O dupa-amiaza calda de vara in orasul Parlamentului European

TIPĂREȘTE

In circuitul european din 2006, in drumul nostru spre Paris, am poposit intr-o dupa-amiaza calda si linistita de vara in orasul Parlamentului European, Strasbourg.

Capitala Alsaciei, Strasbourg este si unul dintre cele mai frumoase orase ale Frantei, cu un trecut si o fascinanta istorie, situat pe malul stang al Rinului. De-a lungul timpului, orasul a fost locuit atat de gali, de franci, de romani in timpul marelui Imperiu roman. A fost ocupat si de Germania si a revenit in sfarsit Frantei de-abia in perioada postbelica. Astazi, orasul francez este un important centru european, cunoscut mai ales pentru numarul mare de institutii europene ce-si au aici sediile: Consiliul Europei, Parlamentul european, Institutul International pentru Drepturile Omului si altele.

Strasbourg este, pe langa un centru politic european artistic si cultural, si un oras de o frumusete deosebita, impresionant, unde se intrepatrund influentele franceze cu cele germane. Acestea impreuna dau orasului un stil deosebit, aparte, incepand cu arhitectura cladirilor si a strazilor pana la cultura si chiar si atmosfera sa.

Dupa un tur de oras cu autocarul, in care am reusit sa vedem si ambasada Romaniei aici, aflata intr-o cladire ca un castel, din caramida rosie unde "trona" la mare cinste si onoare steagul tarii noastre, am coborat chiar in fata cladirii Consiliului Europei, organism intemeiat in anul 1949. Nu-mi venea sa cred ca suntem acolo. De fapt, cam tot circuitul acesta mi-a stat sub semnul intrebarii, daca este adevarat sau nu, cel putin asa am avut eu impresia; ca am cel mai frumos vis din viata mea, poate pentru ca era prima mea mare “iesire” in lumea larga, dupa aproape o viata de om, dupa multe sacrificii facute si-mi dorisem atat de mult sa ajung la Paris, dar si in atatea alte locuri pe parcursul drumului. Iata deci inca unul, Strasbourg. Dar in sfarsit, nu asta conteaza, ci amintirile care mi-au ramas atat de bine intiparite in memoria timpului, pe care sper sa le am toata viata mea...

Odata ajunsi aici, am admirat cu mare entuziasm si placere cladirea, bineinteles doar de afara, si am facut cateva poze. Cine mai facea poze ca noi in fata Consiliului Europei? ! Si ce bucurie si mandrie pe mine cand am vazut steagul Romaniei si l-am aratat repede si celorlalti turisti. Am strigat cu o gura ca poate m-au auzit si cei dinauntru: “Hei, ia uitati steagul nostru, al Romaniei, e-acolo! ” Si toti au intors capetele in directia degetului meu. O rumoare de “Oooo! ” a venit pe aripile vantului care incepuse sa bata usurel. Oh, ce bine, caci fusese o zi tare calduroasa... Romania face parte din Consiliul Europei din anul 1993. Tot in zona de metropola se gaseste si Parlamentul European, cel mai important si cunoscut organism al Strasbourg-ului, cu un design deosebit si o structura unica. Si alte cladiri de o mare importanta europeana: Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), Fundatia europeana pentru stiinta si altele... Toate aceste cladiri ale institutiilor europene par niste giganti din sticla si beton, aruncate pe o imensa pajiste verde, in partea de nord a orasului. Toata zona pare rupta de restul orasului, avand un aer distant, protocolar, chiar “scortos” (doar parerea mea), cu toate ca din loc in loc exista cateva grupuri statuare care incearca sa faca aici atmosfera mai calda, mai umana. Noi ne-am continuat vizita si am luat autocarul mai departe, scaldandu-ne privirile din mers asupra orasului si am ajuns apoi in partea lui veche.

Strasbourg-ul vechi este amplasat pe insula care a luat nastere intre raul Ille si vechiul sant de aparare. Aici, intregul complex urban vechi, unde traficul rutier este interzis, a fost inscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Punctul sau central il constituie catedrala Notre Dame de Strasbourg, foarte impunatoare, un edificiu superb, pe care am vizitat-o si noi. Si aceasta apare brusc dintre casutele mici, parca de carton, dar nicidecum nu-s asa, care-i raman “la poale”, si astfel catedrala iese pregnant din relieful acestui peisaj urban. Impodobita de sus pana jos cu basoreliefuri incredibile in culoarea rosie a pietrei din care este zidita, catedrala se impune maiestoasa printre stradutele pline de case cu tarabe, magazine si cafenele de unde razbate imbietoare aroma unei cafele excelente, pe care am savurat-o si noi intr-un mic moment de respiro turistic... Constuctia catedralei a fost terminata prin anii 1284 iar impresionanta turla a fost atasata abia in 1439. Turnul catedralei este cel mai inalt turn al unei catedrale din Franta. Se numara printre cele mai reusite biserici gotice din lume. Tot aici se gaseste si un ceas astronomic, realizat de mesteri elvetieni foarte iscusiti. In fiecare zi, la orele 12: 30 se pun in miscare mecanismele complicate care controleaza miscarile figurinelor ceasului, care-i reprezinta pe apostoli defiland in fata lui Hristos. De asemenea, catedrala are niste vitralii minunate care impreuna cu marea rozeta realizeaza o adevarata capodopera de arta arhitecturala.

Am ajuns apoi in Piata Gutenberg, situata in vecinatatea catedralei, unde fiica mea s-a dat intr-un carusel super si foarte frumos pictat. Sincera sa fiu, ce m-as fi dat si eu... Apoi am facut poze cu spatele la Gutemberg, dar fara intentia de a-l sfida... ci dimpotriva, de a-l poza impreuna cu noi.

Dar promenada principala am facut-o in cartierul pitoresc Petite France, situat la mica distanta de centrul orasului si care mi-a placut in mod cu totul si cu totul deosebit. Aici ajungi traversand un pod si te trezesti intr-o lume de basm, cu stradute stramte, pietruite, cu case inghesuite. Ghidul ne-a aratat casele acelea vechi, din lemn, specifice acestei zone din Franta. Cartierul este strabatut de raul Ille, care isi face loc discret printre strazile acoperite de podete cu constructii splendide. Iar casele acelea vechi dar elegante, restaurate cu multa grija, in culori de la maro cu alb sau albastru cu alb, sau rosu cu alb, cu model de lemn pe fatade, specific alsacian cu ziduri de tip "fachwerk" si cu muscate multe la ferestre sau alte flori minunat colorate mi-au amintit de casutele pe care la avem acasa la macheta noastra de trenulet... Zona aceasta veche din Strasbourg parca este un orasel in miniatura, dar totusi este aievea, noi nu suntem Guliver chiar daca locul este vrajit si impodobit cu parcuri si gradini atat de bine si atent ingrijite, cu terase si cafenele, cu muzee si case memoriale, pastrand vie atmosfera alsaciana. In trecut, aici, in Petite France, locuiau morari si tabacari, (chiar am o poza cu “Maison de Tanneures”, tradusa Casa tabacarilor) iar in prezent aici predomina buticurile de lux si restaurante elegante si scumpe la portofele. Strasbourg este renumit pentru bucataria sa, pentru specialitatile gastronomice, in special pentru pateul din ficatul de gasca si berea locala, acestea fiind deja celebre in lumea intreaga. Si pe rau aluneca lin, pe intinderea imaculata a apei, vaporase de agrement ce duc turistii pe canalele si locurile minunate ale orasului intr-o plimbare relaxanta si foarte placuta. Asa cred, cu toate ca noi n-am avut timpul si placerea de a gusta o astfel de “bunatate”. Poate la urmatoarea vizita...

Ghidul ne-a mai spus si de alte obiective turistice importante, dar pe unele le-am vizitat doar pe din afara si din mers: Muzeul de Arta Moderna si Contemporana, fiind unul dintre cele mai bune in domeniu, aici sunt expuse lucrari foarte rare si valoroase; muzeul alsacian, unde se gasesc colectii de arta populara, cu traditii alsaciene; si Muzeul de Istorie care prezinta istoria regiunii cu tot felul de documente, picturi, desene si gravuri. Mai sunt si alte obiective turistice cu siguranta foarte interesante si demne de toata consideratia, dar poate la alta vizita mai lunga aici, in Strasbourg.

Totusi, pentru o dupa-amiaza luunga, luunga, ce ne-a dus bine de tot spre seara in acest oras alsacian din Franta a fost destul de bine ce-am reusit noi sa vedem si sa aflam. Orasul ramane de vizitat si pe mai departe. Cu siguranta ne va cuceri si in viitor, dar sunt bucuroasa ca si eu, precum multi altii, AmFostAcolo!!!

---

VIZUALIZĂRI: 3733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI