Varna octombrie 2020

TIPĂREȘTE

Dorind continuarea tradiţiei, ca ziua soţiei să o petrecem internaţional, anul acesta am ales Varna. Nu a fost o alegere uşoară, fiindcă eu vroiam Cipru ca şi anul trecut, dar ţinând cont de contextul epidemiologic internaţional a rămas Varna.

În urma deciziei alese, sincer să fiu nu am avut mari aşteptări privind oraşul, dar acum spun cu mâna pe inimă că e un loc foarte frumos. Cele 3 zile petrecute acolo, au fost foarte plăcute. Sincer am fost cucerit de oraş. Acum îmi place la nebunie. Acum doresc să povestesc strict din punctul meu de vedere ce am făcut şi poate sunt cuiva de ajutor cu cele scrise. Toată călătoria o să o împart pe 3 zile, fiindcă îmi e mai uşor de scris. Nu sunt un mare povestitor de fel, şi îmi cam lipseşte talentul.

Ziua 1: Am ajuns vineri în data de 23.10 pe la ora 14 la hotel (dimyat.rosslyn-hotels.com, vezi impresii), cu plecare din Bucureşti. După ce ne-am cazat am plecat pe jos cu dorinţa de a ajunge la port. Maşina a rămas la hotel, dar de la recepţie ni s-a spus că pe timpul weekend-ului parcarea municipală cu plată marcată ce trebuie plătită prin sms e gratis (Vineri 1900- Duminica 2000).

Agale pe bulevard am ajuns la muzeul de arheologie, unde am făcut şi o vizită. Intrarea din câte îmi amintesc a costat 6 leva de persoană. Un muzeu nu cine ştie ce, dar cred că asta se datorează faptului că aproape toate cele expuse sunt din perioada antichităţii. E în regulă o vizită de făcut cu scopul de a mai vedea câte ceva de la vecinii noştrii. Singurele exponate frumoase sunt cele de influenţă elenă şi romană. Ceva frumos, deosebite sunt bijuteriile de aur expuse. Tot aici se află şi cea mai veche comoară de aur din lume. Se vede că acei oameni aveau talent.

Am terminat cu muzeul şi am plecat către catedrala Maicii Domnului din centrul oraşului. Din păcate am avut ghinion în privinţa vizitei, datorită lucrărilor de renovare ce se efectuau asupra ei. De peste gard ce am văzut, într-adevăr e o clădire superbă. De la catedrală am plecat spre zona pietonală principală a oraşului. De la prima vedere a locului mi-am spus„sunt daţi dracului bulgarii ăştia' '! M-am minunat de frumuseţea acelei zone. Foarte aerisită, pe alocuri cu statui de bun gust, majoritatea clădirilor într-o stare foarte bună, altele în renovare, magazine, baruri, restaurante, familii, copii şi turişti întregeau zona respectivă. Se vede interesul pentru sectorul turistic.

Din această zonă ajungi la port ori la parcul Litoral ce se continuă cu parcul Primorski. Dar ce parc? ... picioare să ai să te plimbi. Tot în zona aceasta se află şi ruinele Băilor Romane. Spre ruşinea mea, nu au reprezentat interes. Impresia făcută mergând la pas prin zona pietonală ori pe străzile adiacente, a fost una familiară de parcă eram prin Salonic. Am ajuns în zona portului care era foarte animat, acolo e şi un bazin de înot olimpic în aer liber ce era plin, iar la plajă mai erau rătăciţi ce savurau clipa ca în timpul verii, iar unii chiar au făcut şi baie. De pe plajă am plecat prin parcul Litoral - Primorski către hotel. Începea să se întunece.

Impresia privind parcurile e una la superlativ. Foarte curate, întreţinute, copaci din plin, păstrează un uşor aer interbelic, alei largi unde oameni de toate vârstele se plimbau. Lângă ele se află şi muzeul naval, cu unele exponate în aer liber, la o dimensiune mai mică faţă de cel de al nostru de la Constanţa, dar din păcate nu am avut onoarea de al vizita. Data viitoare. Seara am încheiat-o la restaurantul hotelului.

Ziua 2: În jurul orei 10 am plecat de la hotel către reşedinţa Evksinograd, locaţie aflată la 8 km de Varna. Ajunşi acolo am dat nas în nas cu o regulă foarte importantă privind vizita. Trebuie neapărat programare online ori telefonic. De la poartă un domn ne-a dat un mic bileţel cu punct de contact, unde am sunat şi am stabilit o rezervare pentru ziua următoare la ora 12. Puţin iritat am plecat către staţiunea Sfinţii Ct. şi Elena, pe ideea de a o vizita. Eram curios să văd cum arată o staţiune bulgărească vs. una românească şi totodată să-mi fac o idee. După cele văzute acolo chiar mă întreb de ce aş mai merge la noi. Oricum nu am mai călcat ca turist pe litoralul româneasc cam de 10 ani. Ţinând cont de cele văzute la bulgari în privinţa turismului la marea neagră şi nu numai, trebuie să fii masochist ca să te mai duci la noi. Spun asta pe principiul preţ-raport-calitate. Strict părerea mea. Nu vreau să supăr pe nimeni.

Staţiunea foarte cochetă, hoteluri luxuriante, plaje amenajate, terase, iar arhitectura de la faleză cu bun gust. Am plecat de acolo puţin mâhnit, din cauza celor văzute, pe principiul că la ei de ce se poate? iar la noi... e jale!

De la staţiune ne-am îndreptat către parcul monument al prieteniei bulgaro-sovietico. Monumentul e amplasat pe un deal cu vedere către mare, iar ca să ajungi trebuie să urci 301 de trepte. Ajunşi la baza monumentului observi magalomania partidului comunist bulgar, cu rezultatul unui monument ce a înghiţit tone şi tone de ciment şi fier. Priveliştea foarte frumoasă cu vedere către oraş, port şi mare. Că să nu uităm de am plecat şi unde am trăit o periodă, e bine să vizităm din când în când asemenea monumente.

După vizita monumentului am plecat către circuitul de kart aflat în partea de N-E al oraşului. Ideea a fost să ne şi distrăm puţin, şi bine am făcut. E o locaţie ce nu trebuie ratată, dacă ajungi la Varna. La circuit te înregistrezi online la faţa locului, plăteşti 28 leva pentru 15 minute şi primeşti un kart de 9,5 cp. Asta pentre cei care vin prima oară pe circuit. De la a doua cursă poţi închiria unul mai puternic. Primeşti o cagulă, cască, semnezi de luat la cunoştinţă privind regulile şi apoi pe circuit cu tine. Senzaţia e super, super. Ai tabelă cu timpii scoşi, ţi se fac şi poze ca tacâmul să fie complet. Angajaţii de acolo super profesionişti.

După timpul petrecut la circuit am plecat spre zona panoramică a oraşului numită Galata. Traversezi podul la ieşire din oraş. faci stânga, urmezi drumul, urci un deal şi ai ajuns. Aici ai o vedere panoramică destul de reprezentativă o oraşului Varna. Eu nu prea am fost impresionat sincer să fiu, dar nici nu îmi pare rău că am văzut-o. Aici a fost şi ultimul obiectiv văzut în ziua respectivă.

Terminând cu Galata, am mers în port pentru a mânca de prânz. Era târziu dar nu a mai contat. Parcarea de aici foarte aglomerată, oamenii la plimbare ori la restaurante. Noi am mâncat la celebrul Happy Bar-Grill. Foarte bună mâncarea. Şi citind de el, am aflat că la Varna şi-a început activitatea în anul 1994. Acum au ajuns să fie prezenţi şi în Spania. Am terminat cu masa, am plecat la hotel, acolo ne-am petrecut 2 ore pe la piscina interioară, iar pentru masa de seară am mers din nou în port la Happy Bar-Grill.

Ziua 3: Ultima zi a început cu micul dejun, şi apoi am plecat de la hotel. Am mai dat o fugă puţin prin centrul oraşului, soţia a descoperit în prima zi un magazin de încălţăminte de piele„Gabina' ' (nu vreau să-i fac reclamă), şi a spus că mai e loc de unele cumpărături. E un loc minunat pentru femei. Au nişte modele şi culori total diferite ce ies în evidenţă. Preţuri foarte bune, produse locale. Chiar recomand doamnelor să treacă pe la el.

De la magazinul de încălţăminte am mai umblat pe străzi şi de acolo către reşedinţa Evksinograd. Am ajuns la ora 12, şi deja era un grup de 20 de persoane. Noi singurii români. Pe toată perioada turului ghidul vorbeşte numai în bulgară. Oricum te poţi informa de pe net privind istoria reşedinţei, şi tocmai de aceea scriu în mare de el. Tot ce pot să spun despre locaţie e că a aparţinut monarhilor ce au condus Bulgaria după eliberarea dominaţiei otomane. Oricum domeniul e foarte frumos, bine întreţinut, grădini mari şi cu privelişte la mare. În privinţa construcţiei se vede asemănarea cu palatele franţuzeşti din perioada renascentistă şi poţi să-l mai compari cu palatul împărătesei Sisi din Corfu. Aici au şi magazin cu produse viticole din podgoria proprie. Sincer să fiu dacă ajungi în zonă neapărat trebuie vizitat palatul acesta.

Vreau să povestesc o mică întâmplare de aici. La finalul turului o doamnă în vârstă ne-a întrebat în engleză dacă suntem din România. Foarte încântată de răspuns a ţinut să ne spună că singurele cuvinte care le mai ştie în română sunt„hai să bem' '! Foarte funny pentru noi, dar am aflat istoria. Doamna pe timpul comunismului venea des în România, la competiţii sportive fiindcă era antrenoare de atletism. La finalul zilei după program, organizatorii români le spuneau „hai să bem” . De aici celebrele cuvinte.

În încheiere pot să spun de Varna că mi-a dat peste cap toate aşteptările. Sincer credeam că vor fi nişte zile monotone, dar uite că nu a fost aşa. Am avut noroc şi de vreme bună şi cu siguranţă voi reveni aici, în timpul verii.

https://visit. varna. bg/ro/index. html

Sugestie pentru locuri de vizitat.

---

VIZUALIZĂRI: 1493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI