Excursii prin Valea Ariesului: 1. Pestera Portile Bihorului și Cascada Vârciorog

TIPĂREȘTE

Am ales sa petrecem cateva zile in Apuseni, fiind prima noastra vizita in zona. Cazare am avut in com. Vadu Motilor, la Cabana Loredana (vezi impresii). Scopul vacantei a fost sa admiram peisaje si sa vizitam pesterile si cascadele din zona. Precizez de la inceput ca pentru a vizita obiectivele este mai mult decat indicata utilizarea incaltamintei de munte.

In prima zi am decis sa vizitam obiectivele aflate cel mai departe de cazare, respectiv sa incepem cu Pestera Portile Bihorului, aflata la circa 60 km distanta (in jud. Bihor). Se pierde destul de mult timp cu condusul in zona, deoarece drumul este foarte virajat si nu se poate circula cu viteza. Dar suntem in vacanta, asa ca asta nu e important.

Pentru a ajunge la pestera, am folosit Google Maps, care ne-a dus mai departe decat ar fi trebuit si ne-a lasat in fata portii unei fabrici. Prin urmare, nu faceti ca noi!

Deci, pentru a ajunge la pestera va trebuie ceva calitati detectivistice, fara gluma, noi am fost pe punctul de a renunta, dar am fost perseverenti si am fost rasplatiti pe deplin! Si acum, cum se ajunge.

Dupa satul Vartop (dinspre Arieseni) mai mergeti cativa km pe DN si pe stanga veti intalni o parcare. Merita sa opriti putin acolo pentru ca ofera un peisaj foarte frumos. Eventual mancati si o placinta (5 lei) de la vanzatorii ambulanti de acolo.

De acolo mai mergeti cativa km, fiind cu ochii-n patru, pana veti vedea pe partea stanga, la strada, niste cladiri si niste utilaje galbene ale unui district de intretinere a drumurilor. Noi nu le-am observat prima oara, desi stiam ca trebuie sa fie pe acolo, am avut incredere in g. maps, care nu e prima oara ca ne trimite aiurea. Acolo parcam, si ne intrebam incotro sa o luam, afara fiind 30 de grade si un soare nemilos. Mentionez ca mergem destul de des pe munte si suntem obisnuiti sa urmam marcajele.

Gasim pe un stalp, la strada, inainte de district, o sageata care ne spune ca de acolo se pleaca, timp: 40 min. Evident, ca sageata nu se vede din mersul masinii, decat daca stii ca e acolo. Si evident, sageata nu e pusa acolo unde trebuie, ci mult prea in fata. Ne-am invartit pe acolo, nu era nimeni pe care sa intrebam, dar, perseverenti fiind, am reusit sa gasim punctul de plecare. Deci, cum stai cu fata la district, in partea dreapta este un gard de lemn care se ocoleste, se merge inainte pe un drum cu cladirile pe stanga si un sopron pe dreapta de unde va va latra un caine (legat!). De acolo apar si marcajele pe copaci, ura! (triunghi rosu).

Prima parte a traseului este o coborare abrupta prin soare, apoi traseul devine lejer. Marcajele te duc bine, pana ajungi la vreo bifurcatie, de unde, cu intuitia deja activata, incepi din nou sa bajbai. Concret: la prima bifurcatie aveam in dreapta o rulota abandonata, in stanga o carare (fara marcaje) iar pe mijloc albia unui torent (fara apa). Era o sageata care arata inainte, dar inainte erau toate 3 variantele. Traseul corect este prin albie, unde reapare marcajul. Presupun ca, cararea din stanga este varianta ocolitoare a traseului atunci cand curge torentul, dar daca nu e marcat, de unde sa stii. Mai incolo, se ajunge la un drum care pe directia inainte este blocat cu o bariera (este o cariera de piatra si e pericol de explozii) asa ca n-ai incotro si cobori pe acel drum.

La un moment dat, fara nici un indicator sau sageata, undeva pe partea dreapta este o cladire ruinata acoperita aproape total de vegetatie pe care este desenata o sageata rosie (am aflat asta ulterior, la intoarcere). Citisem despre ea, dar evident ca nu ai cum sa o observi daca nu esti f. atent, asa ca noi ne-am continuat drumul pana jos. Acolo, in partea dreapta veti gasi un ansamblu cu masa si banci, precum si un balansoar. Cum va uitati la ele, in dreapta veti gasi o mica scara de lemn, continuati pe poteca si ura! , reapare marcajul pierdut si in scurt timp, si pestera.

Pestera este total neobisnuita, deoarece partial nu are tavan, si este splendida. Cand o vezi, uiti de toate nemultumirile legate de marcaje si te bucuri de frumusetea ei. Poti urca in interior cu ajutorul unor manere metalice infipte in stanca. F. important: nu este nici o sursa de apa pe traseu, asa ca sa aveti la voi suficienta!

De la pestera am intentionat sa mergem la Groapa Ruginoasa, acesta fiind al doilea obiectiv situat departe de cazare, dar am ramas fara apa, iar cel mai apropiat magazin era la 2 km distanta spre Arieseni. Cum eram topiti de caldura, ne-a fost lene sa ne mai intoarcem, asa ca ne-am dus sa cumparam apa, si, cum tot era in zona, am hotarat sa mergem la cascada Varciorog.

Pentru cascada este un indicator vizibil, nu ai cum sa-l ratezi. Se lasa masina langa drum, intr-o parcare contra sumei de 5 lei, si aici aveti mai multe variante de a ajunge acolo: cu caruta, cu o masina de teren, ambele contra cost (nu am intrebat cat costa) pe jos, sau, daca aveti tupeu si nu va pasa de masina, puteti merge cu masina proprie.

Este drum forestier (nu prea bun) cu indicator de acces interzis cu exceptia riveranilor (sunt niste pensiuni ceva mai incolo) care duce pana nu departe de cascada. Noi am mers pe jos, traseul este usor si este marcat, are o lungime de 3,5 km si este frumos, mare parte prin padure si pe la umbra, cu raul pe stanga. Traseul a fost imbunatatit in sensul ca inainte se trecea prin albia raului pe pietre (fara dificultate), acum exista podete, dar marcajul nu a fost actualizat. Oricum, nu aveti sanse sa va rataciti, indiferent pe unde o luati.

Cam cu 500 m inainte de cascada se termina drumul forestier iar acolo este o intersectie. Noi am urmat marcajul, care duce inainte si pe langa albia raului, aici este putin confuz traseul si mai dificil, locuri inguste avand in dreapta un deal inalt cu pietris instabil, se traverseaza raul de vreo 2 ori pe pietre si… ni se deschide in fata frumusete de cascada. La intersectia de care am pomenit mai sus, spre stanga este un podet si apoi o carare, se pare ca aceasta este o varianta mai usoara de a ajunge la cascada, dar nemarcata.

Cascada este foarte frumoasa, la fel ca si drumul pana acolo, prin urmare merita sa ii faceti o vizita. Si cu asta am incheiat prima zi de Apuseni, dupa 8 ore de hoinareala pe o caldura sufocanta.

---

VIZUALIZĂRI: 676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI