GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Călători prin Ţara Moţilor
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Ţara Moţilor... un amestec de istorie, de obiceiuri şi tradiţii, cu oameni simpli şi harnici, care trăiesc într-o perfectă comuniune cu natura, un tărâm de o frumuseţe rară, cu peşteri, cascade, cetăţi, munţi, gheţari şi rezervaţii naturale, un ţinut care a dat istoriei noastre nume sonore, ca Avram Iancu sau Horea, oameni care au aprins în sufletele românilor dorinţa de a lupta pentru dreptate şi libertate... Pentru mine, chiar dacă distanţa este mare, o călătorie în Ţara Moţilor, sau Ţara de Piatră, reprezintă întotdeauna un motiv de bucurie, de satisfacţie sufletească.
Încă de la sfârşitul lunii aprilie, când am făcut rezervarea la pensiunea Aurora din Albac, mă gândeam eu că la sfârşitul lunii mai vom avea parte de câteva zile frumoase în acest ţinut de basm. Cu câteva zile înainte de a pleca spre Albac, consoarta mea zice:
- Răducane, ia dă şi tu o ,,geană'' pe saiturile meteo, vezi cum va fi vremea pentru perioada în care noi vom fi acolo.
Normal că m-am conformat, eu sunt genul de persoană care îşi doreşte linişte în sânul familiei :), şi am intrat pe saituri... mai bine nu mai intram. Sfârşitul lunii mai se anunţa destul de capricios, cu ploi şi temperaturi scăzute în zona unde mergeam noi. Asta e... ce, era prima dată când ni se întâmpla nouă aşa ceva? Timpul s-a scurs destul de repede, a venit timpul să plecăm, deplasare lungă, cazare la pensiunea Aurora, dezamăgire la această pensiune... şi ploaie. A plouat tot timpul cât am stat acolo, cu scurte momente de respiro, aşa că într-una din zile ne-am luat inima în dinţi, şi am plecat pe coclauri, cu dorinţa de a vizita măcar câteva obiective.
După ce am trecut de oraşul Câmpeni, în direcţia Baia de Arieş, la aproximativ 10 km. am făcut primul popas, la Mănăstirea Lupşa, pentru a vizita biserica din lemn. Mănăstirea se află pe partea stângă a DN 75, în satul Mănăstire, ce aparţine de comuna Lupşa. Ansamblul mănăstiresc de aici cuprinde biserica din lemn, biserica nouă, altarul de vară, clădirea stareţiei şi chiliile călugărilor, gardul împrejmuitor fiind construit din piatră. Potrivit documentelor, biserica din lemn, cu hramul ,,Sfântul Mare Ierarh Nicolae'', a fost ridicată în anul 1429, de către boierul Stanislav, membru al familiei cneazului Cândea de Lupşa, la construirea bisericii folosindu-se lemn de stejar.
Este considerată cea mai veche biserică de lemn din Transilvania, la început având numai altar şi noas, ulterior, pe la 1810, fiindu-i adăugate pronaosul şi turnul clopotniţă. Până în anii 1820, aici au funcţionat o şcoală bisericească, pentru tinerii din zonă, ca aceştia să devină preoţi sau cântăreţi, şi un atelier de pictură pe sticlă. Întrucât era singura mănăstire profund ortodoxă de pe Valea Arieşului, călugării de aici erau şi duhovnici şi dascăli pentru locuitorii de religie ortodoxă din zonă. Din aceste motive, în anul 1772 mănăstirea a figurat pe lista demolărilor preconizate de generalul Bucow, conducător al armatei imperiale habsburgice în Transilvania, însă nu a fost demolată, ca urmare a intervenţiei episcopului de Blaj, Petru Pavel Aron, care i-a cerut printr-o scrisoare generalului să nu dărâme biserica. Acesta l-a ascultat, însă a demolat chiliile călugărilor care îşi duceau zilele aici. În anul 1820, călugării de la mănăstire au fost alungaţi, biserica fiind dată greco-catolicilor, iar în anul 1948 a revenit la biserica ortodoxă. În anul 1993, biserica a intrat într-un amplu proces de renovare, interiorul fiind tencuit şi pictat, însă icoanele din mănăstire datează din secolul XVII. În curtea mănăstirii, lângă biserica nouă, se află altarul de vară, iar în mijlocul acestuia poate fi văzută o masă din piatră, în formă de disc, despre care se spune că a fost adusă din biserica de lemn.
Am lăsat în urmă Mănăstirea Lupşa, cu a ei biserică din lemn, şi ne-am continuat drumul, ajungând în Lupşa, de data aceasta la biserica din piatră, ridicată în anul 1421. Biserica este situată în centrul localităţii, pe o colină, în spatele Muzeului Etnografic ,,Pamfil Albu''. Împreună cu băiatul meu, am făcut efortul de a ajunge la biserică, însă mi-am dat seama că am venit degeaba aici, la uşa de acces era pus un lacăt mare cât cel de la Porţile de Fier :), totul era neîngrijit, în paragină, bălăriile fiind cât casa de mari, semn că biserica, într-o oarecare stare de degradare, nu mai este folosită în prezent. Din discuţiile cu localnicii, cu ceva timp în urmă se preconizase o renovare a acesteia, însă totul a fost lăsat baltă... Dumnezeu ştie când va fi redată comunităţii.
Dacă tot ne aflam în Lupşa, nu puteam pleca fără să vizităm şi Muzeul Etnografic ,,Pamfil Albu'', care funcţionează într-o clădire construită în anul 1872, pe strada Principală, la nr. 7. Este unul dintre cele mai mari şi mai complexe muzee de acest gen din ţară, cu peste 8000 de exponate, realizat prin munca titanică a profesorului Pamfil Albu, care în anul 1952 a donat statului român întreaga sa colecţie, ce număra peste 2300 de piese, continuând însă să adauge multe altele până la sfârşitul vieţii sale, în 1990. Aici pot fi admirate cărţi vechi, din sec. XVII-XVIII, icoane pe lemn şi pe sticlă din sec. XVIII-XIX, precum şi numeroase unelte şi obiecte din diverse domenii de activitate, respectiv agricultură, meşteşugărit, pescuit, vânătoare, de extracţie a aurului, folosite de-a lungul timpului de locuitorii de pe Valea Arieşului. Programul de vizitare este de marţi până duminică, între orele 09.00-13.00 şi 14.00-18.00.
Am lăsat în urmă comuna Lupşa, cu mulţumirea că am reuşit să vizităm obiective frumoase şi interesante, şi ne-am îndreptat paşii către comunele Vidra şi Avram Iancu. Am făcut cale întoarsă, trecând din nou prin Câmpeni, iar la aproximativ 6 km., din DN 75, trecând podul peste Arieş, am intrat pe DJ 672, în direcţia Vidra, circulând cu viteză redusă pentru a putea admira satele întâlnite în cale.
În satul Goieşti ne-am oprit la biserica din lemn, ridicată în anul 1712, situată pe partea dreaptă a drumului în sensul de mers spre Avram Iancu. Am intrat în curtea bisericii, cu speranţa că vom vedea ceva deosebit, dar... biserica era închisă, aici ţinându-se slujbe numai în zilele de miercuri, vineri şi duminică, de la 09.00 la 11.00. Într-adevăr era vineri când am fost noi acolo, dar ceasul arăta orele 13.00, aşa că mi-am încercat norocul, sunând pe preotul paroh la numărul afişat pe orarul de funcţionare. Nimic... părintele probabil avea altceva de făcut, nici măcar nu mi-a răspuns la telefon.
Aşa că ne-am continuat drumul spre Dealul cu melci şi cascada Pişoaia. În satul Nemeşi, pe partea dreaptă a DJ 672, poate fi admirat Dealul cu melci, o rezervaţie paleontologică, unicat geologic cu o vechime de 65-70 de milioane de ani, unde sunt încrustate zeci de specii de moluşte, în special melci, unele cochilii pietrificate având dimensiuni considerabile. Din păcate, doar suntem în România, mai sunt şi persoane care trebuie s-o dea în bară, să facă ele ceva, şi mă refer la faptul că unele cochilii fuseseră pur şi simplu scoase, se vedeau clar găurile rămase în piatră, dovadă că nu ştim să apreciem şi mai ales să protejăm ceea ce avem, păcat.
Am lăsat maşina chiar lângă Dealul cu melci şi am continuat drumul, printre case şi grădini, către cascada Pişoaia, cam 500-600 metri de la DJ 672. Ne-am descurcat un pic mai greu cu drumul, deoarece plouase cu puţin timp înainte, dar dorinţa de a ajunge la casacadă era prea mare. Şi-am ajuns... frumos, ameţitor de frumos tot ceea ce vezi acolo! În faţă ai o cascadă superbă, o cădere de apă de la o înălţime de 18 m, de pe un prag stâncos de calcare cristaline.
Cascada Pişoaia este o rezervaţie peisagistică, având o suprafaţă de 2,5 ha, căderea de apă aflându-se într-o pădure de fag. Am discutat cu un localnic, care spunea că ar fi bine să vin aici primăvara, când începe să se topească zăpada, căderea de apă este foarte bogată, evantaiul format fiind spectaculos.
Am poposit preţ de aproape o oră admirând această minune a naturii, plecând să vizităm ultimul obiectiv planificat în ziua respectivă, Muzeul ,,Avram Iancu''. Acesta este situat la intrarea în comuna Avram Iancu, în satul Inceşti, pe partea stângă.
Complexul, deschis vizitatorilor în toamna anului 2013, cuprinde Casa Memorială ,,Avram Iancu'', muzeul, şcoala şi biserica din localitate. Muzeul funcţionează în casa părinţilor lui Avram Iancu, Alexandru şi Maria, construită în jurul anului 1800.
În anul 1924, Societatea ASTRA din Sibiu a construit câteva anexe în jurul casei, până în anul 1972 aceste anexe servind ca săli de clasă pentru şcoala primară din Inceşti. Expoziţia de istorie cuprinde fotografii, documente de familie, săbiile şi fluierul lui Avram Iancu, obiecte personale, drapele etc.
De asemenea, pot fi admirate costume populare din Ţara Moţilor şi unelte cu care moţii confecţionau ciubere, tulnice sau alte obiecte de uz casnic. File de istorie preţioase, pentru cine ştie să le aprecieze, şi mai ales pentru cine doreşte să le vadă. Spun asta pentru că la ora când am ajuns noi, la muzeu nu era nimeni, şi din ce am înţeles turiştii nu prea se omoară cu firea să vină aici, e mult mai tentant probabil să faci un grătar pe malul râului, cu manelele la maxim, mă rog...
Şi când te gândeşti că în timpul războiului, Al Doilea Război Mondial bineînţeles, o escadrilă de avioane ale armatei maghiare a bombardat întreaga zonă, având ca ţintă principală casa în care s-a născut Avram Iancu, şi asta n-o spun eu, ci localnicii bătrâni. Cât de mare putea fi ura maghiarilor împotriva Crăişorului Munţilor, după atâţia ani de la dispariţia sa...
Am avut o zi plină, în care, printre picături, am avut ocazia de a vizita câteva obiective turistice din această minunata regiune a ţării.
Dacă ajungeţi aici, nu ezitaţi si mergeţi să le vizitaţi, pe lângă cele prezentate de mine sunt multe altele, Ţara Moţilor este un ţinut binecuvântat de Dumnezeu, cu locuri superbe, cu oameni minunaţi.
Vacanţe frumoase vă doresc!
Trimis de Safta Radu in 09.06.17 14:59:20
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII şi CĂLĂTORII.
30 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Safta Radu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
30 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
@webmaster: Mulţumesc, şefu'! E primul meu review selectat ca Minighid AmFostAcolo! Mă onorează!
@Safta Radu:
Superb articolul tau. Stii ce am facut citindu-l? Am ascultat si inca ascult Nicolae Furdui Iancu / "Din Tara Motilor noi am venit"... și "Nu uita ca esti... "
Imi plac articolele tale despre romanii nostri de dincolo de munti si sa stii ca parca asteptam sa scrii ceva, nu pot spune de ce desi stiu.
Astept si alte asemenea articole. Vacante frumoase!
@Safta Radu: Foarte frumoas articolul, se vede ca ti-a placut zona. Pacat ca nu ati prins si vreme frumoasa. Asta e un semn ca trebuie sa reveniti, eventual vara, sa va puteti bucura ochii de minunata Tara a Motilor. Si ca sa nu fii prea suparat, sa stii ca in zona ploua foarte mult de regula asa ca era previzibil ca nu veti avea noroc de vreme buna. Vacante frumoase in continuare!
@Safta Radu: 
Ziceai tu să-ți schimbi numele în Rainman! E momentul
Lăsând gluma deoparte, mi s-a zbârlit pielea, așa de frumos ai scris! Atâtea lucruri și locuri frumoase... Cred că trei zile, și alea cu ploaie, n-au fost suficiente!
@elviramvio: Mă bucur că v-a plăcut. Am scris cu inima acest articol, Ţara Moţilor este un ţinut ireal de frumos, de fapt nu numai Ţara Moţilor, de cum ai trecut de Alba-Iulia intri într-o zonă incredibil de frumoasă, începi cu Valea Ampoiului, apoi Valea Arieşului... Totul e frumos acolo.
Mulţumesc pentru vizită şi vot.
@ioana74: Am fost şi vara în Ţara Moţilor, în 2013, am stat 7 zile în Vadu Moţilor la pensiunea Cotul Arieşului, şi n-am prins ploaie decât într-una. Dar atunci eram nou pe AFA, nu prea ştiam eu cu ce se mănâncă treaba asta, nu am scris decât despre pensiune. Dar nu-i problemă, am să mai merg acolo şi am să scriu despre frumuseţea locurilor, chiar dacă va ploua sau nu.
Mulţumesc pentru lecturare şi vot.
Vacanţe plăcute!
@Zoazore: Să înţeleg că pielea ta s-a făcut imitaţie de piele de găină, ca a Andrei? Hai mă Zozo, că n-am scris eu chiar atât de frumos, ţi se pare ţie, eşti tu prea generoasă cu mine. La treaba cu schimbarea numelui în Rainman mă mai gândesc, nu se ştie în viitor, poate...
Mulţumesc pentru aprecieri şi pentru vot.
Vacanţă plăcută la vecinii noştri bulgari!
@Safta Radu: Ba da, acum ai scris... altfel! Ai scris ca în articolul cu pâinea caldă! Tu știi bine că n-am eu chestii cu periuța dacă nu-i cazul!
Mulțam de urare!
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@Safta Radu: Mă alătur și eu colegilor noștri care te laudă. Da, ai scris frumos despre un loc foarte frumos. Felicitări! Nu am fost încă pe acele meleaguri, dar tare îmi doresc pentru că acesta este genul de vizite care îmi plac și mie cel mai mult. Natură, tradiție, oameni frumoși sufletește.
Deși se fac excursii organizate în Maramureș, m-am codit întotdeauna. Aștept să aibă soțul meu mai mult timp liber să mergem numai noi doi. Știu că așa ne va plăcea mai mult.
@ioana74: Am reusit sa ajung in Tara Motilor de mai multe ori, dar nu imi aduc aminte sa fi prins o zi de ploaie. E foarte adevarat ca cel mai mult m-a suportat Tara Motilor, in anul 1971, cand am vizitat-o in haine de ostas al Armatei Romaniei. Am mai fost dupa aceea in perioada 1980-1989, de cateva ori, in deplasari in interes de serviciu prin zona, dar nu am intalnit ploaia. Dupa revolutie, am mai fost in 2010, dar nici atunci nu am dat de ploaie. E adevarat ca prognozele pe care le vad la TV, de mai multe ori au aratat ca in Apuseni s-ar putea sa ploua mai des. Indiferent de cum e vremea, eu consider ca Tara Motilor ramane in continuare un loc care trebuie vizitat.
Numai bine si calatorii placute!
@Zoazore: Zana Zbanghie (recunosc acest titlu, desi il doream pentru mine), sa inteleg ca a prins prea putine zile de ploaie? Si nu mai ziceti vorba aia cu zbarlitul pielii, ca solutia pentru asa ceva este parlitul la aragaz, sau la alta flacara. Nu de alta, dar nu doresc sa primesc titlul de zbanghiu prin neprezentare la apelul Zanelor. Tara Motilor este frumoasa si pe cer senin si pe ploaie si pe viscol. Pentru turistul adevarat frumusetea peisajului nu are nici-o legatura cu starea vremii. @Puiutea va poate spune ce a patit in zona Voineasa, dar tot el a afirmat ca ar reveni oricand, chiar daca va trebui sa fie aceasi vreme.
Numai bine si calatorii placute!
@Safta Radu: Eu ce mai pot spune? Am fost in Tara Motilor de mai multe ori, ca elev in scoala generala intr-un tur al Romaniei, ca elev de liceu la Scarisoara, iar in perioada armatei am fost in zona, poate 100 de zile. Toate aplicatiile la nivel de divizion, de regiment, de divizie sau de armata le-am facut in Apuseni. Prin zonele descrise am trecut atunci, in 1971, in uniforma de ostas si nu am decat amintiri placute. O parte din ele le-am mai prezentat pe AFA, dar cu toate acestea trecerea anilor nu le-a estompat. Ma voi referi la excursia din 2010, pe traseulBucuresti, Sibiu, Alba Iulia, Campeni, Scarisoara, Brad, Deva, Hunedoara, Petrosani, Transalpina, Polovragi, Horezu, Rm. Valcea, Curtea de Arges, Bucuresti. Sotia mea nu mai fusese in Apuseni, desi facuse mii de kilometri in excursii in multe locuri din tara (cele mai multe cu ONT-ul). La iesirea din Apuseni, pe drumul Brad-Deva, aproape de Deva mi-a spus ca locurile vazute in Apuseni au fost cele mai frumoase pe care le-a vazut in viata ei. Nici muntii din Austria nu au impresionat-o la fel ca Apusenii. Si credeti-ma ca sotia mea foarte rar admite ca i-a plcut ceva (exceptandu-ma pe mine, bineinteles!!!). Din pacate de atunci nu am mai ajuns in Apuseni, iar de acum este si mai greu.
Numai bine si calatorii placute!
@iulianic: Mulțumesc mult pentru aprecieri, nu am făcut altceva decât să descriu realitatea, Țara Moților este un ținut de basm, mergeți acolo și vă veți convinge.
Vacanțe plăcute!
@liviu49: Din spusele dumneavoastră, se pare că ați avut multe conexiuni cu această minunată regiune a țării. E o zonă cu un farmec aparte, cu multe obiective de vizitat, în permanență pentru mine va fi o atracție irezistibilă.
Mulțumesc pentru vizită și vot.
Vacanțe plăcute!
@Dan&Ema: Ce matinal esti Dan! Multumesc pentru apreciere si pentru vot. Toate cele bune!
@Safta Radu:
Am mai citit o data articolul tau. In loc de cafea. Stii ca imi plac muzeele etnografice si am ceva pe teava. De prin zona ta...
La Dealul cu Melci, de care am auzit, nu am ajuns niciodata. Pacat ca avem specimene care distrug ce a creat natura intr-o eternitate. Eu echivalez asemenea fapte cu o crima.
Tara Motilor e fabuloasa si vom ajunge anul acesta pe acolo.
Sa fiti sanatosi si iubiti si de-acum sa o tii in MG! Numai de bine!
@Dan&Ema: Musai sa ajungeti acolo, e o zona de vis, de o frumusete aparte. Astept articolul... cel de pe teava 
. Toate bune!
@Safta Radu: Felicitari pentru atribuirea titlului de minighid pe deplin meritat. Mi-as dori sa am suficient timp la dispozitie pentru a umbla atat de mult pe cat imi doresc. Avem atat de multe de vazut incat atunci cand nu reusesti macar citesti ce povestesc cei din jurul tau, iar tu ai facut -o aici minunat. Felicitari din tot sifletul, votat cu mare drag.
@mishu: Multumesc mult pentru aprecieri, si pentru vot, Misulica. Esti o draguta. Vacante placute!
@Safta Radu: Pai incercam sa socotesc cate zile am petrecut in Apuseni in armata. Pai erau cam asa. Aplicatii la nivel de baterie 10 x 3 zile, in muntii Zarandului. Aplicatii cu divizionul 4 x 5 zile, in muntii Metaliferi, Bihorului, sau Gilau, apoi aplicatie cu regimentul 10 zile, prin toata zona Apusenilor (Metaliferi, Bihor, Vladeasa, Padurea Craiului, Gilau), sau cireasa de pe tort aplicatia cu Armata a treia in perioada 1-21 decembrie 1971. Daca mai adaugati si o misiune de identificare poligoane de tragere pentru aplicatia din decembrie, efectuata in luna iunie se cam strange ceva perioada petrecuta in Apuseni. Pentru mine aplicatiile au fost cele mai frumoase zile din armata, pentru ca fiind furier la Statul Major al Regimentului, aveam program mai lejer, care era tolerat de seful meu de birou si comandantul regimentului. Si ca sa va stric unora bucuria ca nu au fost in Apuseni, va mai spun ca varful Plesu, cu ai sai 1112 m, din muntii Codru Moma se vedea din curtea unitatii noastre. Asa ca, zilnic, cu privirea eram in Apuseni.
Dar ma opresc pentru ca ma potopesc amintirile si nu stiu ce m-ar putea opri sa le scriu.
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49:
Amintirile din armata sunt de cele mai multe ori speciale. Nu am sa le insir acum pe ale mele ca ne abatem de la minunatii Apuseni, de care imi e atat de dor!
Faptul ca ai facut armata acolo, in Apuseni, chiar daca intr-un fel inseamna un plus de duritate, cred ca ti-a dat pe de alta parte si energia suplimentara de care aveai nevoie si acesti Munti Apuseni o au si o dau.
Eu as fi vrut sa schimb Bacaul cu o zona de munte, macar pentru ca la munte sunt in elementul meu. Sau eram. Sau sunt. Hai ca am declansat o lupta in sufetul meu!
Mi-e dor de Apuseni; abia astept sa le respir aerul si macar o zi sau doua in vacanta sa urc in sanul lor.
Doamne, ce excursii / expeditii am trait aici: Vartop, Focul Viu, Cetatile Ponorului, Cetatile Radesei, Circuitul Cheilor Galbenei, Lumea Pierduta cu avenele ei, Scarisoara, Barsa, Podisul Padis, cort, ... o tempora! Si astea asa cum aratau ele in anii '80 si apoi '90!
@Dan&Ema: Nu am ce face, dar trebuie sa revin iar la stagiul militar. La incorporare, care a fost cu trei saptamani mai tarziu, am fost luat de la servici. Revenisem din concediul pentru sustinerea examenului de stat (asa se numea atunci), mai tarziu, dar in limita celor treizeci de zile care imi dadeau dreptul de a nu comunica plecarea din Tr. Severin, unde locuiam atunci. La Comisariat am fost pus in tema ca voi fi incorporat si am fost dus la Spitalul Judetean pentru vizita medicala. Am solicitat repartizarea la o unitate de Vanatori de munte, daca se poate la Sinaia. La rugamintea mea de a deveni vanator de munte, mi s-a dat ordin de incorporare la o unitate militara din Ineu, judetul Arad. Acolo am aflat ca era o unitate de artilerie. Dar pana la urma tot raul a fost spre mine. Norocul meu, proverbial in acea perioada, a facut sa nimeresc furier la Statul Major, functie in care am prins toate aplicatiile cu sau fara tragere de lupta, toate desfasurate in muntii Apuseni. Daca ar fi sa amintesc o parte din locurile pe unde am fost, v-as plictisi prea mult, mai ales ca nu au fost doua aplicatii in acelasi loc. Dupa multi ani, incepand cu anul 1978, am mai trecut prin Apuseni, dar nu ca turist, ci in delegatii de serviciu. Am revazut locuri in care fusesem in haina militara, altele noi, dar Apusenii nu se schimbasera si erau la fel de atragatori.
Dar destul cu nostalgia!
Numai bine si calatorii placute!
@Safta Radu: Frumoase locuri ați vizitat în această vacanță: jumătate în Mărginimea Sibiului, jumătate în Țara Moților. Zone istorice, încărcate de semnificații, care te uimesc prin peisajele naturale care răsar după fiecare cotitură a șoselei.
Muzeul Memorial „Avram Iancu” arată foarte bine, am citit că a fost restaurat în perioada 2010-2013.
@tata123: Da, sunt zone minunate, cu multe tradiții, cu oameni faini, a fost o plăcere deosebită să le revăd. În iulie 2013 mă aflam în Țara Moților, am mers la muzeu, dar lucrările nu se încheiaseră, în toamnă a fost deschis publicului.
Mulțumesc pentru vizită și vot.
Toate cele bune!
Foarte frumos spus, din inima! Cand locurile si oamenii sunt frumosi ce conteaza ploaia... si asta s-a vazut din cele impartasite cu noi.
Vacante frumoase sa fie chiar daca vremea ne joaca feste!
@DOINITA: Mulţumesc pentru cuvintele frumoase adresate-mi.
Vacanţe frumoase vă doresc!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Prin Apuseni — scris în 12.08.24 de PușaM din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Experiente inedite in Tara Motilor — scris în 31.07.23 de Chloe din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 Splendorile Apusenilor – Prin Vidra și împrejurimi — scris în 24.12.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Excursii prin Valea Arieşului: 3. Cascada Pătrăhăiţeşti şi Cascada Pişoaia — scris în 12.08.21 de DanSta din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Excursii prin Valea Ariesului: 2. Peşterile Poarta lui Ionele si Gheţarul de la Scărişoara — scris în 06.08.21 de DanSta din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Excursii prin Valea Ariesului: 1. Pestera Portile Bihorului și Cascada Vârciorog — scris în 06.08.21 de DanSta din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Descopera Comuna Poșaga din jud Alba cu Cheile Poșăgii, Schitul Poșaga și Biserica Izvorul Maicii Domnului — scris în 22.07.20 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată