asa-i si pe la noi, mai prin Vest.

Seara, ne plimbam pe ulitele orasului vechi, dar am vrea sa luam cina intr-un decor mai rustic, la Arbanasi. De la receptie aflu insa, ca si in aceasta seara se tine celebrul spectacol de lumini si sunet, asa ca lasam vizita la Arbanasi pentru a doua zi. Gasim in centru, pe strada mestesugarilor, hanul Hadji Nikoli, frumos, decorat in stil medieval, unde servirea este ireprosabila. Masa - excelenta (recomand salata Snejanska), portii generoase, bine gatite; ne costa in jur de 40 lv, inclusiv bere/sucuri. Incep sa devin un admirator al berii bulgaresti - Boliarka, specialitate locala, foarte buna, va asigur. Chelnerul, auzind ca vrem sa prindem show-ul, nu pierde timpul si ne serveste rapid, fara repros, nota o aduce repejor si, la final, ne spune si “mai poftiti pe la noi”, in romana. Remarc engleza lui, e impecabila; ce mai, local cu stil. Spectacolul incepe tarziu, pe la 11. 00, tocmai cind ne pregateam sa plecam, crezand ca nu se mai tine. Nu-l ratati, jocul de lumini e magnific, face cetatea sa arate ca in basme.

A doua zi, mergem sa ne racorim, pestera Bacho Kiro este locul ideal, acolo temperatura se mentine constanta, 13°C, permanent. Cu 4km inainte de iesirea din DN catre manastirea Dryanovski, incident neplacut: radar, 64km/h. Cu 5 “evro” rezolv problema. Manastirea e mare, frumoasa, cu amenajari turistice (un restaurant, camere pt cazare), parcare plina de tarabe cu diverse nimicuri. Din curtea manastirii, urmand indicatoarele, se merge catre pestera, traversand o serie de paraie vijelioase, cu aspect salbatic. La intrare in pestera, optam pentru “long tour”, dar curatorul nu stie boaba de engleza. Noroc de-un bulgar din spatele meu care ma lamureste ca numai grupuri mai mari de 15 persoane au parte de-asa ceva, cu ghid, dar duminica in niciun caz. Pestera este grozava, cam comerciala pentru gustul nostru, gen Pestera Muierii/Ursilor; bine amenajata pe traseu, iluminata, dar destul de scurta. Zabovim cat sa ne incarcam de racoare pentru drumul catre casa si nu ne putem abtine sa nu observam ca si aici vine lumea ca la cota 1400, in sandale si in slapi (suntem printre putinii cu pantofi, ce sa mai vorbim de bocanci! ).

Masa de pranz/seara o luam in Arbanasi, la Cesmata, la recomandarile citite inclusiv pe-aici. Ca de obicei, masa este buna, bulgarii gatesc bine. Insa nu-i asa ieftin cum credeam, tot 40lv ca in oras, pentru 3 persoane.

Drumul de intoarcere este liber pana la Ruse, e o placere se mergi in week-end in Bulgaria din punctul asta de vedere. Mergem prudent, fara incidente cu alte radare, iar pe drum o ploaie sanatoasa coboara temperatura spre 24°C, foarte placut. Din nou Vama, politistul bulgar ne da actele in 10 sec. , fara a mai deschide pasaportul copilului, iar in 3 ore de la iesirea din Veliko Tarnovo suntem in Bucuresti. Unde n-a plouat si la ora 22 sunt 28°!!

---

VIZUALIZĂRI: 4967 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI