Skiathos – micuța bijuterie a Sporadelor

TIPĂREȘTE

În urmă cu doi ani, două insule micuțe din Sporade, Skiathos și Skopelos, mi-au furat definitiv inima, ajungând foarte repede pe primele locuri în topul personal al destinațiilor grecești pe care le-am vizitat. Și, cum viața este plină de surprize, în luna mai a acestui an, pașii m-au purtat din nou spre una dintre ele, în cadrul unui mic circuit care a început în Atena, a continuat în Kamena Vourla (vezi impresii aici și aici), având ca destinație finală insula Skiathos.

Chiar dacă de data asta am stat doar trei zile, abia așteptam revederea, eram curioasă cum voi percepe frumoasa insulă atunci când o voi vedea a doua oară, ce voi simți când voi ajunge din nou în unele locuri care mi-au fost foarte dragi și mai ales ce ne va oferi nou Skiathos-ul, având în vedere că este totuși o insulă micuță, pe care am colindat-o în lung și în lat data trecută.

Deși am mai scris despre insula Skiathos acum doi ani (vezi impresii) și am povestit atât despre frumoasele plaje pe care le-am văzut (vezi impresii) cât și despre Skiathos Palace (vezi impresii), hotelul la care am stat atunci, dar și de această dată, voi încerca totuși să scriu un nou articol despre această micuță insulă cosmopolită și verde, în care să descriu experiența din acest an, reluând câteva aspecte care mi se par importante pentru cineva care dorește să își facă o imagine de ansamblu.

Skiathos este o insulă din marea Egee, care împreună cu Skopelos, Alonissos, Skyros și alte câteva insule mai mici formează arhipelagul Sporadelor de Nord. Deși micuță, măsurând doar 12 km lungime și 6 km lățime, Skiathos este insula cea mai cunoscută și mai vizitată din arhipelag, în primul rând datorită faptului că are aeroport, fiind astfel mai ușor accesibilă, dar și pentru că s-a dezvoltat foarte rapid față de celelalte insule, oferind nenumărate posibilități de cazare și de petrecere a timpului liber.

De această dată am experimentat ambele variante prin care poți ajunge pe insulă, am mers cu ferry din Volos și am plecat spre București cu avionul.

Drumul cu ferry

În Skiathos poți ajunge cu ferry de pe continent fie din Agios Konstantinos, fie din Volos. Cum noi am petrecut câteva zile în Kamena Vourla, cel mai aproape, la doar 10 km ar fi fost portul din Agios Konstantinos, dar neprevăzutul a făcut ca portul să fie închis pentru o săptămână chiar în momentul sejurului nostru, așa că a trebuit să ne reorientăm și să mergem 150 km până în Volos, pentru a lua un ferry care pleca la ora 11 spre Skiathos. Costul unei traversări din Volos în Skiathos este destul de mare, aproape 300 de euro pentru doi pasageri și mașină, însă noi, fiind fără mașină am plătit doar 16 euro de persoană.

Am ajuns în port cu mai bine de o jumătate de oră mai devreme, ferryboat-ul era acolo dar abia începuse descărcarea, așa că ne-am oprit la barul aflat în port și am stat la o cafea pe terasă, urmărind agitația produsă atât de ieșirea mașinilor din burta ferryboat-ului cât și de pregătirea celor care urmau să intre.

Când a început îmbarcarea pasagerilor am mers și noi spre ferry, existau două uși de acces, de o parte și de alta a rampei pentru mașini, am arătat biletele, am fost întrebați unde coborâm și ne-au fost preluate bagajele, pe care le-au așezat pe niște rafturi, imediat după intrare.

Există două punți, cea de la nivelul 1 fiind în cea mai mare parte acoperită, prezentând avantajul că nu te arde soarele și dezavantajul că vântul se simte mult mai tare și mai rece, iar cea de la nivelul al doilea este aproape în totalitate descoperită. La nivelul unu există și un bar, singurul loc de pe vas în care este permis fumatul, care are și o mică terasă pe care am găsit câteva mese de plastic. Tot aici, la nivelul unu, erau amplasate și toaletele.

Drumul a durat aproximativ trei ore și a fost foarte plăcut, există bănci pe care poți sta, te poți plimba pe punte pentru a face fotografii sau pur și simplu pentru a admira marea.

Momentul în care ne-am apropiat de insulă a fost unul extrem de plăcut, orașul Skiathos, cu peninsula Bourtzi micuță și verde, oferea o imagine demnă de cărțile poștale. Mă întrebam cât vom sta până ne vom lua bagajele, dar totul a fost foarte bine organizat, cum am ajuns la ușă valiza mea era deja afară. În rest lume multă, agitație, oameni nerăbdători să coboare, alții așteptând să urce, mașinile care începuseră să iasă, oameni de ordine care ne îndrumau, dar nimic nu mai conta, eram deja în vacanță și respiram aerul Skiathos-ului.

Drumul cu avionul

Cel mai ușor și comod este să ajungi în Skiathos cu avionul, pentru că drumul este foarte scurt, durează doar o oră. Ca să nu mai vorbim de faptul că aeroportul Papadiamantis are una dintre cele mai scurte piste din Europa, ceea ce face ca aterizările și decolările să fie foarte spectaculoase. Pista începe și se termină în mare, așa că doar aparatele de zbor care respectă anumite standarde și piloții cu experiență pot ateriza acolo.

Am zburat cu un avion al companiei Tarom, un avion mult mai frumos decât am întâlnit pe alte chartere, am avut ecrane pe care puteam urmări locul în care ne aflam în acel moment și mi s-a părut foarte interesant să știu când zburăm deasupra Salonicului sau când survolăm Veliko Tarnovo sau Plodviv. Dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că am avut AirFi (eu nu am mai întâlnit până acum) în avion. AirFi este o platformă de divertisment, accesibilă wireless prin intermediul propriilor dispozitive (telefon, tabletă, laptop) și conține o gamă variată de opțiuni media: ziare, reviste, filme, muzică. jocuri etc. Pentru a te conecta trebuie să ai dispozitivul setat pe modul avion și, cu ajutorul unui browser, să te conectezi la wi-fi. Astfel timpul petrecut în avion trece parcă și mai repede.

Decolarea de pe Skiathos este, așa cum am mai spus, spectaculoasă, pentru că pilotul turează motoarele la maxim de la început și pornește cu viteză foarte mare, nu mai ai parte de plimbare pe pistă. Senzația este extrem de plăcută, a fost de fapt prima decolare care a fost urmată de aplauzele pe care pilotul le primește de obicei la aterizare. Pentru că zborul este scurt nu ai prea mult timp la dispoziție, imediat cum se stinge indicatorul pentru centuri stewardesele aduc mâncarea și băutura în același timp, strâng apoi totul și te trezești că avionul se pregătește de aterizare. Zborul a fost scurt, lin și extrem de plăcut, iar decolarea... super. :)

Cei care ajung în Skiathos fără mașină au la dispoziție trei modalități de deplasare: autobuzul local, mașina sau scuterul închiriate sau taxiul.

Transportul local este foarte bine pus la punct, există o linie de autobuze care străbate insula pe toată lungimea ei, din orașul Skiathos până în Koukounaries. Pe traseu sunt 26 de stații, fiecare dintre ele având atât un nume cât și un număr, care sunt amplasate în apropierea tuturor plajelor importante din zonă. Autobuzele circulă la fiecare 15 minute, ultima plecare din Skiathos Town fiind la ora 24. Biletele se achiziționează direct din autobuz, de la taxatoare, iar prețul unei călătorii de la un capăt în altul este de 2 euro, iar cei care merg mai puține stații vor plăti 1,60 euro. Autobuzele locale sunt mari, moderne, arată ca niște autocare, așa că reprezintă o modalitate de deplasare demnă de luat în calcul de către cei care nu au mașină la dispoziție.

Cum orașul Skiathos este viu și vibrează până târziu în noapte, dacă vreți să mai rămâneți după ora 24, puteți să vă întoarceți la hotel cu taxiul. Stația de taxi este în portul nou, prețul este negociabil, dar în orice caz, din Skiathos până în Koukounaries nu ar trebui să acceptați un preț mai mare de 18 euro. Din experiența unor prieteni care au negociat în acest an, de la 20 șoferul a redus destul de repede la 15 euro. Deci întrebați înainte și negociați. Nu este ieftin, dar de urgență merge și taxiul din când în când, dacă nu te poți desprinde de oraș până la miezul nopții.

Bineînțeles că cea mai bună soluție pentru a vedea insula este mașina închiriată, asta fără doar și poate. Centre de închirieri găsiți și în Skiathos Town și în Koukounaries, iar acum, la sfârșit de mai, prețurile erau extrem de bune. Pentru că noi am fost 5 persoane, am închiriat un jeep Daihatsu Terios cu 30 euro pe zi, cu asigurare de daune de până la 500 euro (deci nu full exces). Pentru o mașină mică am fi plătit 17,5 euro, pentru una medie 22,50 euro, Suzuky Jimny era 24,5 euro, scuterul 10 euro și ATV-ul 15 euro/zi. Prețuri fff bune, care din păcate în sezon cresc extraordinar de mult, ajungând să coste și 60 de euro o mașină mică. Și pe lângă asta, am înțeles că în sezon cererea este mai mare decât oferta, deci dacă țineți neapărat să închiriați o mașină ar fi bine să încercați să o rezervați online. Părerea mea este că merită închiriată o mașină măcar pentru o zi, fiind o insulă mică puteți ajunge în multe locuri care merită văzute (mă refer aici în primul rând la plajele sălbatice situate pe coasta de vest), la Kastro sau la unul dintre restaurantele situate pe drumul spre mănăstirea Evangelistria, care oferă o priveliște pe care nu o veți uita ușor.

Așa cum am spus, fiind o insulă mică, puteți alege să stați fie în Skiathos Town, fie în Koukounaries, în funcție de ce vă doriți și de ceea ce știți că vi se potrivește. De-a lungul șoselei care leagă cele două zone mai importante ale insulei sunt nenumărate posibilități de cazare, de la vile modeste la hoteluri de 4 sau 5 stele. Dacă alegi să te cazezi undeva între Skiathos și Koukounaries, vei avea în apropiere măcar o tavernă și un mic magazin, stație de autobuz și câte o plajă frumoasă, dar ești, cumva, mai izolat. Vilele sau hotelurile sunt foarte frumoase, peste tot este plin de leandri sau bougainvillea, autobuzele circulă bine, deci nu este nici un fel de problemă.

Deci, pe scurt, în orașul Skiathos distracție fără plaje, în Koukounaries plaje fără distracție seara. După cum am spus este ușor de ajuns cu autobuzul din Koukounaries în oraș sau invers, deci până la urmă trebuie să alegeți cum vi se pare mai ușor: să plecați ziua la plajă sau să mergeți seara în oraș la distracție.

Eu am stat pentru a doua oară în Koukounaries, la hotelul Skiathos Palace și dacă aș reveni tot zona asta aș alege-o sau o cazare pe lângă plajele Troulos, Vromolimnos sau Agia Paraschevi. Lângă Koukounaries aveți pe lângă superba plajă cu același nume și Agia Eleni (cu apusuri de soare senzaționale), Ambelakia, Maratha, chiar și Mandraki dacă sunteți dispuși să faceți o mică plimbare. Ar mai fi fost și plaja Banana, foarte frumoasă, dar din păcate anul acesta nu am putut ajunge la ea, se construiesc niște vile jos, în apropierea plajei și drumul de acces era închis. Cine știe, poate or termina lucrările până spre sfârșitul sezonului și se va putea ajunge din nou în zonă.

În Koukounaries există 2-3 taverne și un un bar, Busola, la care am petrecut o seară frumoasă ascultând muzică din anii... de când aveam 18-20 de ani. Tare mi-a plăcut! :) Tot aici veți găsi și două supermarketuri (magazine mai măricele, adică), unde veți găsi tot ce doriți, de la articole de plajă și îmbrăcăminte până la mâncare și băutură, la prețuri bune.

Orașul Skiathos oferă multe posibilități de cazare, multe locuri în care poți mânca, divertisment, magazine diverse și loc de promenadă seara. În schimb plajele din apropierea orașului nu sunt atât de frumoase ca cele din zona Koukounaries. Dacă sunteți cu mașina nu este problemă, puteți să vă cazați în oraș și ziua să mergeți cu mașina la una dintre plajele frumoase aflate la doar câțiva km.

În oraș există și un supermarket mare, Carrefour până anul trecut. Acum doi ani era bine aprovizionat și avea prețuri bune, dar am înțeles că anul trecut rafturile erau aproape goale. Acum a fost preluat de un lanț grecesc și pus din nou pe picioare, avea marfă multă, la prețuri bune, așa că merită să îi treceți pragul, mai ales dacă vreți să vă aprovizionați pentru mai multe zile.

După cum am mai spus, Skiathos este paradisul plajelor, această micuță insulă având aproximativ 69 de plaje, marea majoritate cu nisip. Deci în primul rând în Skiathos mergem pentru plajă. Și avem de unde alege: frumos amenajate sau mai sălbatice, cu nisip fin și auriu sau cu pietre, micuțe sau mai mari, înconjurate de păduri de pin sau având în spate pereți de stâncă, toate au o trăsătură comună: apa, care este incredibil de limpede. Prețul șezlongurilor este același pe orice plajă, fiind impus de administrația locală, două șezlonguri și o umbrelă costă pentru o zi întreagă 8 euro. Totuși la Koukounaries, unde am ajuns după-amiaza după ora 15, am plătit doar 5 euro pe două șezlonguri. Nu știu însă dacă și în sezon vor ține cont că stai doar o jumătate de zi, dar în mai atât ne-au cerut.

Pe multe plaje din sud și sud-vest găsim multiple posibilități de practicare a sporturilor de apă iar cei care doresc pot chiar închiria o barcă pentru a se plimba o zi întreagă pe cont propriu. Prețul pentru închiriere era, pe plaja Koukounaries (aici am văzut, probabil sunt și în port în Skiathos), de 85 euro/barcă de maxim 4 persoane, iar combustibilul se plătește separat (un plin costă 60 de euro), dar se poate plăti un minim de 20 euro și restul la întoarcere, în funcție de cât ai consumat. Pentru închiriere aveți nevoie de un act de identitate, carnet de conducere și un card de credit. Bărcile mai mari se pot închiria doar de către cei care au permis pentru a conduce barca, iar prețul este de 120 sau 180 euro, în funcție de puterea motorului. Prețul este pentru 4 persoane, fiecare persoană suplimentară este taxată cu câte 10 euro. Ziua de închiriere începe la ora 9.30 și se termină la 17.30, iar barca are asigurare full.

În al doilea rând este obligatoriu să faceți măcar o croazieră, deși este posibil să fiți tentați să faceți mai multe, având în vedere că oferta este foarte bogată. Atât în portul nou cât și în cel vechi veți găsi tot felul de bărci, mai mari și mai mici, cu care puteți face plimbări în jurul insulei, puteți merge pe continent, în Katigeorgi, un sat de pescari situat la poalele muntelui Pelion, cu oprire la plajele Lalaria și Kastro din Skiathos, puteți alege o croazieră combinată Skopelos - Alonissos sau doar către una dintre cele două insule, mai există și celebra croazieră Mamma Mia, în care vă veți plimba prin locurile în care a fost filmat frumosul musical. După cum am spus, aveți de unde să alegeți. :)

O croazieră care mi-a atras atenția și pe care nu am remarcat-o acum doi ani (sau poate nu se făcea) este cea către plaja Lalaria, o plajă deosebit de frumoasă, care mi-a plăcut cel mai mult dintre toate plajele din Skiathos. Vaporașul te duce la ora 10.30 la Lalaria și te aduce în oraș la 15.30, putând astfel să stai pe frumoasa plajă mai multe ore decât în orice altă croazieră (noi am stat doar o oră jumătate acum doi ani), iar prețul este de 12,50 euro.

Dacă v-ați săturat de plajă și mare și dacă vă plac drumețiile, puteți face o plimbare prin pădurile de pin către plajele din nord-vestul insulei, pornind de la ultima stație a autobuzului. Noi, comozi, am fost cu mașina, dar nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că erau turiști care preferau să facă drumul pe jos, cu un rucsăcel în spate, deși sunt câțiva km buni. Drumul este frumos, mărginit pe o parte de pădure și pe cealaltă de mare, dar faptul că este coastă și ești la înălțime face ca priveliștea pe care o oferă marea, în care se prăvălește pădurea să fie deosebită.

O plimbare la Kastro, vechea capitală a insulei, la mănăstirea Evangelistria, o vizită la muzeul Papadiamantis sunt iarăși modalități plăcute de a petrece timpul liber. În orașul Skiathos există și un cinematograf în aer liber unde rulează, invariabil, filmul Mamma Mia, care a fost filmat în Skiathos și Skopelos. Dacă nu l-ați văzut înainte de a ajunge pe insulă poate ar fi bine să îl vedeți acolo, în locul în care a fost făcut, ar avea alt farmec. :)

În rest, seara, puteți face o plimbare în oraș, puteți mânca la o tavernă, eventual pe ritmuri de bouzouki, să beți un pahar de Retsina la o terasă din port sau să petreceți într-unul barurile sau cluburile din oraș.

Timpul a fost scurt, am avut la dispoziție doar trei zile, dar cum eram la a doua vizită am încercat să vedem ceea ce ne-a plăcut foarte mult în urmă cu doi ani și, bineînțeles, să descoperim și ceva nou.

Plajele

Cum vacanța trecută am reușit să ajungem pe plajele situate în sudul și sud-vestul insulei, despre care am povestit la vremea respectivă, de data asta am vrut să vedem și căteva plaje din vest, mai sălbatice și mai greu accesibile. Asta pe lângă plaja Koukounaries, care era la doi pași de noi.

Dimineața devreme, imediat după micul dejun, am plecat la vânătoare de plaje, prima oprire fiind la Koukounaries. Plouase destul de tare toată noaptea, iar la ora 10, când am ajuns noi pe plajă, cerul se luminase și soarele a început să își facă simțită prezența. Acum doi ani plaja Koukounaries mi s-a părut frumoasă, dar nu pot spune că a fost cea care m-a impresionat cel mai tare. Însă acum, la ora aceea a dimineții, când nu era aproape nimeni pe plajă, când aerul era curat așa cum este după ploaie... mi s-a părut perfectă. Nisipul fin și auriu, presărat din loc în loc cu ace de pin, pădurea de pini care se întindea până la marginea nisipului, apa limpede și albastră pe care pluteau lebede grațioase, câteva iahturi ancorate în larg, alcătuiau tabloul perfect. Am făcut doar o sesiune foto, lebedele mândre și grațioase și rățuștele jucăușe fiind fotomodelele principale.

Ne-am propus ca după ce terminăm plimbarea și mâncăm de prânz să ne întoarcem tot pe plaja Koukounaries pentru a ne relaxa. Am ajuns undeva după ora 15, când deja era foarte cald, așa că cele câteva ore petrecute pe șezlong și câteva reprize de răcorire în apa cristalină au fost binevenite. Plaja era deja ceva mai animată, destule șezlonguri erau ocupate, dar am găsit loc fără probleme. În sezon am înțeles că frumoasa plajă, lungă de câteva sute de metri, devine neîncăpătoare, dar acum o puteam admira în toată splendoarea ei.

Mașina am lăsat-o la umbra copacilor, în parcarea amenajată la intrarea pe plajă, în dreptul micuțului port în care sunt ancorate iahturile. Pe plajă erau amplasate din loc în loc șezlonguri, grupate în așa fel încât existau și porțiuni mari de nisip liber, pentru cei care doreau să stea direct pe prosop. Marele avantaj atunci când ajungi în Skiathos la început de sezon este că nicăieri nu este aglomerat, dar există și dezavantajul că nu toate terasele și barurile sunt încă deschise. Așa s-a întâmplat și când am fost noi, barul de plaja Koukounaries nu era încă funcțional, dar la intrarea pe plajă este un chioșc foarte bine aprovizionat, unde găsești de la articole de plajă până la răcoritoare și dulciuri, așa că nu am murit nici de sete, nici de foame.

Am stat la soare, am făcut baie printre lebede și rățuște, am simțit mirosul pinilor care te duc cu gândul la munte, nu la mare și ne-am relaxat până la ora cinei. Lebedele și rațele care trăiesc în rezervația Strofilia, aflată în spatele plajei Koukounaries sunt blânde, obișnuite cu oamenii, așa că se plimbă pe plajă și înoată printre turiști. Dacă lebedele sunt mai elegante, nu același lucru aș spune și despre rățuște, care aveau chef de vorbă și veneau până lângă șezlong, ținându-ne companie și așteptând să primească ceva de mâncare. La poze erau cooperante, ca niște adevărate vedete, lăsându-mă să le fotografiez în toate pozițiile. Trebuie să recunosc că prezența lebedelor și a rățuștelor pe plajă m-a încântântat foarte tare, ele sporind farmecul unui loc și așa minunat.

Dimineață după vizita la plaja Koukounaries am plecat cu mașina spre plaja Banana, dar, după cum am mai spus, șantierul ce se desfășoară acolo ne-a împiedicat să o putem vedea din nou, așa că am făcut cale întoarsă și ne-am continuat drumul spre Mandraki, plajă pe care o văzusem și în 2015. După ce mergem încă puțin pe șosea de la Koukounaries, intrăm în pădure, pe un drum forestier și de aici relieful începe să schimbe, devenind tot mai sălbatic pe măsură ce ne îndreptăm spre nord-vestul insulei. Admirăm de la înălțime țărmurile dantelate care se văd din loc în loc printre copaci, oprim din când în când pentru a admira plajele ce răsar din câte un golf și urmăm drumul care începe să coboare până la marginea plajei. Destul de lungă și de lată, cu nisip fin, plaja Mandraki, neamenajată încă în mai, este deosebit de frumoasă, natura răsfățându-ne cu o combinație perfectă dintre verdele vegetației, albastrul mării și auriul nisipului. Aici există o tavernă și un bar, care nu erau încă deschise când am fost eu, precum și șezlonguri și umbreluțe. Cum pregătirile pentru sezon abia începuseră aici, se lucra încă la curățarea plajei și la amplasarea șezlongurilor, am putut să vedem plaja așa cum este ea, sălbatică, izolată și extrem de frumoasă.

Ne continuăm drumul spre nordul insulei, intrăm din nou în pădurea de pini și ne îndreptăm spre plaja Elias Mandraki. Aici drumul nu ne mai permite să coborâm cu mașina până la plajă, așa că o lăsăm sus, în pădure, la umbra copacilor și ne continuăm drumul pe jos. După ce facem o scurtă plimbare prin pădure, ajungem la un drum cu nisip fin, mărginit de pini, care coboară spre plajă. Am găsit aici un loc absolut superb, nisip fin și auriu, mărginit de crini de mare, cum aveam să aflăm citind ceea ce scrie pe pancarta aflată acolo. Crinii de mare sunt specifici zonei mediteraneene, înfloresc din iulie până în octombrie și au un parfum exotic, deosebit de plăcut. Chiar dacă pe plajă se află un snack-bar, terasa acestuia este amenajată astfel încât să nu-i altereze sălbăticia, având acoperiș de stuf și bănci de lemn. Aici erau deja amplasate câteva șezlonguri, prețul de închiriere al acestora fiind același ca pe toată insula: 8 euro perechea.

Pornim spre ultima plajă pe care ne-am propus să o vedem, plaja Xersis, mergem cu mașina până unde ne permite drumul, care devine tot mai abrupt și de aici pornim pe jos, până la marginea coastei. Suntem la înălțime destul de mare deasupra plajei, iar priveliștea pe care o avem în fața ochilor ne încântă peste măsură. Poteca ce coboară până la plajă este destul de abruptă, ar fi bine să nu fiți încălțați cu șlapi, pentru că există pericolul să alunecați. Plaja Xerxis este mai sălbatică decât precedentele, nu este încă amenajată sau curățată, taverna nu este încă deschisă, așa că suntem doar noi și natura. Partea dreaptă a plajei este acoperită cu nisip fin și este mărginită de pădure, iar în partea stângă sunt mici golfulețe în care faci plajă la baza stâncilor acoperite din loc în loc de vegetație. Din nou natura ne răsfață cu peisaje atât de frumoase încât sufletul ni se umple de bucurie. Nu am mai fi plecat de acolo, dar timpul limitat ne împinge de la spate, forțându-ne să ne luăm la revedere de la aceste locuri minunate, pentru a merge să descoperim altele noi.

În urmă cu doi ani am făcut o croazieră din insula Skiathos și am oprit și la plaja Kastro, de unde puteam urca până la vechea capitală a insulei. Am ales atunci să nu o fac, preferând să stau la soare pe frumoasa plajă în loc să urc, pe căldură, pe drumul destul de abrupt ce ducea la ruinele vechii așezări. Dar iată că șansa mi-a surâs și, aflați pe insulă pentru a doua oară, am decis să facem o vizită la Kastro, cu mașina de data asta.

În secolul 14, în anul 1360, din cauza deselor atacuri ale piraților, locuitorii insulei au părăsit orașul bizantin Skiathos (situat în locul în care se află acum capitala insulei) și au construit în cel mai nordic punct al insulei, fortăreața medievală Kastro. Nefiind accesibilă de pe mare, fiind construită la înălțime și având ca singură cale de acces un pod mobil care o lega de uscat, fortăreața le oferea locuitorilor săi o oarecare siguranță. Kastro a fost mai mult o fortăreață construită de natură decât de mâna omului. Pe cele trei părți înconjurate de mare au fost ridicate ziduri mai mici, în timp ce pe partea care lega fortăreața de uscat a fost ridicat un zid mare și gros, iar la intrare a fost amplasat un cazan imens, pe care locuitorii îl umpleau cu ulei fierbinte și îl vărsau pe cei care încercau să atace cetatea. Tot aici, la intrare, era și un turn în care erau amplasate tunurile.

Casele micuțe din interiorul cetății au fost construite foarte aproape una de cealaltă și se spune că au existat 400 de case, în timp ce populația a crescut de la 500 la 1500 de oameni. Tot aici erau și 20 de biserici, în patru parohii, cisterne cu apă, băi și Kagkelaria, care găzduia autoritățile insulei. Cartierul general turcesc și o moschee au fost construite aici în timpul ocupației otomane. Se spune că la Kastro a fost țesut și arborat pentru prima oară steagul Greciei, în anul 1807.

În anul 1829 locuitorii decid să părăsească fortăreața și să se mute din nou în orașul bizantin Skiathos, luând cu ei nu doar lucrurile personale dar și orice material pe care îl puteau refolosi, astfel încât Kastro a fost total abandonat. Din cele 20 de biserici doar două au rezistat în picioare de-a lungul anilor. Alte două biserici, cisternele pentru apă potabilă și apă de ploaie, intrarea cu rezervorul pentru ulei fierbinte și zidurile au fost reparate de-a lungul anilor.

Drumul până la Kastro nu este cel mai bun, o porțiune destul de lungă mergem prin pădure, pe un drum forestier destul de rău, dar ajungem la final la șosea și continuăm pe ea până în parcarea din apropierea fortăreței. Am găsit parcarea plină de jeep-uri, semn că la Kastro era deja destul de multă lume. Tot aici este amenajată și o mică terasă, la care puteți găsi ceva rece de băut la întoarcere. Continuăm drumul pe jos, mergând pe o alee pavată cu piatră ce coboară printre livezi de măslini, până ajungem la poteca ce duce spre vechea așezare.

De aici aleea pietruită se transformă într-o potecă îngustă, care se întinde de-a lungul coastei, la mare înălțime, iar frumusețea peisajului îți taie respirația. În față, înconjurată de multă verdeață, vedem, la depărtare deocamdată, ruinele vechii capitale a insulei, Kastro, iar în dreapta și în stânga avem marea turcoaz care mărginește țărmurile dantelate, acoperite de pădurea ce pare că se prăvălește în apă, golfuri micuțe cu plaje accesibile doar de pe mare și bineînțeles, frumoasa plajă Kastro, la care se poate coborî din locul în care ne aflam acum. Cactuși uriași, maci delicați ce apar din loc în loc, flori sălbatice frumos colorate, chiparoși care se înalță din loc în loc și verde, mult verde peste tot. Efectiv nu știi ce să faci mai întâi, văzând atâta frumusețe. Îți vine să te oprești la fiecare pas, să faci poze în toate direcțiile, să îți umplii sufletul cu ceea ce vezi. Dar îți aduci aminte că ești pe o potecă îngustă, că ai oameni și în față și în spate și că trebuie totuși să continui să mergi. Noroc că și ei sunt la fel de fascinați ca și mine, așa că înaintăm cu toții într-un ritm care ne permite să ne bucurăm de ceea ce vedem.

Drumul urcă și coboară, trebuie din când în când să ne cocoțăm pe stânci sau să urcăm pe scări, însă fiecare efort ne este răsplătit înzecit de natură, care ne oferă în schimb multă frumusețe pură, sălbatică. Mare atenție cu ce alegeți să vă încălțați dacă vreți să vizitați Kastro, cel mai bine ar fi să aveți adidași în picioare, pentru că nu veți merge chiar pe bulevard.

Recunosc că nu sunt chiar sportivă, dar orice urmă de oboseală mi-a dispărut când, la întoarcere, am ajuns să cobor niște scări abrupte și am așteptat să urce persoana care era deja pe ele. Când a ajuns lângă mine am văzut că bărbatul (american, spun eu) nu avea un picior, acesta fiind înlocuit de o proteză. Urca fără ca pe fața lui să se vadă altceva decât un zâmbet larg, nici măcar o urmă de oboseală. A ajuns sus lângă mine și și-a cerut scuze pentru că m-a făcut să aștept puțin mai mult, în timp ce eu îl priveam plină de admirație și respect pentru tenacitatea și ambiția de care dădea dovadă.

Pe măsură ce înaintăm încep să apară și urmele vechii așezări, o căsuță micuță de piatră, ruinele fostelor biserici, precum și bisericile care sunt încă în picioare, fiind renovate. Peste tot sunt indicatoare care te ajută să te orientezi, la obiectivele importante sunt pancarte cu informații și în general locul este foarte bine întreținut. Pe la jumătatea drumului am ajuns la biserica Nașterii lui Hristos, în fața căreia este amenajat, la umbra copacilor, un frumos loc de popas. Veți găsi aici nu numai bănci, ci și o fântână cu apă potabilă și rece. Biserica nu este mare, dar este extrem de frumoasă, înconjurată de ghivece de flori și de copaci înalți.

Ne tragem puțin sufletul și ne continuăm drumul spre Barberaki, cel mai înalt punct al fostei capitale Kastro, locul cel mai important al fortăreței, folosit pentru apărare datorită faptului că oferea posibilitatea de a observa cel mai bine împrejurimile. Aici, în cel mai nordic punct al insulei Skiathos și al vechii fortărețe Kastro este arborat acum drapelul Greciei. După ce am admirat în tăcere peisajul pe care îl aveam în fața ochilor, după ce am observat de la înălțime întreaga așezare, așa cum făceau în trecut locuitorii cetății, am pornit pe cărare spre locul în care am lăsat mașina, oprindu-ne, bineînțeles, să facem alte zeci de poze.

Locul este extraordinar de frumos și dacă ajungeți în Skiathos merită să mergeți să îl vedeți. Puteți urca fie de la plaja Kastro, unde veți opri dacă mergeți în croazieră în jurul insulei sau în Katigeorgi, fie mergând cu mașina, așa cum am făcut-o noi.

Fie că vrei să mănânci, să faci cumpărături, să te distrezi sau pur și simplu să te plimbi fără țintă, orașul Skiathos este locul în care găsești mereu ce să faci. Dacă data trecută nu l-am vizitat atât cât aș fi vrut și mai ales am plecat de pe insulă cu regretul că nu am ajuns niciodată în oraș seara, acum am avut grijă să îl vizităm în toate momentele zilei.

În oraș va trebui să ajungeți în zona portului, care este împărțită în două de peninsula Bourtzi. În partea dreaptă, cum stați cu fața la oraș, este portul nou și în partea stângă este cel vechi. În portul nou acostează ferry și poate și din această cauză zona este mai agitată, mai aglomerată, mai ales pe timpul zilei. Veți găsi aici iahturi ancorate, vaporașe cu care puteți face croaziere și, de cealaltă parte a străzii, magazine, baruri și restaurante cu terase frumoase.

Pe colina din dreptul portului nou veți observa cu siguranță Turnul cu ceas, amplasat în curtea bisericii Agios Nikolaos, un loc pe care vă sfătuiesc să nu îl ratați. Puteți ajunge la biserică urcând pe una dintre străduțele înguste ce pornesc din portul nou, iar efortul vă va fi răsplătit cu o panoramă superbă asupra orașului. Biserica Agios Nikolaos este micuță și frumoasă, puteți intra să o vedeți și pe interior și, dacă vreți, puteți aprinde și o lumânare, pe care o puteți lua de la intrare, lăsând ce sumă de bani doriți.

Curtea bisericii este frumos amenajată, cu bănci pe care poți sta pentru a-ți trage sufletul și pentru a admira peisajul.

Portul vechi este parcă și mai frumos, aici sunt ancorate mai multe vaporașe pentru croaziere, iar de-a lungul lui sunt numai terase, una mai frumoasă decât cealaltă, care se întreceau în oferte de tot felul. Greu să alegi un loc în care să te oprești, pentru că toate sunt extrem de frumoase, fiecare în alt fel.

Peninsula Bourtzi, fostă fortăreață venețiană, este acum un frumos loc de promenadă. Faptul că este acoperită de pini face ca aleea ce o înconjoară să fie locul ideal pentru o plimbare în timpul unei zile călduroase. În mijlocul peninsulei este amplasată clădirea fostei școli elementare din Skiathos, construită în anul 1906. Aici se găsește acum Centrul Cultural, care include și un teatru de vară, loc în care se organizează cele mai importante evenimente ale insulei.

În capătul peninsulei se află o terasă, Bourtzi, la care puteți sta să mâncați ceva ușor (sandvich-uri, salate sau pizza) sau să beți o cafea sau o bere. Aici prețurile sunt ușor mai ridicate decât în alte părți, dar imaginea orașului Skiathos, cu casele frumoase cocoțate pe colină, face ca oprirea să merite.

Strada pietonală Papadiamantis, este locul cel mai aglomerat și mai plin de viață din oraș. Veți găsi aici magazine de tot felul, de la cele clasice, pline de suveniruri, la cele de haine și încălțăminte. Tot aici veți găsi magazine alimentare sau cu fructe, cofetării și patiserii și multe, foarte multe baruri și restaurante. Dacă data trecută am bătut Papadiamantis în sus și în jos, acum, având mai mul timp, am ales să intru mai întâi pe străduțele aiacente, descoperind aici niște locuri absolut superbe. Străduțe deosebit de înguste, case tipic grecești, albe cu obloane albastre, îmbrăcate din loc în loc de boungainvillea, restaurante micuțe, cochete, cu câteva măsuțe amplasate direct pe stradă și piațete micuțe cu terase amenajate la umbra platanilor.

Deși animat și în timpul zilei, seara orașul prinde și mai multă viață, transformându-se într-un loc în care nu ai cum să te plictisești. Taverne cu terase frumoase amplasate în port sau pe Papadiamantis, altele mai retrase, aflate pe străduțele înguste, la care poți mânca pe ritmuri de bouzouki, baruri și cluburi cu muzică de toate genurile, începând de la muzică grecească până la rock, baruri care au renunțat la scaune în favoarea pernelor amplasate direct pe trotuar, lume veselă care se plimbă în sus sau în jos, cam asta este atmosfera seara în orașul Skiathos.

După prima vizită în Skiathos m-am îndrăgostit de această micuță bijuterie verde din Sporade. Mi s-a părut o insulă micuță, cochetă, cosmoplită, binecuvântată cu multe plaje absolut superbe. La a doua vizită mi-a plăcut și mai mult și acum înțeleg de ce se spune că Skiathosul este insula cu cele mai multe reveniri, locul în care turiștii aleg să se întoarcă an de an, de ce pe insula asta micuță, de nici 50 km pătrați, aterizează în jur de 100 de chartere pe săptămână, de ce în plin sezon devine neîncăpătoare. Este o insulă care atât de multe de oferit turiștilor, fie că ești comod sau mai activ, încât m-aș întoarce fără ezitare și a treia oară, convinsă fiind că mai am încă multe locuri frumoase de descoperit.

---

VIZUALIZĂRI: 10100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI