Rodeo la mama lui

TIPĂREȘTE

Am vizitat aceași zona a Canadei în 2010 și 2012.

Având în vedere că pe AFA articolele privind orașul Calgary și împrejurimile (statul Alberta) sunt puține, am decis să răspuns îndemnului Webmaster și să scriu câteva impresii din aceste vizite.

De la început trebuie spus că statul Alberta este reprezentativ pentru Canada centrală și total diferit de marile zone urbane de pe coasta de est a Candei (Monreal, Toronto, Ottawa, Quebec).

Alberta este corespondentul Canadian al statului Texas din SUA. O zonă imensă (de aprox. trei ori suprafața României) caracterizată prin ferme agricole și exploatări de petrol și gaze naturale. Ca urmare Alberta este caracterizat ca un stat de văcari (cowboys) și petroliști.

Populația de 4,2 milioane locuitori este concentrată (50%) în două orașe: Calgary – 1 milion locuitori și Edmonton (capitala) – 0,8 milioane.

Deci dacă ajungi pentru prima dată în Calgary și stai vreo 30 zile, după ce ai făcut excursiile “obligatorii” în zonele apropiate din Rocky Mountains (Banff, Lake Louise, Lake Morraine – review separat) poate îți vine ideea să vezi și un eveniment sportiv tipic.

Fiind vară și sezonul de hockey terminat, îți rămâne campionatul național de rodeo.

Ne-am uitat pe programul competiției și am văzut că în weekend-ul următor etapa de rodeo este la Rocky Mountain House, o localitate mică la vreo 220 km nord-est de Calgary. Dacă vă uitați pe Google Maps, mai ales la statul Alberta și cel învecinat din est (Saskatchewan) veți fi probabil surprinți cum arată șosele principale. Parcă sunt desenate cu rigla și creionul, numai linii verticale și orizontale. Deci ca să ajungi la Rocky Mountain House din Calgari, mergi vreo 150 km direct spre nord până la Cerbul Roșu (Reed Dear), după care faci 90 grade la stânga și mai mergi drept spre west încă 70 km și ai ajuns.

Localitatea are o populație de circa 7000 locuitori și datează de prin 1800 când era un avanpost pentru comerțul cu blănuri. Cei care ați văzut The Revenant (filmul pentru care a primit DiCaprio Oscarul anul acesta) înțelegeți foarte bine cam cum arăta acest loc acum 200 de ani.

Cred că am ales să mergem în ziua de sâmbătă (concursul avea probe și duminica). Am plecat devreme, a. î. după vreo 3 ore (viteza maximă în Alberta este de 110 km) am ajuns la destinație în jur de ora 11.00. Drumul nu are nimic spectaculos. Relieful este plat și o dată la 10-15 km vezi în depărtare clădirile specifice unei ferme agricole.

Intrați în orășel ne-am așezat la rând în coloana de mașini care mergea cu viteza melcului spre o destinație care părea de cealaltă parte a râului care mărginește orașul. Am intrat apoi pe un drum de pământ și după vreo 200 metri am dat de o mare tarla cu iarbă pe care erau frumos parcate sute de mașini, iar în față era un mare bâlci (în adevăratul înțeles al cuvântului).

Probabil că etapa de rodeo ajunge o singură dată pe an în Rocky Mountain House și ca urmare este un eveniment important în calendarul localității, dat fiind mulțimea venită să asiste la acest spectacol. In orice caz cred că noi eram singurii turiști “gură cască“ și neaveniți în tribuna arenei de rodeo. Toți ceilalți spectatori erau în mod clar cunoscători ai domeniului, având favoriți printre concurenți și evident comentând prestațiile din arena.

Cel puțin 40% (dacă nu mai mult) dintre cei prezenți în tribune, dar și în mulțimea generală erau în mod cert indieni proveniți din populația indigenă nativă. Nu aveai cum să-i confuzi sau să nu-i remarci, chiar dacă nu erau îmbrăcați ca Winnetou sau Pocahontas. Totuți unii dintre bărbați (probabil mai bulibașa) aveau pe cap bentițe cu câte o pană prinsă. In rest jeanși Wrangler și pălării de cowboy.

In privința concursului de rodeo propriu-zis am înțeles că secvențele din cele câteva filme americane cu rodeo văzute de mine nu au nici un fel de trucaje când vine vorba de interacțiunea om-animal care trebuie călărit sau prins. Tribuna fiind la margina terenului, iar arena propriu-zisă nefiind prea mare, participi “în direct” la tot spectacolul, simțind mirosul animalelor și fiind uneori împroșcat de pământul/noroiul care sare din copitele animalelor. Este acțiune 100% uneori cu riscuri fizice care pentru noi, ca nespecialiști, păreau a fi de neasumat.

Din păcate în acel an eu am avut numai camera video, iar smartphone-urile aveau incă camera foto puțin performante, deci nu am prea am multe fotografii.

Am văzut toate probele din circuitul profesionist: călărit cal neîmblânzit cu șa și fără șa, călărit taur, prinsul și legarea vițelului cu lasso-ul, etc. Am stat până spre seară, când ziua s-a încheiat cu cursele de căruțe cu coviltir trase de atelaje de 4 cai (chuck wagon). Mi s-a părut proba cea mai spectaculoasă, atât datorită modului extraordinar în care se ia starul dar și datorită vitezei incredibile pe care o pot avea acestă căruțe.

A fost o experiență de neuitat, care a meritat din plin, în primul rând pentru că a fost 100% realitate necosmetizată trăită pe viu.

Peste 2 ani m-am intors în Calgary cu ocazia sărbătorii de Stampede. Voi scrie un alt review despre finala campionatului național canadian de rodeo (pozele vor fi mult mai bune și reprezentative).

---

VIZUALIZĂRI: 1677 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI