Feerie de toamna

TIPĂREȘTE

Am scris acest review pentru a va reaminti de farmecul toamnei si in acest sens vor vorbi mai mult pozele, asa ca va rog sa asteptati validarea lor. Nu sunt poate cele mai profesioniste, sau cele mai reusite, dar am incercat sa surprind, atat cat ma lasa pe mine antitalentul si aparatura usor arhaica, tot frumosul oferit de toamna in Bucegi, frumos creat prin schimbarea culorilor frunzelor de la verde la galben – rosu - maro si de reflectarea razelor soarelui printre acestea.

An de an, intre 2000 si 2006, am avut bunul obicei de a merge cu prietenii la munte, in jur de 14 octombrie. Mergeam un weekend lung, sau doar o zi, de regula cu cazare pe Zamora in Busteni, dar nu ocoleam nici Predealul sau Sinaia.

In 2007 am rupt obiceiul, pentru ca am mers la 1 octombrie, pentru prima oara in Grecia si odata banii cheltuiti, nu ne-am mai mobilizat si pentru 14 octombrie. Apoi a devenit un obicei plecatul in Grecia, la sfarsit de septembrie, pana in acest an, cand „din cauza crizei”, totul acum este din cauza crizei, am sters Grecia de pe lista si am revenit la vechiul obicei: vizita in Bucegi in primul weekend insorit. Si cum primul weekend insorit a venit cu mare greutate, abia pe 23-24 octombrie, am purces la drum pe DN1 insotiti de soarele superb, dar cu dinti, maxima fiind de 9 grade C la amiaza.

Am plecat dimineata devreme, pentru ca aveam program incarcat. Privirea ne-a fost furata pur si simplu prin zona Nistoresti. A devenit aproape imposibil sa conduci masina pentru ca ochii fugeau iremediabil pe geam in stanga la frumusetile naturii, iar nevasta, cu dreptate in glas, imi striga in ureche - uitate inainte si nu pe geam!

Drumul pe serpetine, printre dealurile imbracate de toamna a fost o adevarata placere, mai ales ca lipsea aglomeratia si graba specifica weekendurilor de vara.

Prima oprire am facut-o in Sinaia, unde am urcat pana la Furnica si am facut o frumoasa plimbare prin curtea Castelului Peles. Si aici toamna a redecorat gradina, spre incantarea ochilor si sufletului turistilor. Si apropo de turisti: erau o multime: romani, bulgari, evrei, vorbitori de engleza, franceza si germana (greu de apreciat nationalitatea) care fotografiau splendorile toamnei. Pretul pentru vizitarea castelului era de 20 roni adultul, iar pt. aparat foto sau camera video se platea suplimentar 32 roni sau 53 roni. Cam scumput pt.romani, dar cum noi cotizam la greu in afara tarii, asa si turistii straini pot face acelasi lucru pt. noi.

Din Sinaia am continuat spre Busteniul meu de toate zilele si pentru o mai buna aducere aminte, am mers pe strada din Zamora adica nu prin statiune. Am revazut hotelul Margaritar, unde am avut multe, foarte multe cazari si am pozat valea Prahovei de pe pod. Am regasit Pensiunea fara Nume, unde am avut si mai multe cazari, dar mai demult cand se numea „La Max”. Din pacate Max s-a mutat pe DN1, pe marginea soselei, in Poiana Tapului, ocazie cu care ne-a cam pierdut de clienti. Pensiunea arata cam la fel, la exterior si afiseaza 3*, cam mult daca ar fi sa fim realisti. Totusi curtea era plina de masini semn ca au preturi bune.

La plecare am cautat curtea palatului Cantacuzino despre care citisem aici pe AFA, ca s-ar fi deschis vizitarii. Aici odata era un fel de sanatoriu de boli de plamani, pe vremurile comuniste. Accesul nu era permis, incinta fiind pazita de militari. Acelasi lucru si acum, locatia era inchiriata de cineva pe intreg weekendul si nimeni nu putea intra. Am plecat cu un gust amar la fel si turistii veniti cu 2 autocare si un microbuz in spatele nostru.

Ne-am continuat calatoria spre Predeal, si aici am ales locul cu cele mai frumopase privelisti: Cabana Trei Brazi si Cabana Secuilor. In aceasta zona peisajul iti taie rasuflarea in orice anotimp, dar acum ne-a oferit poze ca de calendar. La Trei Brazi avem o formidabila belvedere a Bucegilor si a varfurilor lor usor inzapezite, dar si a Muntilor Fagaras. Tot de aici zarim hotelurile si vilele de la Paraul Rece, care arata din ce in ce mai bine.

Dupa ce am parcat aici, la Trei Brazi si am admirat privelistile deosebite oferite de munti si toamna in aceeasi masura, apoi am plecat pe jos spre Poiana Secuilor. Drumul este scurt, maxim 20 minute pe jos, insa am facut mai mult de 45 de minute din cauza peisajului deosebit. Se vede la un moment dat spre Rasnov si Bran si totul e superb, parca de poveste. Privelistea spre Cheile Rasnoavei este magnifica, inca odata va rog sa priviti pozele, cuvintele de admiratie se repeta, dar nu exprima clar intregul adevar.

La cabana Secuilor erau vreo 30 copii in excursie, care se rostogoleau la vale pe iarba, se gadilau, radeau in hohote, creau o atmosfera vesela de excursie. Doi cetateni foarte croiti concepeau o uriasa tocanita, la un imens ceaun, afara in curte, mirosul de ceapa si carne pusa la fiert ne crea o usoara scurgere gastrica. In scurt timp aceasta s-a transformat intr-o foame uriasa.

Am plecat repede sa mancam ceva si am pornit spre cheile Rasnoavei, prin Paraul Rece. Am oprit si la Paraul Rece ca sa pozam si invers peisajul spre cabana Trei Brazi. Dupa statiunea respectiva sunt cateva serpentine destul de ascutite. Odata am vazut pe acest drum un ursulet, care statea in fund pe marginea soselei si manca de zor dintr-o paine pe care o tinea cu cele doua labute din fata, era asa simpatic ca-ti venea sa-l iei acasa. Dupa aceea de cate ori treceam prin zona ne gandeam ca poate mai vedem altul, dar nu a fost sa mai fie.

Aproape de Rasnov, chiar langa Cabana Cheia (de Rasnov), in jurul intrarii spre cheile Rasnoavei, s-au ridicat cateva pensiuni elegante: Poiana Rasnoavei (Doripesco), hotelul The Cottage si inca cateva mai sus. In apropiere de chei a aparut inca o pensiune destul de mare cu aspect de hotel, care se numeste chiar Cheile Rasnoavei.

Am mers pe jos spre chei, pe langa raul care susura cristalin, admiram in stanga si-n dreapta, pozam, ne incarcam bateriile cu aer curat si tare de munte. In dorinta de va impartasi emotiile schitam deja in minte review-ul, frazele imi invadau mintea, veneau de-a valma, dar tot pozele sunt mai graitoare, o sa vedeti.

In chei gasim multa animatie, grupuri mari de tineri incearca sporturile extreme oferite in zona. Unii iau lectii de catarare si exerseaza timid pe stancile mai mici, profesionistii sunt deja sus pe culmi la inaltimi ametitoare, ba chiar pentru prima oara am vazut un temerar, care traversa pe coarda intinsa intre chei, un fel de tiroliana. Era atat de sus ca nici nu se distinge ce am fotografiat. Alti tineri ambalau nelipsitele ATV-uri, atat de la moda acum, dar care polueaza, inutil dupa mine, fonic si chimic atmosfera, sau incercau tiroliana mai mica. Erau 3 autocare si zeci de autoturisme. Am fost de multe ori in aceste chei, dar niciodata nu am gasit atata lume la distractie.

Parasim cu parere de rau cheile si mergem sa vizitam, a 2-a oara, cetatea Rasnovului. Privelistea asupra orasului Rasnov face toti banii, altfel cetatea parea ca este in refacere, totul este ingradit cu sarma, multe materiale si scule depozitate in toate partile, multe spatii alta data vizitate erau acum inchise, disparuse colivia de tortura, unde se tineau prizonierii, de muzeu nici vorba. Dar odata si odata se vor termina consolidarile si atunci va fii iar mandra si frumoasa. Turistii insa erau si aici la datorie in numar mare, ceea ce ne-a incantat foarte tare.

Am tras apoi o fuga si prin Bran sa aruncam un ochi, mai bine nu o faceam. Multe pensiuni si-au inchis portile, este atat de trist, te doare inima. Chiar si Vila Katharina, unde ne-am intalnit o parte din membrii AFA in februarie, avea un lacat mare la poarta. Este adevarat ca s-au deschis si multe alte hoteluri si pensiuni noi, dar probabil ca nu stiau ce intorsatura o sa ia economia si spera sa reziste. Alfel, Branul ne asteapta ca intodeauna, cu castelul si oamenii locului, impodobit si el de toamna.

Pe la ora 17.00 luam drumul spre Bucuresti, mai admiram din mers un apus de soare senzational, apoi cu luna uriasa in stanga, ajungem acasa.

A fost o zi minunta, senina, vesela si mai ales colorata. Incercati si voi, nu o sa va para rau.

Rog un webmaster, obisnuit cu muzica, sa imi ataseze si mie urmatoarea melodie: http://www.trilulilu.ro/my_kiddo/45e72e62091565, multumesc mult!

---

VIZUALIZĂRI: 3625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI