Nopți albe în Stockholm - „Frumusețea pe Ape” a Scandinaviei

TIPĂREȘTE

După Norvegia cea frumoasă, cea mai frumoasă din punctul meu de vedere dintre toate țările nordice, a urmat în circuitul nostru Suedia, prin reprezentantul Stockholm. Am zburat de la Bergen la Stockholm cu escală la Oslo spre seară și de data aceasta autocarul ne-a dus de la Aeroportul Internațional Arlanda la hotel, drum de 20 de minute, pentru că era târziu și aveam să facem turul de oraș a doua zi dimineața. În Stockholm urma să stăm 2 nopți, dar el a fost cel mai mare dintre toate orașele prin care trecusem și mi-ar fi plăcut să mai avem măcar o zi. Dar i-am promis un city-break numai lui.

După ce ne-am cazat rapid la Radison Blu Royal Viking, un hotel situat în centrul orașului, chiar lângă Gara Centrală din Stockholm și chiar dacă turul de oraș nu avusese loc și nu eram deloc luminați și familiarizați cu orașul așa cum fusesem obișnuiți în circuitul ăsta, am ieșit să profităm cât mai mult de lumina care încă mai era afară. În lipsă de alte informații am luat-o și noi la dreapta de la hotelul nostru, acolo unde ni se părea că este partea interesantă și n-am greșit pentru că în cel mai scurt timp am dat de un indicator către Gamla Stan (Orașul Vechi) și asta era ceva familiar pentru că atâta ne rămăsese și nouă în cap din ce apucasem să citim acasă despre Stockholm. A doua zi urma să aflăm că aici a fost locul unde a fost pusă prima piatră de temelie a Stockholm-ului, cu peste 700 de ani în urmă și că orașul vechi este cunoscut și ca „Orașul dintre poduri”.

Miezul nopții ne-a prins prin Gamla Stan. Ne-am plimbat pe străduțele înguste, cu clădiri vechi și berării, cafenele și restaurante, am mâncat, am admirat spectacole de stradă, am intrat prin toate cotloanele în care ne duceau străduțele, am ieșit în piețișoare mici, cu fântâni, unde dădeam de tineri care cântau, uneori chiar fără spectatori, am intrat prin magazinele de suveniruri și într-un târziu, am trecut prin curtea Parlamentului către casă. Orașul vechi, deosebit de cochet nu mi s-a părut așa de animat cum am găsit în alte locuri. Zilele următoare aveam să remarcăm că ziua era un furnicar acolo și abia puteai să înaintezi de lume, dar seara, după ce se lăsa întunericul, pe străzi erau puțini oameni, cârciumile pline dar nu animație pe străzi.

A doua zi, la ora 9, după micul dejun (copios și aici, vai de stomacele noastre!), ne-a preluat autocarul pentru întâlnirea cu ghidul local, un român stabilit în Stockholm încă din 1970. Cu toate că în această excursie, unul din motivele principale pentru care am ales-o a fost ghida din Norvegia, acest ghid din Stockholm mi-a plăcut mie cel mai mult. Un cunoscut fost (și actual) muzician, haios, spiritual, plin de povești, cu umor... el a fost ghidul perfect pentru mine. Absolut toți ghizii pe care i-am avut în această excursie au fost extraordinari, dar pentru mine el a fost cel mai bun.

Turul de oraș în Stockholm a fost doar pe jumătate cu autocarul, pentru că la fel ca peste tot, ghidul a ținut să ne arate orașul prin zonele mai îndepărtate, urmând să-l batem cu piciorul ulterior, pentru că stăteam în mijlocul lucrurilor, iar la un moment dat chiar am renunțat la autocar pentru un tur pietonal pe care l-am făcut împreună cu el.

Tot timpul ne-a vorbit despre Stockholm și suedezi și despre visul pe care l-a avut în tinerețe, acela de a se plimba pe bulevardele Stockholm-ului, vis pe care și l-a îndeplinit mai repede decât ar fi crezut într-un moment în care s-a supărat pe sistemul din vremurile acelea (vorbim de 1970) și a decis rapid că viața lui trebuie să se desfășoare în altă parte. Din spusele lui o să spicuiesc și eu câte ceva.

Ne-a spus că Stockholm ar fi considerat de mulți turiști cel mai frumos oraș din lume, dar și „Veneția Nordului” sau „Frumusețea pe Ape” și sunt și eu de acord cu toate epitetele care i-au fost atribuite pentru că într-adevăr am descoperit un oraș frumos, spectaculos aș zice, din cauza peisajelor pe care le oferă podurile peste canalele arhipelagului suedez, al doilea ca mărime din Scandinavia, plin de parcuri, muzee, păduri și stânci, dar și cu o arhitectură deosebită.

Stockholm este așezat pe 14 insule mari (legate prin aprox 60 de poduri), din cele peste 24000 ale arhipelagului suedez și are aprox un milion de locuitori. Este unul dintre cele mai verzi și mai curate orașe europene dar și unul dintre cele mai bogate.

Ghidul ne spunea, așa pentru comparație, că România ar avea loc în partea de sud a Suediei și voia să sublinieze că Suedia este mult mai mare ca suprafață ca țara noastră dar are aprox jumătate din locuitorii ei, deci și aici, ca și în celelalte țări nordice, oamenii trăiesc aerisit.

Suedia a fost mereu o țară neutră, ea nu a avut războaie în ultimii 250-300 de ani, iar războaiele ei au fost în special cu Danemarca.

Suedezii sunt foarte stricți când comunică și foarte corecți dar mai ales sunt oameni care arată și se mențin foarte bine până târziu. Ei sunt activi și la 70 de ani, de aceea vor să muncească în continuare. Dacă nu se poate, se organizează în grupuri și au grijă de un parc, de ex, fac ceva umanitar... Speranța de viață în Suedia ajunge la 82 de ani.

Feminismul este prezent și aici și ne-a dat și el o mulțime de exemple despre locul și contribuția femeilor în viața societății (de ex în parlamentul suedez, 43 % sunt femei), la fel sistemul medical este unul bun și controlat.

Despre cât sunt de educați și civilizați suedezii ne-am dat seama din următoarea informație. Ghidul ne-a spus că în anul 196x s-a dat o lege care stabilea schimbarea condusului de pe stânga pe dreapta și a fost convenită o dată, un moment când legea urma să fie pusă în aplicare. La data x, la ora 12 fix s-a pus în aplicare și doar un incident minor a avut loc. Nu vreau să mă gândesc dacă de luna viitoare, de miercuri, de la ora 12 fix, noi, românii ar trebui să circulăm invers...

Dar au avut și incidente haioase. A venit la un moment dat o delegație importantă de englezi, pe un vas, pe canalele orașului. Când s-au apropiat de oraș au văzut o clădire impunătoare, au crezut că este palatul regal și au tras cele 21 de salve în semn de salut, dar în scurt timp au realizat că erau în dreptul altei clădiri (era spitalul de nebuni). Când au ajuns într-adevăr în dreptul palatului regal nu au mai avut încărcătura necesară pentru salut.

Mi-a plăcut și asta. Suedezii sunt amatori de statistici iar una dintre ele a avut în vedere cele mai urâte clădiri din orașul Stockholm. Pe locul 3 este hotelul Sheraton, pe locul 2,4 blocuri din mijlocul orașului, iar pe 1, ironia sorții, Facultatea de Arhitectură. Referitor la statistici, au numărat inclusiv cărțile de la biblioteca centrală care sunt în jur de 2,8 milioane.

Și aici am aflat că în Stockholm sunt zone care se vor schimba total pentru că orașul se reconstruiește după niște planuri care au durat 6 ani, iar cel care a câștigat este un spaniol.

În cadrul turului de oraș am văzut și casa în care a stat Mariana Simionescu, românca noastră măritată cu celebrul tenismen.

Primul lucru pe care ghidul ne-a sugerat să îl vizităm împreună a fost Muzeul Vasa, care adăpostește epava uneia dintre cele mai mari nave de război din istorie și ne-a spus că cine vine la Stockholm și nu vede Vasa, nu a văzut Stockholm, muzeul fiind unul care atrage cei mai mulți vizitatori din Scandinavia. Acuma, trebuie să mărturisesc că eu am văzut și am auzit multe lucruri în excursia asta despre care habar nu aveam, iar Vasa a fost unul dintre ele. De fapt, după citit (care de când s-au născut copiii și până acum când se pregătesc să-și ia zborul a fost redus la minim, din păcate), excursiile din viața mea au fost principalele vinovate de îmbogățirea mea din toate punctele de vedere. Intrarea la Muzeu Vasa a fost 100 SEK, adică aprox 50 de lei. Și aici este valabilă paritatea de ½ dacă vrem să aflăm leii.

Vasa este o navă construită din 1000 de stejari din ordinul lui Gustav al II-lea în anii 1600 care n-a apucat să meargă pe apă decât 200 de m pentru că la o rafală de vânt s-a scufundat. Nava a fost supradimensionată și s-au folosit numai materiale grele, sute de sculpturi din care numai leul din capătul ei avea 550 de kg. Ea a fost găsită de un suedez care făcea scufundări (un cercetător particular pasionat de epave), 333 de ani mai târziu dar abia în 1982 a avut loc inaugurarea muzeului special construit, în care a fost expusă pentru că mulți ani s-a lucrat la recondiționarea și protejarea ei. Norocul a fost că un vierme care mănâncă lemnul în apele sărate, în apele dulci ale Mării Baltice nu există, de aceea Vasa s-a păstrat atât de bine cei 333 de ani cât a stat sub apă. Peste 95% din componentele navei sunt originale iar în muzeu se mai pot vedea obiecte personale ale echipajului dar și obiecte din echimapentul navei. Muzeul Vasa are la exterior niște catarge cu scopul de a arăta cât de mare ar fi fost vasul dacă era pe apă.

Vis-a-vis de Vasa există Muzeul Tehnic, o clădire imensă care însă a ieșit mai mic decât a fost proiectat după cum ne-a spus ghidul. El adăpostește mii de invenții din foarte multe domenii, este interactiv și cred că era foarte interesant, dar nu a fost în planurile noastre așa că l-am admirat doar pe afară.

Am plecat de la Vasa cu autocarul către cel mai înalt loc din Stockholm pentru o panoramă asupra portului. Am trecut pe lângă cel mai mic teatru, cu 10 locuri, care este funcțional și astăzi, unde se joacă piese cu 2 actori, am văzut cele mai vechi case din Stockholm, cea mai veche biserică (foarte înaltă, care se vede de peste tot) și am ajuns pe platoul de deasupra portului de unde am făcut poze și am admirat vasele de croazieră din port. Ghidul ne-a spus că în ultimii ani în Stockholm acostează între 3 și 5 vase mari de croazieră zilnic iar asta, pe lângă beneficiile economice, a adus și o nemulțumire pentru că a alungat peștii din zonă. Peste apă ne-a arătat și zona de pădure unde vânează familia regală.

Cu o seară în urmă în toate magazinele de suveniruri am văzut niște căluți din lemn despre care ne-am dat seama că reprezintă ceva, astfel încât am profitat aici și l-am întrebat pe ghid despre el. Căluțul de lemn, colorat, care este nelipsit din orice magazin de suveniruri este un simbol al Suediei. Vin dintr-o zonă cu profil folcloric și povestea sună așa. O familie cu copii mulți unde tatăl lucra foarte mult în pădure, nu aveau bani și nici timp să cumpere cadouri de Crăciun pentru copiii lor. Dar într-un an tatăl, a făcut niște căluți din lemn pe care i-a dat copiilor astfel încât ei să nu se simtă rău față de ceilalți copii care primeau câte ceva. Atât de mult le-a plăcut colegilor lor acest căluț încât toți au început să ceară unul. Căluții pe care o să îi vedeți peste tot în Stockholm se numesc Hest Dolarna.

În acea zonă de unde provin căluții se ține un festival folcloric la care acum câțiva ani au fost invitați și românii. Au dansat românașii noștri călușarii de au rupt podelele și au câștigat premiul I. Al doilea an la fel. Al treilea an la fel. Următorul an au fost invitați doar la final ca să danseze în cinstea celor care urmau să câștige și nu au mai fost acceptați în competiție pentru că ar fi însemnat ca ei să acapareze în fiecare an premiul I.

După panorama din zona portului autocarul ne-a lăsat în centrul vechi al orașului, la Palatul Regal, fostă reședință a familiei regale, folosit astăzi pentru banchetele și întâlnirile oficiale, unde în fiecare zi, la prânz, are loc schimbarea gărzii despre care tot auzisem până aici că este cea mai spectaculoasă din Scandinavia și nu trebuie s-o ratăm.

Înainte de a ne ocupa locul pentru a admira festivitatea de schimbare a gărzii ghidul ne-a dus la Piața Stortorget, km 0 al Stockholmului, un loc plin de istorie, unde este Academia Suedeză, Muzeul Nobel și Biblioteca Nobel, fântâna care reprezintă chiar km 0, cele două case olandeze foarte vechi, cu semnături (dar și altele, toate casele în această piață aveau câte o semnătură distinctivă, un semn, în funcție de epoca din care proveneau). Tot în această zonă ne-a dus să vedem și cea mai veche și cea mai îngustă stradă din Stockholm (ce măsoară doar 90 de cm în punctul cel mai îngust), dar și cea mai mică statuie. Ne-a arătat de asemenea Biserica Mare, cu statuia Sf Gheorghe și Dragonul pe care ne-a spus să n-o ratăm nicicum pentru că este deosebită în interior.

Palatul Regal are 600 de camere și multe muzee care se vizitează dar de peste 30 de ani nu mai este reședință regală, schimbarea reședinței regale s-a hotărât prin lege iar astăzi Palatul Drottningholm îndeplinește acest rol.

Pentru că nu aveam timp să vizităm ambele palate am ales să vedem Drottningholm după cum ne-a sugerat și ghidul și ne-am mulțumit cu ce ne-a povestit și cu ceremonia de schimbare de gardă la care am asistat timp de aprox o jumătate de oră dintr-o poziție care ne-a permis să vedem foarte bine. Ghidul ne tot spusese că a rezervat pentru noi o lojă și noi chiar am crezut că vom sta într-un loc privilegiat dar de unde, a fost doar un loc pe traseul pe care mergea garda, dar chiar în față.

După festivitate, obligațiile ghidului s-au cam încheiat numai că el ne-a propus să ne ducă la o ciorbă de pește unde n-am fi nimerit singuri și mare bucurie ne-a făcut. Am mers spre piața unde am mâncat continuând practic turul pietonal prin orașul vechi și parlament, o zonă puternic monitorizată. Tot în zonă, pe clădirea guvernului ghidul ne-a arătat cele 4 statui, un țăran, un nobil, un militar și un popă, pe care eu una, nu cred că le-aș fi remarcat dacă nu era el. A fost unul din momentele excursiei când am apreciat încă o dată avantajele călătoriilor cu ajutorul unui ghid. Ciorba de pește a fost demențială (din 3 feluri de pește, somon, cod și încă unul, dreasă cu creveți, scoici și un sos de usturoi) și n-am fi ajuns acolo în veci, fără să avem un pont. Ciorba+salată (nelipsită de la mesele lor) +pâine+unt+apă a fost 100 de SEK (50 lei) sau cu bere, 120 SEK (60 lei). Hala la subsolul căreia am mâncat este în Piata unde este Sala de Concerte unde se decernează premiile Nobel.

Cu burta pusă la cale ne-am continuat de unii singuri plimbarea prin Stockholm. Noi am ales să vedem Primăria, amplasată pe malul unui golf, pe care ghidul ne-a recomandat să n-o ratăm, dar n-aveam de gând oricum, iar de la 18 voiam să facem o plimbare cu vaporașul pe canalele Stockholmului.

Primăria din Stockholm a fost construită la începutul anilor 1900 iar pentru construcția ei s-au folosit numai materiale din zonă cărora li s-a dat o tentă de vechi ca sa cadreze cu celelalte clădiri din oraș și s-au folosit peste 8 milioane de cărămizi roșiatice.

Arhitectul tânăr care a proiectat-o a cerut pentru acest proiect 7 ani dar i s-au dat 2 cu toate că cerințele erau destul de exigente. S-au modificat proiectele de mai multe ori, dar ceea ce a fost interesant este că s-au adăugat ulterior niște băncuțe pe lângă pereți, ceea ce a dus planurile mai sus și a făcut ca într-o scenă de luptă de pe unul din pereți, un călăreț să rămână fără cap. Până la urmă lucrurile s-au potrivit pentru că acel călăreț chiar a murit într-o bătălie, decapitat.

Vizita Primăriei se face doar în cadrul tururilor ghidate, la anumite ore, care costă 100 SEK (50 lei) și durează 45 de minute iar tururile sunt destul de dese. Este singura primărie cu taxă dintre cele 4 pe care le-am vizitat în capitalelel scandinave.

Pe cupola Primăriei se văd cele trei coroane, stema națională a Suediei, la exterior sunt sculpturi și gravuri cu figuri și scene din istoria Suediei iar la interior sunt mozaicuri și tot felul de picturi deosebite. Ca în toate primăriile pe care le-am văzut și aceasta are mai multe săli.

Sala Albastră în proiectul inițial, este de fapt roșie și trebuia să ajungă albastră prin vopsire sau cu tapet. Dar arhitectul a intrat într-o zi acolo, când construcția era la roșu, i-a plăcut cum arăta și a hotărât să o lase așa. Dar numele i-a rămas cel inițial și se spune că arhitectul, undeva unde nu se vede, ar fi lăsat un mic semn albastru. Aici are loc în fiecare an pe 10 decembrie cina ocazionată de decernarea Premiilor Nobel (Literatură, Medicină, Chimie și Fizică) la care participă familia regală, laureații Nobel dar și oaspeți importanți din toată lumea iar dansul și socializarea au loc în sala de Aur.

Am mai trecut prin Sala de Ședințe, Sala Prințului (fratele regelui, care a pictat pe peretele opus celui în geamuri exact ce se vedea afară, astfel încât atunci când aveau oameni la masă cei care stăteau cu fața la geam aveau parte de un peisaj, cel de afară, iar cei care stăteau pe partea opusă a mesei vedeau exact același lucru doar că pictat, pe perete). 5 ani i-au trebuit prințului să-și finalizeze opera.

Sala Ovală, frumoasă, cu tapiserii deosebite pe toți pereții, unde se fac cununii vara, sâmbăta chiar și 60 pe zi. Cea mai scurtă ceremonie a durat 30 de secunde. Ultima este Sala de Aur (cu un mozaic sandvich între care este o foiță de aur), unde are loc dansul după decernarea Premiilor Nobel, după cum spuneam.

În interiorul primăriei sunt busturi ca în toate locurile de acest gen, numai că aici ceva este diferit. Busturile din Primărie sunt ale muncitorilor care au lucrat acolo și nu ale unor somități așa cum se obișnuiește. Muncitorii votau pentru cei care urmau să fie expuși iar pentru cel mai simpatic a fost votat Wiliam. El era berarul care la fiecare masă traversa canalul și le aducea berea muncitorilor.

Turnul Primăriei care se vizitează, are 106 m, 365 de trepte, costă 50 de SEK (25 de lei) și trebuie luate bilete din timp pentru că se intră doar la anumite ore și riscați să nu găsiți sau să nu corelați și primăria și turnul în același timp. Noi am avut 2 tururi înainte la care nu am mai apucat bilete, dar am luat pentru al treilea și până atunci am vizitat primăria. Deci mergeți întâi la turn să luați bilete și apoi la primărie.

În turn se poate urca cu liftul până la jumătate și apoi pe scări sau numai pe scări iar sus ai parte de o panoramă foarte frumoasă asupra insulelor orașului Stockholm. Eu am urcat și am coborât pe scări, efortul nu este foarte mare. La baza turnului, dar în spate, spre mare, se află mormântul lui Birger Jarl, fondatorul orașului, un monument impunător, aurit, care sare în ochi și de pe apă și de pe uscat.

Pentru plimbarea pe canale pe care voiam să o facem după vizitarea primăriei, am mers către stația de vaporașe care se află în fața Hotelului Grand (vis-a-vis de Palatul Regal și Parlament, pe diagonala cu palatul) unde am ajuns după o plimbare lejeră de un sfert de oră pe cheiul apei.

Hotelul Grand este arătos, situat pe malul apei și faimos pentru 3 lucruri. La sfârșitul anilor 1800 era considerat cel mai modern hotel din nord pentru că fiecare cameră avea cadă, liftul funcționa cu aburi și o cameră costa 1,5 coroane. Cu ocazia decernării premiilor Nobel aici locuiesc toți premianții care au voie să aibă 20 de invitați (familia și prieteni). Steagurile arborate pe hotel au un simbol. Dacă în hotel sunt națiuni care nu se prea înțeleg atunci pun steagurile suedeze, altfel te lasă să știi ce fel de naționalități locuiesc în hotel. Nu în ultimul rând când am făcut croaziera pe canale, care a început de aici am aflat că a fost primul hotel din lume care în 1864 a început să schimbe așternuturile între musafiri.

Sunt 2 tururi pe care le poți face de aici

-250 SEK (125 lei), pentru plimbarea pe canale ca să vezi orașul, durează 2,15 ore și

-190 SEK (95 lei), pentru natură, durează 50 de minute

Mai există altă stație de vaporașe (ale aceleiași companii), în fața primăriei (la distanță mică de mers pe jos una de alta, după cum spuneam), de unde se pleacă spre Palatul Drottningholm cu program între 9-16,30. Aici deja luasem informații după ce am ieșit din primărie pentru că a doua zi urma să vizităm actuala reședință regală.

Cum natură am tot văzut în cadrul croazierelor, am ales să vedem orașul de pe apă cu vasul Afrodite III. Cel mai interesant în această plimbare a fost că am ajuns la o ecluză și am văzut pentru prima dată în viața mea cum se face o trecere între un lac (Malaren în cazul nostru) și mare (în cazul nostru Marea Baltică) care au debite și înălțimi diferite. Am intrat în ecluză, am așteptat să se închidă poarta din spate și să se deschidă cea din față, moment în care nivelul apei a crescut cu aprox un metru (se vedeau urmele pe zidul de beton al ecluzei). Același lucru s-a întâmplat și la întoarcere.

Suedezii nu se arată în general, nu sunt lăudăroși dar de pe vaporaș am văzut ce au în spatele caselor, iar cartierul de bogați te cam lasă cu gura căscată.

În timpul croazierei ne-am odihnit practic pentru că am stat jos și am admirat Stockholm-ul și arhipelagul din care face parte, am văzut caiaciști și înotătări care se antrenau, plaje publice (niște platforme de lemn cu trambuline de unde se aruncau în apa rece de la copii până la bătrâni, am trecut și pe apă prin dreptul insulei unde se află Muzeul Vasa, Muzeul Tehnic, dar și pe lângă insula care adăpostește Grădina Zoo și parcul de distracții Tivoli Grona Lund, unde se vedea o forfoteală continuă.

Dacă eram acasă ne duceam la culcare, dar acolo soarele era pe cer la ora aia așa că ne-am continuat plimbarea. Am fost să vedem Biserica Mare care era închisă, ne-am plimbat prin parcul plin de tineri unde erau spectacole și am fost să vedem Teatrul Dramatic din Stockholm, construit de Gustav al 3-lea căruia i-au plăcut artele și a jucat ca actor dar mai ales statuia caldă de care ne spusese ghidul în cadrul turului. Am verificat și ne-am pozat cu statuia aceea care are 38 de grade și este mai lucioasă pe burtă, nas și fund, acolo unde cei care se pozează cu ea verifică dacă este caldă. Ne-am întors prin orașul vechi, ne-am oprit într-o cârciumă unde vreo 10 muzicieni adunați în jurul unei mese cântau muzică irlandeză iar atmosfera a fost incendiară și acolo am rămas și noi până ne-am gândit că este cazul să o luăm spre casă pentru că și mâine era o zi.

Ultima zi în Stockholm a fost rezervată Palatului Drottningholm (în suedeză înseamnă insula reginei), aflat pe insula Lovon, și la care am ajuns cu o croazieră pe Lacul Malaren (pe care fusesem și cu o zi în urmă dar în direcție opusă), care ne-a fost recomandat de ghid, o versiune la scară mai mică a Versailles-ului

Cred că aici am dat cei mai mulți bani ca să vedem ceva. 205 SEK vaporașul dus-întors, plus 120 SEK intrarea la palat, plus 100 de SEK intrarea la Pavilionul Chinezesc și uite așa o vizită la un singur obiectiv în Suedia, fie el și Palatul Regal ne-a costat în jur de 425 lei/familie. Ar mai fi fost 100 SEK, intrarea la teatru pe care din păcate nu l-am văzut.

Pentru Palatul Drottningholm trebuie să vă rezervați cel puțin o jumătate de zi. Două ore înseamnă vaporașul dus-întors iar pentru Palat, Grădini, Teatru și Pavilionul Chinezesc vă trebuiesc cel puțin 3 ore, dar este ideal dacă i-ați mai rezerva măcar o oră. Vaporul circulă din oră în oră dar la întoarcere prin jurul prânzului are plecări și la jumătăți de oră. Noi n-am reusit să vizităm prin interior teatrul care se spune că este deosebit de frumos pentru că era numai cu tur ghidat și orele erau total nepotrivite. De aceea, dacă ați ajuns la palat înainte de orice mergeți la Teatru, principala atracție a palatului, cel mai bine conservat teatru din Europa și singurul teatru din lume care și-a păstrat scena originală dar și instalațiile tehnice originale, ca să vedeți orele la care se vizitează, eventual să vă luați bilete, pentru că restul puteți să faceți singuri, pe îndelete.

Noi am plecat cu vaporașul de 10 am vizitat Palatul în interior, iar ceea ce se vizitează nu este atât de mare, într-o oră am terminat. Mai spectaculoase sunt Grădinile Palatului și Pavilionul Chinezesc care a fost un cadou al regelui Adolf Fredrik pentru soția lui Louisa la a 33-a aniversare, alte pavilioane mai mici din jurul lui (al gărzilor, al meșterilor, un atelier), o cârciumă cu iz vechi unde ne-am oprit și noi pentru o clătită și o cafea (75 de SEK, aprox 40 de lei), multe, multe aranjamente florale, băncuțe, o pajiște întreagă de gâște sălbatice, pomi imenși și multă, multă verdeață.

În Grădinile Palatului mai este Fântâna lui Hercule, alte fântâni mai mari sau mai mici, statui, ne-am pierdut prin labirint, nu degeaba palatul este supranumit Micul Versailles și a fost prima atracție turistică suedeză care a fost inclusă în Patromoniul Mondial UNESCO, în anul 1991.

Ne-am întors în Stockholm cu vaporașul de 13,30 pentru că la 16 urma să ne îmbarcăm pentru croaziera care urma să ne ducă la Helsinki dar n-am avut stare să plec fără să dau o fugă până la Biserica Mare (Storkyrkan) pe care o găsisem închisă în seara precedentă. Știam că are un altar din argint care merită văzut iar în stînga intrării este statuia lui Sf. Gheorghe și Dragonul care simbolizează lupta dintre ei. Statuia este din lemn, piele și coarne de ren. A cam fost un tur de forță cu biserica dar a meritat.

Autocarul ne-a preluat de la hotel, ne-a dus în port și aproape de 17 vasul de croazieră părăsea portul din Stockholm cu direcția Helsinki.

Regretul din Stockholm este Muzeul Skansen, cel mai vechi muzeu în aer liber care adăpostește peste 150 de clădiri vechi din sec 18-19, aduse aici de pe întreg teritoriul Suediei care reunește grădina zoologică cu animale nordice și grădina botanică, dar și Metroul care găzduiește cea mai lungă galerie de artă din lume (peste 150 de artiști au decorat 90 din cele 100 de stații) și trebuie musai să faci o plimbare de câteva stații după cum ne-a spus ghidul, dar chiar nu am mai avut timp pentru nimic. Metroul este plin de mozaicuri, sculpturi, picturi, gravuri și basoreliefuri iar ideea a fost a oficialilor din Stockholm care au considerat că arta trebuie să fie accesibilă tuturor cetățenilor nu numai păturii înstărite a societății. Și cel mai probabil, mai sunt încă multe altele de văzut. Numai că, dacă în celelalte locuri aș vrea să mă întorc, dar cine-știe..., lui Stockholm i-am promis categoric un city-break.

---

VIZUALIZĂRI: 8561 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI