Parcul Łazienki - Varşovia

TIPĂREȘTE

A venit primăvara, iar plimbările mele prin parc s-au înteţit. Evident, mă refer la parcurile bucureştene. Una dintre aceste plimbări mi-a amintit de o alta, deosebit de frumoasă, pe care am făcut-o în Parcul Łazienki din Varşovia, unul dintre cele mai mari parcuri din lume şi - bineînţeles - cel mai mare din Polonia.

N-am fost la Varşovia special pentru acest parc. Nici nu ştiam de existenţa lui atunci când am contractat circuitul Scandinavia - Cap Nord, cel care m-a purtat pentru scurt timp şi prin Varşovia. Nefiind înscris în programul turistic al circuitului, parcul a fost o surpriză plăcută pentru noi toţi. Desigur, n-aş recomanda să mergeţi la Varşovia special pentru Parcul Łazienki, dar dacă tot ajungeţi în capitala Poloniei e mare păcat să nu alocaţi măcar puţin timp acestei minunate, imense grădini-monument.

Se spune că se întinde pe o suprafaţă de 76 ha şi chiar dacă - asemenea nouă - nu veţi avea răgazul, puterea sau plăcerea de a-l vizita în întregime, faptul că Parcul Łazienki se află în plin centrul oraşului, este un atu în plus pentru a nu-l rata.

Autocarul ne-a adus pe Aleje Ujazdówskie sau Drumul Regal (care leagă Palatul Regal de un alt palat), până la una dintre intrări. Pe porţile metalice, ca şi de-a lungul aleilor, pot fi văzute panouri informative, un ajutor preţios pentru cei veniţi pentru întâia oară aici. La o primă privire, aruncată chiar şi fugitiv, vizitatorul descoperă ca nu va intra într-un simplu parc, ci într-un adevărat complex incluzând un palat, alte construcţii anexe, fântâni, precum şi mai multe monumente.

În extremitatea vestică, acolo pe unde am intrat noi, întâmpină Monumentul Chopin înconjurat de mii de tufe de trandafiri şi multe bănci pentru relaxare.

Lucrarea a fost proiectată în 1907 în vederea sărbătoririi centenarului naşterii lui Frédéric Chopin (1910), dar controversele legate de stilul reprezentării, apoi izbucnirea primului război mondial, au făcut ca monumentul să fie realizat mult mai târziu (1926). Monumentul îl reprezintă pe marele pianist şi compozitor polonez aşezat sub o salcie al cărui trunchi cu crengi mlădioase sugerează braţul şi degetele artistului. Nu am reţinut cine a imaginat această reprezentare stilizată, inspirată - în opinia mea - şi nu mi-am explicat de ce aceasta a generat controverse la vremea transpunerii ei în practică.

Continuând plimbarea pe aleile umbrite, pietruite, am aflat că planurile Parcului Łazienki au fost concepute în sec. XVII de Tylman van Gameren. Fiind reşedinţa de vară a regelui Stanislaw August Poniatowski (1764-1795), se înţelege de ce în incinta acestei imense grădini, pe lângă arbori seculari, lacuri, canale şi poduri frumos arcuite peste apă, pot fi admirate fântâni, statui, un palat şi alte frumoase construcţii mai mici realizate în stilul epocii. Unele dintre acestea, importante din punct de vedere istoric şi arhitectural, contra unei sume modice, pot fi vizitate şi în interior.

De ce se numeşte Łazienki (în poloneză, Łazienki = băi) şi când i-a fost atribuit acest nume, am aflat tot din relatările ghidei.

Încă înainte de a intra în posesia regelui Stanislaw August Poniatowski, în a doua jumătate a sec. XVII, domeniul Ujazdów era în proprietatea mareşalului Stanisław Herakliusz Lubomirski. El a fost cel care şi-a construit în pădurea umbroasă două pavilioane, unul pentru relaxare în deplină izolare, iar cel de-al doilea - amplasat pe o insuliţă - pentru băi. Baia (Łazienki) a dat numele pavilionului cu o încăpere bogat ornamentată destinată exclusiv băilor, ulterior acesta extinzându-se asupra întregului domeniu. Cu băile originale proiectate de Tylman van Gameren, pavilionul este cuprins în prezent în interiorul zidurilor Palatului construit ceva mai târziu.

Nu am vizitat în interior Łazienki Królewskie - palatul de pe apă, dar am fost informaţi că ceea ce a fost la început doar un pavilion, a sfârşit prin a deveni un palat în adevăratul sens al cuvântului. O sală rotundă a cărei cupolă acoperă o fântână, o cameră de baie decorată cu basoreliefuri, ziduri ornamentate cu pietre şi scoici, o imitaţie de grotă, coloane, stucaturi, sculpturi şi picturi murale, de toate se găsesc în originalul palat de pe ape.

Pavilionul Alb, o vilă frumoasă construită la sfârşitul sec. XVIII, pătratică şi cu o mică terasă pe acoperiş, a fost locuinţa marii iubiri a regelui Stanislaw August Poniatowski, dar şi locul în care s-a retras Ludovic al XVIII-lea când a fost exilat din Franţa (1801-1805).

Deşi Pavilionul Alb a fost devastat de nemţi în cel de-al doilea război mondial, multe obiecte de mobilier au supravieţuit. Pentru numai 6 zloţi/persoană, zilnic, în intervalul orar 9.00-18.00 (luni 11.00-18.00), pot fi vizitate sala de mese, dormitorul regelui, salonul cu tapiţerii chinezeşti şi alte interioare amenajate în stilul epocii, confortabile şi decorate cu picturi.

Orangeria, o clădire luminoasă, cu ferestre mari, terminate în arcadă, a fost ridicată la sfârşitul sec. XVIII. În secolul următor, din nevoia de a adăposti o colecţie de plante tropicale achiziţionate de ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, pentru Orangerie s-a construit o nouă clădire. Impresionanta colecţie (124 de portocali) - una dintre cele mai mari din Europa acelei perioade - nu a putut fi transportă la Sankt Petersburg din cauza condiţiilor climatice de acolo. La Varşovia, în Orageria construită special pentru ei, portocalii au avut o viaţă lungă. Din păcate, primul război mondial a fost fatidic şi pentru ei. Lipsiţi de o îngrijire corespunzătoare, aceştia au îngheţat şi au murit. Noua Orangerie, cu pereţi de sticlă, adăposteşte în prezent o grădină tropicală, iar într-una dintre aripi un restaurant.

Teatrul de pe Insulă Inspirat de arhitectura antică, greacă şi romană, pe malul lacului Łazienki a fost construit la sfârşitul sec. XVIII un teatru. El a fost decorat la început cu 16 statui înfăţişând poeţi, dramaturgi şi folozofi din antichitate, dar şi din sec. XVI-XVII. Dintre acestea, au supravieţuit doar 8. La Teatrul de pe Insulă încă se pun în scenă spectacole, parcul şi teatrul vechi constituind un cadru perfect pentru reprezentaţiile artistice din serile de vară, cu toate că din când în când liniştea este spartă de ţipetele lebedelor, raţelor sau păunilor care populează parcul.

Dintre construcţiile vechi aflate aici, aş vrea să mai amintesc Templul Dianei pe care l-am descoperit aproape de ieşirea noastră din parc. Numită şi Templul Sibilei, clădirea de lemn reflectă întrutotul arhitectura clasică a Greciei antice. Nu am intrat în interior deoarece timpul începuse să ne preseze. Fotografiind, am trecut printre cei doi lei care străjuiesc intrarea şi m-am apropiat de un panou informativ. Aşa am aflat că Templul Dianei decorat în interior cu picturi murale reprezentând în special fructe şi flori, a fost construit în 1822 de Jakub Kubicki, cel care a proiectat şi a realizat în aceeaşi perioadă şi Templul egiptean. Nu-mi amintesc să fi trecut pe lângă vreun templu în stil egiptean, dar... parcul se întinde pe 76 ha, are nenumărate alei, iar noi aveam atunci prea puţin timp şi prea puţină energie pentru a-l colinda în întregime.

În Parcul Łazienki sunt şi alte obiective - Palatul Myślewicki, Turnul Alb, Garnizoana (o clădire destinată pazei) - care pot fi vizitate sau măcar admirate exterior dacă timpul permite.

Desigur, toate aceste edificii au suferit în timp deteriorări, transformări, renovări, evenimentele istorice pe care le-a trăit Polonia reflectându-se din plin şi asupra lor. Secolul XIX când a încăput pe mâinile ţarilor ruşi, dar mai ales ocupaţia nazistă, au fost perioade tragice pentru Parcul Łazienki. Refăcute şi restaurate, rând pe rând, clădirile din parc au intrat în circuitul turistic.

Am lăsat pentru final relatarea unui amănunt care pentru mine a făcut deliciul plimbării prin Parcul Łazienki. Arborii seculari de aici, cu scorburi generoase, sunt case bune pentru veveriţe. Roşcate şi agere, veveriţele sunt atât de multe şi atât de obişnuite cu oamenii încât se apropie şi iau nuca din mână. În plimbările mele prin parcuri am avut multe întâlniri cu veveriţe, în special cenuşii. Adesea m-au luat prin surprindere tăindu-mi calea, iute, la numai jumătate de metru distanţă. Prietenoase, veveriţele roşcate din Parcul Łazienki sunt adevărate vedete, nu se grăbesc şi ştiu să pozeze pentru turişti. Bineînţeles, le-am fotografiat şi eu şi ataşez câteva imagini.

---

VIZUALIZĂRI: 5086 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI