În trecere prin Varşovia

TIPĂREȘTE

La Varşovia am fost pentru prima oară în 1977. Nu-mi mai amintesc mare lucru de atunci. Nu aveam aparat foto, deci nu am făcut fotografii. În schimb am cumpărat ilustrate. Păstrez şi acum cele două seturi şi le privesc din când în când cu nostalgie.

Cu amintirile încă vii ale distrugerilor celui de-al doilea război mondial şi din dorinţa de a conştientiza vizitatorul în privinţa eforturilor de readucere a normalităţii în viaţa de zi cu zi, polonezii alăturau seturilor de ilustrate un scurt istoric al zonei pe care o ofereau spre vizualizare în imagini color, de actualitate. Păcat că informaţiile erau numai în poloneză, limbă pe care nu o înţelegeam şi nu o înţeleg nici acum. Schiţele şi mai ales pozele cu clădirile năruite la bombardamente (clădiri care apăreau reconstruite în seturile de ilustrate) au fost şi încă sunt impresionante şi edificatoare pentru mine.

În 2013, circuitul Scandinavia - Cap Nord mi-a dat ocazia să revăd capitala poloneză. Popasul de o noapte pe care l-am făcut la Best Western Hotel Felix - Varşovia, după tranzitarea Slovaciei şi o oprire de câteva ore pentru vizitarea Cracoviei, a fost cam scurt. Chiar dacă nu eram pe deplin odihniţi (cazarea s-a făcut mult după miezul nopţii, iar trezirea a fost cam matinală în aceste condiţii), nu puteam părăsi Varşovia fără obişnuitul tur de oraş.

Am regăsit o capitală frumoasă, curată, îngrijită, renovată, care are în zona centrală construcţii ultramoderne, supermarketuri şi hoteluri din cunoscute lanţuri internaţionale. Cu autocarul, am traversat Vistula spre oraşul vechi. Cea mai importantă atracţie turistică din Varşovia este fără doar şi poate oraşul vechi. De fapt, nu este chiar atât de vechi. Distrus aproape în întregime de bombardamentele celui de-al doilea război mondial, centrul istoric a fost refăcut complet după schiţele şi planurile iniţiale şi în prezent este inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Autocarul ne-a condus pe cel mai vechi drum al Varşoviei, denumit şi Drumul Regal, mai întâi pe Aleje Ujazdowskie, apoi pe Nowy Swiat şi Krakowskie Przedmiescie, până în Rynek Starego Miasta - piaţa oraşului vechi, lângă Castelul Regal. Imensa piaţă, pietruită, este vegheată de statuia regelui Zygmunt III din dinastia Vasa, cel care - în sec. XVI - a mutat capitala Poloniei de la Cracovia la Varşovia. Monumentul datând din 1644 se află pe un obelisc înalt de 60 m, este cel mai cunoscut monument al capitalei poloneze şi unul dintre cele mai vechi din Europa. Când am ajuns noi acolo, piaţa era animată de grupuri de tineri costumaţi, pregătiţi pentru o paradă, dar şi de spectatori care se adunau şi se aşezau pe scări pregătiţi să admire desfăşurarea evenimentului. Ceva mai retrase, lângă castel, trăsurile cu cai îşi aşteptau amatorii de plimbare. Un trenuleţ turistic tocmai a sosit debordând un grup mare de copii gălăgioşi, veniţi şi ei în Piaţa Castelului în acelaşi scop.

Zamek Królewski - Castelul Regal din Varşovia, cândva reşedinţă oficială a monarhilor polonezi, construit în sec. XVI, a fost martorul tuturor evenimentelor prin care a trecut ţara. Faţada dinspre piaţă are la capete turnuleţe cu acoperişuri verzi terminate cu câte o bilă aurită, iar în centru Turnul Zygmunt, mai înalt, cu un ceas auriu, un simbol al capitalei poloneze.

Devastat în timpul celui de-al doilea război mondial, Castelul Regal a fost reconstruit şi - cu interioarele refăcute - a fost deschis pentru public în 1984. Ne-ar fi trebuit prea mult timp pentru a vizita toate încăperile muzeului aşa încât am preferat explorarea împrejurimilor printr-o plimbare pietonală.

Biserica Sf. Anna una dintre cele mai vechi biserici din Varşovia (sec. XV), aflată aproape de Piaţa Castelului, a fost distrusă de mai multe ori, apoi refăcută. Actuala construcţie se datorează ducesei Anna Radziwiłłówna a cărei piatră funerară - unul dintre primele monumente aflate în interiorul bogat ornamentat - poate fi văzută în biserică. Turnul clopotniţă, înalt şi frumos decorat, se află alături de biserică şi a fost construit un secol mai târziu.

Catedrala Sf. Ioan aflată în imediata vecinătate a Bisericii Iezuiţilor, este o altă veche biserică din oraş, poate cea mai veche, totodată un panteon al Poloniei.

Construită în sec. XIV în stil gotic, biserica a servit ca loc de încoronare pentru monarhi, dar şi de nunţi şi înmormântări pentru marii aristocraţi şi pentru membrii familiilor lor. Catedrala este legată de Castelul Regal printr-un coridor construit în sec. XVI din ordinul Reginei Anna. În urma unei încercări de asasinare a regelui Zygmunt III, scenă care a avut loc chiar în faţa bisericii, acest coridor a fost extins.

În timpul celui de-al doilea război mondial, nemţii au distrus mare parte a edificiului, multe dintre decoraţiuni fiind definitiv compromise. Ulterior biserica a fost reconstruită, dar fără a i se reda aspectul de dinainte de război. Folosindu-se descrieri, planuri şi gravuri vechi, biserica a recăpătat înfăţişarea din sec. XIV. Interiorul găzduieşte multe capele, pietre funerare şi epitafuri. Aici sunt înmormântate marile personalităţi ale Poloniei, duci de Masovia, ultimul rege polonez Stanislaw August Poniatowski, preşedintele Gabriel Narutowicz şi scriitorul Henryk Sienkiewicz, muzicieni, pictori şi arhiepiscopi.

În imediata vecinătate a Catedralei se află Biserica Iezuiţilor frumoasă şi demnă de vizitat, iar puţin mai departe, Casa Memorială Marie Skłodowska-Curie, dublu laureată a Premiului Nobel. Noi nu am vizitat casa memorială preferând să explorăm Barbican, fortăreaţa cu ziduri groase care a străjuit vechiul oraş încă din sec. XVI. Am aflat că în îndelunga sa viaţă Barbican a luat parte o singură dată la apărarea oraşului, aceasta petrecându-se în 1656, în timpul unei invazii suedeze. O plăcuţă comemorativă montată pe ziduri la 300 de ani de la eveniment menţionează acest lucru. Nemaifiind util, în sec. XVIII Barbican a fost parţial demolat, pe locul zidurilor sale apărând ulterior noi construcţii.

În timpul celui de-al doilea război mondial, aproape tot ce a mai rămas din Barbican a fost distrus, iar după război s-a decis reconstruirea atât a zidurilor din jurul oraşului vechi, cât şi a Barbicanului. După gravuri din sec. XVII, folosindu-se cărămidă rezultată din demolările unor clădiri din Nysa şi Wrocław, a rezultat ceea ce văd vizitatorii astăzi.

Ne-am încheiat scurta trecere prin Varşovia cu Parcul Łazienki, unul dintre cele mai mari parcuri din lume şi - desigur - cel mai mare din Polonia. Pentru că deja am scris câteva rânduri despre acest parc, acum nu voi insista.

Cu părere de rău că nu a fost posibilă explorarea mai pe îndelete a Varşoviei, acest oraş-capitală renăscut din ruinele războiului, ne-am îmbarcat în autocar şi am pornit la drum. Trecuse de ora amiezei şi după atâta alergătură, foamea începuse să ne dea ghes. În acceptul general, am făcut Un popas la Zajazd Max - Emilianów, la 18 km de Varşovia, pe autostrada spre Bialystok, în localitatea Emilianów. Am fost de două ori norocoşi. Mai întâi pentru că s-a acceptat plata în euro (fiind pe cale de a părăsi Polonia, nici unul dintre noi nu mai avea zloţi) şi apoi pentru că meniul fix a fost doar 5 euro/persoană.

Din nou la drum pentru că, până în seară, după un parcurs de 450 km, trebuia să ajungem la Vilnius, prima capitală baltică.

Puţin înainte de ieşirea din Polonia, iată că suntem opriţi pentru un control rutier. Inspekcja Transportu Drago Weg, interesată atunci doar de verificarea autocarelor şi a TIR-urilor, ne-a tras pe dreapta, alături de alte maşini. O oră a durat acest popas fortuit, timp în care s-a făcut un control la sânge al actelor autocarului şi şoferilor. Nouă, turiştilor, nu ni s-au solicitat actele de identitate. Aveau polonezii o maşină specială, o dubiţă, dotată cu echipament de ultimă generaţie… Trebuie să spun că s-au purtat foarte politicos, au fost chiar plăcut surprinşi când o doamnă din grup - vorbitoare de poloneză - i-a întâmpinat cu un salut pe limba lor şi a înlesnit dialogul făcând pe translatorul. Chiar dacă a încercat, subtil, să le spună că suntem în întârziere, "chiar nu se poate…" Nu, nu s-a putut! Amabilii poliţişti, intransigenţi, ne-au amendat şoferii cu 500 de zloţi invocând lipsa unor acte.

Scăpând şi de acest hop, am continuat spre Lituania şi am ajuns în cursul serii la Europa City Hotel - Vilnius care ne-a oferit găzduire pentru următoarea noapte.

---

VIZUALIZĂRI: 4636 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI