Valletta - orasul Cavalerilor Ioaniti

TIPĂREȘTE

Prima noastra zi in Malta a inceput foarte devreme. La ora 2.15 am plecat din Pitesti, zborul nostru fiind pe la 6 dimineata. Zborul a fost placut, o parte dintre noi am si dormit putin.

Am ajuns la hotel mai tarziu decat ne asteptam, din cauza traficului foarte intens. Am primit rapid camerele si in cateva minute am pornit spre Valletta. Nu voiam sa pierdem timpul, pentru ca in programul nostru aceasta era singura zi pentru capitala.

Cateva cuvinte despre Valletta, adunate din diverse surse.

Este cea mai mica dintre capitalele din UE. Are o suprafata de 0.8 km² si o populatie sub 10.000 locuitori (in 2005). Din explicatiile auzite pe vaporasul cu care ne-am plimbat intr-una din zile, am aflat ca in oras si satelitii lui traiesc 100.000 oameni.

In oras exista 320 monumente istorice, fiind unul dintre orasele cu cea mai mare densitate de astfel de monumente.

Orasul dateaza din secolul al XVI-lea, de la sosirea pe insula a Cavalerilor Ioaniti si este asezat intre doua porturi naturale, Grand Harbour si Marsamxett. Mai exact, a fost fondat in 1566 de Marele Maestru Jean de la Valette, de unde i se trage si numele.

Ordinul Cavalerilor Ioaniti a fost întemeiat în anul 1099 la Ierusalim, de un grup de negustori din Italia. Simbolul acestui ordin, Crucea Malteză, este o cruce albă în opt colţuri.

Scopul lor era de a ingriji pelerinii care se imbolnaveau si de a-i sprijini pe saracii care veneau sa să viziteze locurile biblice. Dupa aproape 100 de ani, cavalerii au fost izgoniti de catre turci din Ierusalim, ajungand in Cipru si apoi in Rhodos. In 1523, cand au fost izgoniti si din Rhodos, au primit de la puterile europene insula Malta, pe care au stapanit-o pana la ocuparea ei de catre Napoleon Bonaparte, in 1798. In aceasta perioada insula a cunoscut o dezvoltare deosebita si un avant extraordinar al constructiilor. Atunci s-au ridicat numeroase fortificatii dar si biserici si cladiri impunatoare, care au rezistat pana astazi.

Cu timpul, telul cavalerilor s-a schimbat, fiind acela de a opri expansiunea turceasca. Ei au construit Fortul St. Elmo si au salvat Malta de Marele Asediu turcesc din 1565.

Dupa acest succes, cavalerii au hotarat sa realizeze o fortareata care sa reziste oricaror atacuri. Cu ajutorul Papei Pius al IV-lea, s-a inceput in anul 1566 constructia orasului La Valletta, inconjurat de bastioane si ziduri de aparare. In afara de acestea, in oras au aparut biserici si palate deosebit de frumoase, in care se gasesc si astazi opere de arta valoroase. Constructia orasului si a fortificatiilor a durat... 15 ani!! Fara comentarii, va rog!

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, orasul a fost grav afectat de bombardamente si multe cladiri au fost avariate.

A fost refacut si din anul 1980 se afla pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

De asemenea, Valletta este considerat etalon universal pentru conservarea istorica, orasul pastrandu-si in mare parte trasaturile initiale, din momentul construirii sale.

Acum sa va spun ce am facut noi in Valletta.

Din Sliema se ajunge cu autobuzul (nr. 13,13A, 14,15,16) sau cu feriboat-ul. Noi am luat autobuzul 13, primul care a venit in statia de langa hotelul nostru.

Punctul terminus al calatoriei a fost in apropierea fantanii Triton. Aceasta se afla in oraselul Floriana, in afara zidurilor Valletei si a fost construita in memoria eroilor maltezi din al doilea razboi mondial.

Invariabil, toata lumea care coboara din autobuze se opreste langa fantana, pentru poze si pentru o scurta orientare. Este fascinant sa vezi cum piata se umple brusc cu zeci de oameni care coboara din autobuze, cu privirea in toate partile, parca pentru a nu pierde nimic.

La cativa pasi se afla City Gate, care strajuieste intrarea in oras. Am citit ca actuala poarta este a cincea in istoria orasului, construita intre 2011 si 2014. Prima poarta a fost construita intre anii 1566 – 1569, urmandu-i apoi inca patru, la diverse intervale de timp.

De la poarta intram pe cea mai importanta strada din Valletta, Triq Ir-Repubblika, care se intinde pana la zidurile de aparare ale fortului St. Elmo si de-a lungul careia se afla multe dintre obiectivele turistice ale orasului.

Imediat, in partea dreapta vedem o cladire noua, care este sediul Parlamentului maltez. Am remarcat ca aceasta cladire se armonizeaza perfect cu restul cladirilor, toate vechi, imbinand modernul cu liniile arhitectonice ale orasului.

Fascinati de furnicarul de oameni din jurul nostru, privirile ne sunt atrase de ruinele Operei Regale.

Aceasta a fost inaugurata in 1866, constructia ei fiind impusa de faptul ca teatrul Manoel devenise neincapator pentru iubitorii de opera. Soarta acestei cladiri nu a fost una tocmai buna. In anul 1873 a fost grav afectata de un incendiu, pornit de la partiturile compozitorului Mro Privitera. Remarcabil este faptul ca in numai trei zile se faceau deja planurile de reconstructie, care s-au finalizat in 4 ani.

In aprilie 1942 a fost grav avariata de bombardamente. Au existat multe proiecte de refacere, care au generat multe controverse. In prezent este folosita ca teatru de vara.

Mergand mai departe, gasim pe dreapta biserica Santa Barbara, datand din 1573, bineinteles trecand prin cateva restaurari. Este singura biserică din Malta care oficiaza servicii religioase în germană și franceză.

Pe partea stanga gasim Biserica St Francisc, construita la sfarsitul sec al 16-lea si refacuta 80 de ani mai tarziu, din cauza deteriorarii structurii.

In continuare se afla Muzeul de Arheologie, pe care noi nu l-am vizitat. Asa cum ne spune ghidul Calator pe mapamond, aici se pot vedea obiecte gospodaresti vechi de peste 2000 de ani, precum si relicve din perioada templelor neolitice: statuete, podoabe, obiecte religioase. Printre ele se afla o figurina din teracota care infatiseaza un cuplu imbratisat. Desi rudimentara, este importanta pentru ca este singura lucrare din neolitic in care este redata emotia umana.

In sfarsit, ajungem la obiectivul cel mai mediatizat din Valleta, si anume Co-Catedrala St. John.

Intrarea costa 10 E, cu o reducere pentru seniori. A fost construita intre anii 1572 -1577, ca lacas religios al cavalerilor. Vazand-o, nu poti sa nu te intrebi cum a fost posibil ca intr-un interval atat de scurt, cu mijloacele tehnice ale vremii, sa se ridice o cladire atat de impozanta... Sa facem comparatii? Nu, ca ne stricam ziua!

Pentru tot grupul nostru a fost cea mai impresionanta catedrala din cate am vazut. Stiam ca este minunata, dar una e sa fii citit despre ea, altceva a fost vazand-o. Am ramas efectiv fara cuvinte!

Exteriorul nu iti spune decat ca te afli in fata unui monument grandios, dar nu te avertizeaza cu nimic despre ce vei vedea in interior. Ajunsi inauntru, nu stiam la ce sa ne uitam, cateva minute am fost nauciti, pur si simplu.

Peretii sunt sculptati in piatra, cu tot felul de motive: ramuri, cruci malteze, ingeri, toate acoperite cu foita de aur.

Podeaua din marmura este formata din 400 de pietre funerare ale cavalerilor. Acestea sunt decorate cu blazoane militare, trofee, simboluri religioase. Cavalerii morti in Marele asediu au fost inmormantati la fortul St. Angelo din orasul satelit Vittoriosa. Mai tarziu, osemintele lor au fost stramutate in Catedrala. Mie una mi se parea nefiresc sa calc pe acolo! E drept ca la intrare exista avertizarea de a nu intra cu pantofi cu toc, pentru a produce daune.

Bolta este plina de picturi care infatiseaza scene din viata Sfantului Ioan Botezatorul sau a altor sfinti. Acestea au fost realizate mai tarziu, la aproape un secol de la constructia catedralei. Prietenul meu, ghidul, imi explica faptul ca multe dintre picturi au fost realizate prin tehnica „trompe l'oeil”. Iar dl Google imi spune si ce inseamna: pictura murala care, la distanta, da iluzia realitatii.

Altarul este maret, fiind realizat din aur, argint si marmura, incrustat cu lapis lazuli (un amestec de minerale de culoare albastra, folosit de 7.000 de ani ca bijuterie si colorant, conform Google). Tot aici ne impresioneaza un grup statuar din marmura ce infatiseaza Botezul lui Hristos.

Pe laturile catedralei se afla opt capele ale subdiviziunilor ordinului. Fiecare dintre ele este somptuos decorata, cu sculpturi si picturi minunate si adaposteste monumentele funerare ale Marilor Maestri.

Din capela Provence se coboara in Cripta Catedralei, unde se afla mormintele a 12 Mari Maestri, printre care si cel care a dat numele orasului, Jean Parisot de la Vallette. Din motive necunoscute noua, in acea zi vizitarea criptei nu era posibila.

Muzeul catedralei adaposteste opere de arta pretioase: tapiserii, manuscrise, vesminte tesute cu fir de aur, un relicvariu din aur in care a fost pastrat bratul Sf. Ioan Botezatorul, precum si doua picturi de Caravaggio: Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul si Sf Ieronim.

Inainte de iesirea din Catedrala gasim niste scari, care ne conduc spre un balcon, de unde privim inca o data maretia acesteia.

Desi am fi dorit sa mai ramanem, iesim pentru ca mai sunt multe de vazut.

In imediata vecinatate se afla Piata Marelui Asediu, unde admiram un grup de statui ridicat in memoria asediul turcesc din 1565. Tot aici, oamenii au realizat un fel de altar, plin cu flori si candele, in memoria jurnalistei Daphne Caruana Galizia, asasinata in octombrie 2017, datorita dezvaluirilor legate de coruptia la nivel inalt.

Vis-a vis observam Tribunalul din Valleta, o cladire relativ noua, construita in 1967 pe locul unei cladiri din 1574, distrusa de bombardamente.

Ne continuam plimbarea si ajungem in Piata Republika sau Piata Regina, centrata de statuia reginei Victoria. Aici admiram alte doua cladiri importante, si anume Palatul Marilor Maestri si Biblioteca Nationala. Biblioteca a fost ultima cladire construita de cavaleri inainte de a parasi Malta iar inaugurarea ei s-a facut mai tarziu, in timpul dominatiei engleze. Aici se pastreaza arhiva cavalerilor.

Urmatorul obiectiv turistic il reprezinta Palatul Marilor Maestri. Despre acesta voi scrie un articol separat pentru ca cel de fata ar iesi foarte lung.

Mai departe gasim monumentul 7 Iunie. Este un grup statuar dedicat unei intamplari din 7 iunie1919, cand avea loc un protest fata de introducerea unor noi taxe. Trupele britanice au deschis focul asupra participantilor, omorând patru bărbați maltezi. Acest evenimentul este comemorat în fiecare an, fiind o sarbatoare importanta pentru maltezi. In apropiere gasim si cladirea bursei din Valleta.

Am uitat sa spun ca intre doua obiective mai intram pe strazile laterale din partea stanga a strazii Republika, strazi lungi si drepte, inguste, intretaiate din loc in loc de alte si alte stradute. O minunatie de priveliste, ce mai!

Mai departe am ajuns la Fortul St. Elmo, care are o poveste aparte. A fost initial o mica fortificatie ridicata in 1488, in timpul stapanirii aragoneze si extinsa in 1552 de Cavalerii ioaniti. In timpul Marelui Asediu, 40.000 de soldati turci au fost tinuti pe loc de 6000 de maltezi si 500 de cavaleri. Au murit 1500 de maltezi si cavaleri in incercarea de a-l apara. Dupa 31 de zile de lupte, fortul a cazut in mana turcilor, dar a fost recastigat. Dupa castigarea razboiului cu turcii, cavalerii au refacut si extins fortul pe care l-au inglobat in orasul nou construit. In prezent aici isi are sediul Academia de Politie si nu se poate vizita decat cu prilejul unor evenimente speciale. Tot in zona Fortului St. Elmo o placuta ne informeaza cu mandrie ca insulele malteze au servit inca din anul 1925 drept locatii pentru turnarea multor filme si realizarea multor altor productii artistice si documentare, astfel ca se face foarte des referire la Malta ca fiind Mini-Hollywood-ul Mediteranei.

Am trecut si pe langa Muzeul de razboi, despre care am citit ca adaposteste singurul biplan ramas din escadrila care a aparat Malta de atacurile Axei, Crucea lui George, acordata de englezi poporului maltez pentru eroismul din timpul razboiului, precum si jeep-ul folosit de presedintii Eisenhower si Roosevelt.

Am vazut putin si din gradinile Barrakka, despre care se spune ca reprezinta cel mai frumos spatiu verde al insulei.

Paralel cu Lower Baracca Gardens, in partea de jos a Bastionului St. Cristopher cu vedere atat catre port, cat si catre Valletta, se afla Monumentul Asediului Celui de al Doilea Razboi Mondial (Siege Bell Memorial pe hartile cu orasul Valletta) care impresioneaza prin simplitatea, dar si maretia constructiei ridicata in memoria celor 7.000 de soldati si civili ucisi timpul asediului Maltei din perioada 1940-1943. Un clopot urias de bronz este montat intr-un turn construit din calcar (piatra de culoarea mierii din care sunt construite mai toate cladirile si fortaretele din Malta), care bate zi de zi spre seara in memoria celor ucisi in razboi. Baza turnului este acoperita cu placute comemorative, iar una din scari duce la un alt piedestal pe care vedem un soldat din bronz care se odihneste (este invelit si are doua perne sub cap), simbol al tuturor celor ucisi in acea perioada dureroasa. Emotionanta este si placuta memoriala din metal pe care sta scris „La apusul soarelui si in zori, ne vom aminti de ei”. Fara cuvinte! Iar soldatul care este reprezentat nu a murit, ci se se odihneste...

La intoarcere am ajuns iar la Catedrala. Aici vazusem statia unui mini-car- nu stiu cum sa-i zic altfel. Un fel de trenulet, cu doua vagoane. Noi, seniorii am vrut un time-out si, pentru ca era tocmai ora plecarii, ne-am urcat in acel trenulet. Contra sumei de 5 E (parca) ne-am plimbat timp de 30-40 minute prin oras, pe stradute inguste, ajungand si acolo unde picioarele noastre au refuzat sa ne mai duca.

Ceva mai odihniti, am pornit apoi si pe strazile din dreapta strazii Republika... Am cautat in mod expres Biserica Naufragiul Sfantul Pavel, aflata pe strada San Pawl. Aici se gasesc doua relicve sacre, si anume o bucata din osul mainii Sf. Pavel si o parte din coloana pe care acesta a fost decapitat.

Mai departe am gasit alte doua biserici, St Catherine si Our Lady of Victories. Cea din urma este considerata a fi cea mai veche cladire din Valletta, dupa fort. Dateaza din 1566 si s-a construit pe locul unde s-a desfasurat ceremonia religioasa dedicata victoriei contra turcilor. Cum se inserase deja, ne-am indreptat spre terminalul de autobuze, pentru a ne intoarce in Sliema.

Cam asta am vazut noi in Valletta. Stiu ca mai existau inca multe altele, dar pentru timpul avut la dispozitie ne declaram multumiti.

Celor ce vor vizita Malta le dau un sfat: sa planifice pentru Valletta o zi intreaga, noi am fost cam pe fuga. S-a mai compensat un pic in ziua a treia, cand autobuzul turistic a facut un tur prin capitala.

Am incheiat ziua in Sliema, localitatea unde aveam cazare, cautand un loc sa mancam.

La masa am comentat impresiile acestei prime zile in Malta. Eram uimiti de ceea ce vazusem, de orasul atat de vechi si plin de istorie.

Ziua ni s-a parut extrem de lunga, aveam impresia ca ne plimbaseram prin capitala Maltei doua zile, nu doar cateva ore. De vina erau toate obiectivele minunate pe care le-am trecut in revista.

Inainte de culcare prin fata ochilor imi treceau toate imaginile vazute si ma temeam ca nu o sa mai tin minte ce am vazut.

Scrierea acestui articol a fost si un exercitiu de memorie. A iesit cam lung, imi cer scuze, dar nu ma induram sa sar peste nimic. Sper sa nu fie plictisitor...

Si aici am avut ceva ajutor, deci ramane valabil ce am spus in primul articol despre Malta: eventualele laude pentru mine, criticile pentru prietena mea!

---

VIZUALIZĂRI: 3375 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI