Inceput de vara la Sulina

TIPĂREȘTE

Eu am vazut Sulina intr-un sfarsit de iunie nu excesiv de calduros, insa insorit si prietenos. Pe mine, locul m-a fermecat. E un fel de capat de lume in care descoperi diverse mici minuni - aduce un pic cu o incursiune in cufarul bunicii:)

Ecranul telefonului meu a ramas, de atunci, "decorat"cu un apus pe Dunare absolut uluitor. Lumina se schimba pe parcursul zilei si are momente magice.

Nefiind amatoare de peste, voi sari peste partea legata de mancare, caci m-am limitat - lipsita de creativitate si de respect pentru specificul zonei - la gratar-cartofi prajiti- salata, dealtfel corect facute si servite in toate locurile in care am mancat in vacanta aceea.

Am vazut si Muzeul Farului. A fost o experienta inedita, la care doamna care il are in grija a contribuit intr-un mod absolut adorabil, reusind sa-mi transmita foarte clar faptul ca sulinezii sunt mandri ca sunt sulinezi si ca orasul care astazi pare mort are o istorie impresionanta in spate. Sincer, am aflat o gramada de lucruri despre care nici nu banuiam. E adevarat ca trebuie sa nimeresti muzeul deschis si doamna eliberata de activitati domestice, insa mi s-a parut ca toate astea se potrivesc deosebit de bine cu restul peisajului:)

Plaja e imensa, nisipul extraordinar de fin si... era aproape pustie! Chiar si drumul pana la plaja, pe care l-am facut pe jos, are un farmec al lui. Evident, am facut un popas la cimitirul celor multe etnii si, evident, am cautat si vestitul mormant de pirat:)

Pensiunea in care am locuit (Coral, parca) nu e exact un palat, insa era curata si avea aer conditionat si gazde prietenoase. Sunt insa multe alte pensiuni si cu siguranta poate fiecare gasi ceva cat mai aproape de gustul si bugetul sau. Eu am nimerit in acea pensiune fara sa fac o cercetare prealabila.

De pescuit, nu pescuiesc - deci voi mai sari un "capitol" de regula definitoriu pentru un loc al Deltei; am fost in schimb, plimbata cu barca pe canale si m-am imbaiat in lacul Rosu printre pelicani si nuferi. Incantator!

Una peste alta, cele patru zile petrecute acolo vor avea intotdeauna un loc special intre amintirile mele. E un oras deosebit, in felul lui. Tocmai pentru ca e la capatul lumii, tocmai pentru ca abea mai poti ghici gloria pe care a cunoscut-o candva si tocmai pentru ca te lasa, la fiecare pas, sa-i descoperi micile minuni. Destinata, cred eu, mai degraba firilor contemplative si amatorilor de liniste (un dram, de simt al umorului e si el binevenit), Sulina e un loc care merita vazut. Macar o data.

---

VIZUALIZĂRI: 3131 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI