GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Citatul zilei- Rugăciunea nu este o cerere. Ea este dorul unui suflet. E recunoașterea zilnică a propriei slăbiciuni. Este mai bine să ai o inimă fără cuvinte decât cuvinte fără inimă. Mahatma Gandhi
Dacă prima zi ne-am plimbat pe străzile din Varanasi, a doua zi dimineața aveam programat să vedem răsăritul de pe o barcă care navighează pe Gange. Pentru asta ne-am sculat și am plecat spre malul râului pe întuneric. Cred că era vreo cinci dimineața.
Am ajuns pe un asemenea numit ghat de unde urma să luăm barca. Aici am observat de ce sunt atât de multe scări. Erau pe pereții caselor urme ale apei când fluviu Gange era umflat la apogeu. În perioada ploioasă râul Gange se umflă, iar nivelul apei crește și cu 10-15 metri. Pur și simplu enorm. De accea unerori I se spune piaza rea datorită inundațiilor catastrofale, alteori fiind numit piaza bună datorită câmpiilor roditoare care-l înconjoară.
Varanasi se spune că este casa lui Shiva. Shiva este unul dintre cei mai importanți zei din religia lor., alături de Brahma și Vishnu. Zeul Shiva reprezintă în tradiția lor forța distructivă, iar acest lucru nu este neapărat un lucru negativ în cultura lor. După creație urmează ivariabil distrugerea, adică moartea și din acest motiv este un lucru pozitiv.
Tot așa cine își găsește sfârșitul în Varanasi atinge moksha. Aceasta reprezintă o adevărată rupere din ciclul reîncarnărilor, eliberarea și liniștea supremă. În religia lor ei cred în reîncarnare. Ei bine din acest motiv mulți oameni care sunt bătrâni și simt că li se apropie sfârșitul vin aici în Varanasi pregătiți ca să moară. De aceea găsim în această zonă atâția oameni pe străzi. O fac în mod conștient, nu sunt oameni ai străzii ca la noi. E ceva foarte diferit și poate greu de înțeles pentru noi europenii. Noi preferăm o moarte liniștită pe patul de acasă înconjurați de familie. Deci suntem total diferiți.
Dar să revenim la fluviul Gange. Acesta se spune că are puterea de a-I curăța de păcate pe credincioșii care fac o baie în el. De accea dis de dimineața credincioșii hinduși sunt pe ghat-uri și intră până la brâu în apă. Au și săpun cu ei, dar și niște bețișoare cu care se spală pe dinți. Această baie în Gange eliberează kharmele din viețile precedente, iar dacă o fi să se reîncarneze se va produce o resetare și vor începe o viață de la zero, fără păcatele anterioare. Se crede că o baie de tipul acesta este purificatoare, iar hindușilor li se recomandă să o facă măcar o data în viață. Sincer mă bătea și pe mine gândul să fac o baie în Gange, dar când l-am văzut cum arată mi-a trecut rapid pofta. Și nici să mor pe străzile din Varanasi nu am avut de gând. De data asta!
După ce am făcut ceva poze la ghat ne-am suit în barcă să vedem orașul Varanasi dintr-o altă perspectivă. Erau o mulțime de bărcuțe de acest tip pline de turiști și toate urmau un traseu prestabilit. La ducere pe mijlocul râului, la întoarcere pe lângă mal pentru a vedea mai bine.
Pe timpul călătoriei ghidul ne mai povestea de una de alta. Așa am aflat că există cvreo 75 de ghat-uri și deasemenea pe malul râului sunt și trei crematorii. Le-am văzut pe toate trei și am oprit doar la cel principal. Rugurile de incinerare merg la foc continuu. Marfă proaspătă au zilnic, așa că și asta a devenit o adevărată industrie. Sunt ruguri mai ieftine și mai scumpe, iar cei care le deservesc sunt oameni care nu fac parte din nicio castă, așa numiții paria.
Pentru a incinera un cadavru să nu mai rămână nimic din el sunt necesere vreo 400 de kilograme de lemne dintr-un anunumit soi. Cadavrele sunt îmbrăcate într-o pânză albă. Sunt acoperite cu lemne, puse flori deasupra și gata de prăjit.
La rugul principal din oraș, m-am încumetat să cobor din barcă. Am sărit pur și simplu din barcă în barcă până la mal. Nu mai erau alți turiști prin zonă doar muncitorii de la așa numitul crematoriu, dar și ceva rude ale celor decedați. S-au uitat cam ciudat la mine, dar nici eu nu am fost nesimțit să le tulbur cumva ceremonia. M-am plimbat de colo colo și am făcut discret ceva poze. Ce m-a frapat cu toate că eram la doar vreo doi metri de un rug aprins nu mirosea urât. Ghidul mi-a explicat că se folosește esență de santal pentru a nu mirosi urât. Oricum era un fum înecăcios nu foarte benefic pentru sănătate, dar m-am ținut destul de bine, nu m-a sâcâit nicio tuse. După ce cadavrul se incinerează cenușa rezultată se aruncă pur și simplu în Gange, evident și aceasta contribuie la poluarea excesivă a acestuia.
Nu o să mă refer la deversarea reziduurilor menajere sau industriale care contribuie la poluare, ci o să vă mai povestesc ceva din tradițiile lor. Se spune că singurele cadavre care nu sunt incinerate provin de la copii, de la persoanele care au murit mușcate de vipere sau de la preoți. Aceștia au pur și simplu privilegiu de a nu fi incinerați. Sunt puși în niște coșciuge de piatră sigilate și apoi sunt aruncate la fundul apei, în mijlocul râului Gange. Cât să mai suporte și râul ăsta Gange?
Evident în cursul plimbării noastre cu barca pe râul Gange am admirat, mai degrabă am observat o mulțime de credincioși hinduși care-și făceau nestingheriți ritualul de îmbăiere în Gange. După ce am aflat toate aceste povești evident că mi-a trecut de tot pofta de îmbăiere în acest râu sacru.
După plimbarea de dimineață de la răsăritul soarelui care a durat vreo două ore, ne-am reîntors la hotel pentru a lua micul dejun, apoi am ieșit în oraș și ne-am plimbat pe străduțele înguste, marea majoritate pietonale ale orașului. O să vedeți mai bine în poze. Am făcut ceva cumpărături, dar am și mâncat la un restaurant din centru.
Seara am luat trenul înapoi spre capitala New Delhi unde am mai petrecut o noapte, ultima de fapt din sejurul nostru indian.
Această vizită în orașul sfânt Varanasi nu a fost deloc ușoară și v-o recomand doar dacă sunteți pregătiți cu adevărat pentru așa ceva. Este ceva șocant, ceva nemaîntâlnit prin Europa modernă. Acu câteva sute de ani sunt sicgur că era și pe la noi ceva asemănător, cel puțin în perioada ciumei și a holerei. Dar azi pentru contemporani este pur și simplu de neînchipuit!
Apropo de răsărit nu v-am spus nimic. Asta pentru că din pricina poluării excesive nici nu am remarcat când s-a produs. Cu toate asta cerul avea o nuanță foarte interesantă de violet! Hai că asta mi-a adus aminte de trupa Sfinx , asta o să fie melodia atașată articolului.
Trimis de robert in 16.02.25 09:55:43
- Alte destinații turistice prin care a fost: Algeria, Argentina, Bahamas, Benin, Brazilia, Camerun, Chile, China, Coasta de Fildeș, Cuba, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Etiopia, Europa, Gambia, Ghana, Guineea Bissau, Honduras, Hong Kong, India, Indonezia, Insulele Cayman, Jamaica, Kenya, Macao, Maldive, Mexic, Pakistan, Republica Centrafricana, Republica Dominicană, Rusia, Senegal, Sheychelles, Sri Lanka, SUA, Tanzania, Thailanda, Togo, Tunisia.
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@robert: Start vot! Cred ca este printre momentele rare in care mai intai ma uit la poze si apoi citesc articolul, si asta dat fiind interesul dat de subiect, si afirmatia facuta de tine la final
”Această vizită în orașul sfânt Varanasi nu a fost deloc ușoară și v-o recomand doar dacă sunteți pregătiți cu adevărat pentru așa ceva. Este ceva șocant, ceva nemaîntâlnit prin Europa modernă.
o consider adevarata. Pot spune ca doar vazand pozele si citind articolul imi simt stomacul inghetat, asa incat in mod sigur nu as avea curiozitatea de a ajunge acolo, asa incat te felicit inca o data pentru ca ai ajuns acolo.
In ceea ce priveste poza cu non-simbolul svastica, asa o percepem noi acum pentru ca este mai aproape de realitatea zilelor noastre si ce a insemnat ea pentru noi. Cum pentru ei este legat de bunastare, sunt curioasa cum l-au perceput in timpul razboiului.
Chiar de curand am vazut un filmulet pe net in care erau prezentate simboluri diverse care ca prima reactie pentru noi semnifica ceva, dar de fapt sensul adevarat este altul.
Felicitari, votat cu mare drag.
Rog așteptați...
@robert: Doamne pe unde ați umblat!!! Am văzut pozele apoi filmulețele și cum aruncau un praf alb la ruguri și am înțeles din explicațiile tale că este santal pentru a nu simți mirosul cadavrelor. Și tot din ce ai scris nu pricepeam de ce ai făcut poze cu oameni bătrâni, apoi am aflat. Chiar că mult are de îndurat sfântul Gange, inclusiv cenușa și coșciugele celor ce nu pot fi incinerați!
O experiență chiar de o dată în viață! Ai fost curajos pentru că ai coborât în zona unuia dintre crematorii.
Felicitări și mulțumesc pentru că ne-ai împărtășit și nouă așa experiență și așa obiceiuri! 
Asta este India adevărată și reală. Am tot susținut că India nu este țara care își ascunde problemele. India este țara în care se spune cel mai des: las că merge și așa, și nu numai că merge dar și funcționează destul de bine.
Mi-au plăcut pozele și filmele cu crematoriul, au rezolvat și problema asta, cred că cea mai mare problemă este cu procurarea lemnelor, transportul lor pe apă, etc. Am stat cât am putut și eu între ei cât am fost acolo anul trecut, nu am avut problemă nici cu stomacul, cu nimic, mi s-a părut totul interesant și am putut comunica cu oricine de acolo fie că știa o boabă de engleză, fie nu.
Felicitări cu relatările despre India reală, duminică faină
@mishu: pot chiar supralicita. Nu numai că sunt absolut convins că mai bine de 99% din călători nu vor ajunge vreodată acolo, dar nici măcar nu și-ar dori acest lucru. Mulți dintre noi caută doar frumosul dintr-o călătorie. Evident și eu caut acest lucru de cele mai multe ori, dar am început să caut din ce în ce mai mult și adevărul, real life așa cum se spune. Ca să înțelegem mai bine lumea în care trăim cu toții întâi trebuie cumva să o descoperim. E drept o putem descoperi și din filme ori cărți, dar parcă e altceva când o descoperi cu proprii ochi!
Mersi frumos pentru vizită și comentariu!
@mprofeanu: dada a fost o experiență tare faină pentru mine. Am avut-o de mulți ani în cap, dar am tot amânat-o pentru că nu m-am simțit pregătit! Se pare că bine am făcut!
De poze ce să zic!? Sunt pasionat să fac poze la oameni, în special din alte țări, să surprind experesii și tipologii diferite. Cele mai interesante chipuri mi se par cele de copii, cele de femei frumose și cele ale bătrânilor! Dar asta este doar părerea mea, luați-o ca atare.
Mulțumesc frumos pentru aprecieri!
@AZE: mulțumesc mult pentru vizită și comentariu! Într-adevăr doar așa poți înțelege o țară și pe locuitorii ei, doar pierzându-te pe străduțe și interacționând cât mai mult cu localnicii.
Îți dai seama cât de greu este să guvernezi o țară imensă cu oameni preponderent săraci. Din acest motiv religia ajută mult. Fară obiceiuri și diverse cutume religioase greu s-ar putea înțelege om cu persoană pe-acolo. Așa au reușit să construiască o societate destul de interesantă, în care statul intervine rar și doar pe probleme grave.
India sau planeta India are foarte multe lucruri interesante de descoperit, cel puțin pentru un călător adevărat și din acest motiv mi-aș dori să mă reîntorc o dată!
@robert: Felicitări pentru articolul care vine, așa cum obișnuiești tu, cu informații inedite și interesante!
Câte ceva despre viața pe lângă Gange am văzut destul de recent pe BBC Earth, într-o emisiune care nu mi-a aprins deloc dorința de a merge vreodată acolo, ba din contră, să nu cumva ajung nici din eroare de pilotaj pe acolo. Arătau în reportaj sărăcie, cadavre, șobolani, mizerie, fecale și miros insuportabil de urină pe străduțele aglomerate și pline de bătrâni muribunzi.
Eu prefer să mă încarc pozitiv din călătorii nu să ajung acasă depresivă din vacanță.
Calatorii plăcute!
@robert: La Templul Pashupatinath din marginea de est a orașului Kathmandu - Nepal, pe malul râului Baghmati, am asistat și noi la un ceremonial de incinerare pe râu. Este puțin diferit față de cel din Varanasi - India. Am văzut cum au fost incinerate nu mai puțin de 5 trupuri umane, am stat în fumul lor (cu masca pe figură) și am participat la oficierea a ceea ce se obișnuiește în astfel de împrejurări. Impresionant, dar greu de suportat! Cu toate acestea, credincioșii hinduși doresc ca viața lor pământească să se sfârșească aici, să fie incinerați pe malul râului Baghmati, cenușa lor să fie purtată de apele sacre, iar sufletul lor purificat să fie încredințat divinității.
Conform tradiției hinduse nepaleze, cadavrul trebuie scufundat de trei ori în apele sacre ale râului Bagmati înainte de incinerare. Nu s-a întâmplat asta. Au fost descoperite doar picioarele și au fost spălate cu apa din râu. Capul familiei, de obicei primul fiu născut, este cel care aprinde rugul funerar. Asta după ce a turnat o grăsime (un fel de ulei) peste trupul defunctului, începând cu zona gurii. El trebuie să facă o baie în apa sfântă a râului imediat după incinerare. Multe rude care se alătură procesiunii funerare fac, de asemenea, o baie în Bagmati. N-a existat nici o baie propriu-zisă, ci doar o spălare pe mâini cu apa sfințită a râului, la sfârșitul incinerării, în credința că Bagmati purifică spiritual.
Defunctul nu este acoperit cu lemne, ci doar cu o pânză și cu flori. De lemn este numai rugul pe care se așează trupul neînsuflețit cu tot cu targa (care arată ca o simplă scară din lemn) pe care este adus din templu la locul de incinerare. Pe malul drept al râului, acolo unde sunt rugurile, nu au acces decât membrii familiei și persoanele apropiate. “Spectatorii” așa cum eram și noi, privesc acest ritual de pe malul celălalt.
@Dana2008: multumesc frumos pt vizită si comentariu! Așa să faci!
@iulianic: câte bordeie atâtea obicee! Oricum nepalezii sunt foarte apropiați de indieni! Super experiență ați trăit pe-acolo. Mă bucur că ați împrtășit cu noi experiențele personale. De multă vreme vreau să ajung în Nepal, dar cu cât trece timpul parcă se îndepărtează cumva de mine! bine eu îmi doream un Basecamp, iar acolo e mult mai dificil și nu știu dacă mă mai pot încumeta!
Mulțumesc frumos pentru vizită și comentariu!
@all Incinerarea celor decedati pe malul raului sacru Gange, e si o modalitate de protectie, de a evita raspandirea epidemiilor intr-o tara cu aproape un miliard si jumatate de locuitori, in care in fiecare luna mor in jur de 20-24.000 de indieni. Daca nu s-ar proceda astfel, chiar daca motivul lor e cel religios, stiinta afirma ca la o eventuala epidemie cu un virus cunoscut sau necunoscut, intreaga lor tara si apoi si tarile vecine sau, poate intreaga planeta, ar avea de suferit. Odata cu incinerarea, care a inceput sa fie utilizata si-n Europa si in alte tari, dispar si agentii patogeni cauzatori de epidemii.
@dorgo: sunt convins că așa e! Mulțumesc frumos de completări!
Am citit cu atenție atât articolul tău, cât și ecourile! Dacă în Nepal, despre care a scris Iulia, spectatorii la incinerare stăteau pe malul opus unde se desfășura aceasta, aici, în Varanasi, tu ai putut să te amesteci printre cei ce incinerau. Întrebarea mea este dacă rudele mortului se manifestau emoțional, cu lacrimi, plânsete sau mai știu eu ce!
Să fiu părtașă la un asemenea spectacol live, în mod sigur nu mi-ași dori 
, chiar dacă - în același timp - la un film documentar despre aceste obiceiuri, m-ași uita cu interes!
Mă bucur pentru tine că ai ajuns ȘI acolo, și că ne-ai povestit despre ce ai văzut! Te felicit și-ți trimit, ca de obicei. mulți 
L.E. După cât de multe țări ai văzut, colegii te vor putea numi și Robert africanul, americanul, indianul, etc, etc...
@doinafil: nu, nu am mai spus-o si in articolul precedent. Erau împăcati cu soarta. Moartea face parte din viață și o luau ca atare!
Mulțumesc frumos pentru vizită și comentariu!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2024 Varanasi locul sfânt — scris în 09.02.25 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 Cu trenul prin India — scris în 11.01.25 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2011 Varanasi - Locul sacru al hindusilor (sau La rasarit de Eden...) — scris în 09.12.11 de cristina65 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată