Vara asta, am găsit o perlă în Kassandra: Siviri

TIPĂREȘTE

Síviri, cu accent pe primul „i”!

Da, Síviri. Vreau să vă spun că vacanţa asta a fost sub semnul masculinităţii: Siviri, Samel, Olimp, Possidi, Poseidon... Nu vă sună aşa... masculin?!? ... Mie, daaa... (Voi lămuri la timpul potrivit ce-i cu fiecare din aceste nume!)

Înşiră-te mărgărite!...

Mi-a rămas în minte Siviri de acum două veri, când am luat la gugălit Kassandra, în căutarea destinaţiei pentru vacanţa noastră estivală. (În final, atunci a fost Hanioti, care soţului meu i-a plăcut mult.)

Anul trecut, când eram orientaţi spre Zakynthos sau o altă insulă, am sărit de tot vacanţa de vară, soţul a fost într-o situaţie de reset cu bussines-ul, care i-a mâncat toată vara şi probabil nişte zile din viaţă...

Iar vara asta, am tooot stat în stand-by, până mi-a dat, într-un final, la sfârşitul lui iunie, ok-ul pentru după jumătatea lui august! Nu mai mult de 7 zile lucrătoare!!!

A rezultat, în logica noastră pentru vacanţă, care presupune, musai, nu mai puţin de 10 zile la mare, că trebuie să caut o destinaţie unde să ajungem dintr-o bucată. Şi, ideal, să prind în sejur 2 weekend-uri...

Plus cele două „condiţii sine quibus-non, fără de care nu se poate” ale mele: plajă cu nisip, cu intrare lină în mare!

Astea fiind datele şi Riviera Olimpului ne-tentându-mă, m-am aplecat, din nou, spre Halkidiki şi mi-am adus aminte de Siviri. Fusese suficient un filmuleţ de vreo două minute, făcut cu drona, de pe youtube, pentru a mă asigura că îndeplineşte condiţiile mele. Restul a fost istorie! (Dar ce istorie, să găseşti 10zile cazare, la începutul lui iulie pentru jumătatea lui august!...)

Cum o documentare solidă presupune mai multe surse de informare, am îndrăznit să interpelez, pe PMs, pe @Dragos, singurul de pe AFA care a fost acolo, în Siviri, chiar dacă cu... 8 ani înainte! Din corespondenţa noastră, mi-au rămas, verba volant, scripta manent:

“… Mie mi-a plăcut enorm acolo.

… Cine știe, poate ne vedem pe-acolo, că parcă mă bate și pe mine un gând... ”

N-au zburat deloc vorbele, mi-au răsunat în minte timp de peste o lună de zile, până am ajuns acolo şi, cu fiecare plimbariseală pe străduţele Siviriului, le-am înţeles.

Dacă deja aţi avut răbdare să ajungeţi cu lecturarea până aici, dar sunteţi pe cale să v-o pierdeţi, vă spun doar că vreau să vă “povestesc” Siviriul prin ochii şi inima mea, ca să aflaţi dacă veţi vrea să fiţi acolo. Având multe, foarte multe fotografii, pentru a fi ataşate unui singur review, a rezultat necesitatea /opţiunea de a le împărţi între mai multe reviewuri tematice.

Deci vă voi povesti, cu cuvinte şi imagini, despre staţiune, despre plajă, despre de-ale mâncării, despre alte locuri de văzut, prin apropiere. Pe rând!

Am găsit puţine referiri pe net despre Siviri, de promovare ca destinaţie turistică şi acum am înţeles de ce. Puţine cuvinte, pentru că această bijuterie este a lor, a grecilor!

Vă voi povesti: Aşezarea a luat, pe la 1083, numele deţinătorului acestor locuri, Sivros sau Sivris. De-a lungul timpului, a fost unul din cele mai cunoscute sate de pe Kassandra, un sat pescăresc, cu pescăriile în faţa plajei şi o necesară şi vestită fabrică de gheaţă, devenită apoi un la fel de vestit bar în peninsulă.

Nu-mi pot imagina Siviriul medieval, dar, am văzut într-o pictură murală de la taverna “Sto kyma”, cum arăta prin 1963, dată trecută în pictură! Ca să fiu riguroasă, cum arăta Siviri dincolo de plajă în 1963, adică mai nicicum.

Nu ştiu nici cât s-a schimbat de acum 8 ani, de când a fost @Dragos, pentru că review-ul domniei sale se referă strict la cazarea la Hotel Argus, iar din cele 6 fotografii ataşate, doar două arată plaja. Dar cu certitudine, unele din frumoasele locuri de cazare sunt mai noi, nu numai pe lângă linia ţărmului, ci şi în toată aşezarea. Ba chiar aş zice că pare schimbată total arhitectonic faţa ţărmului, chiar şi plaja.

Ce este acum Siviri? O bijuterie arhitectural - locativă.

Un sat - staţiune (am citit, pe net, că ar avea vreo 51 de locuitori permanenţi!!!) în care grecii potenţi financiar - mulţi doctori şi avocaţi - din câte ne-a spus George (român de-al nostru, din Iaşi, ospătar la Sto kyma, despre care vă voi povesti la capitolul... despre mâncăruri), şi-au construit case de vacanţă. (Dar ce case! Am făcut câteva sute de fotografii cu mai toate!) Dar şi mai potenţi dezvoltatori imobiliari, au construit “nanocartiere” de apartamente, de închiriat sau de vânzare, cu o estetică deosebită. Relieful e când plan, când în dealuri domoale, iar casele sunt amplasate peste tot, aleile ori străduţele de acces având pante mai line sau mai accentuate. Se vede chiar că zona dezvoltatorilor are drumuri pavate cu macadam nou, pe când “vechea vatră a satului”, cu proprietăţi splendide, are încă unele drumuri neasfaltate. Mă gândesc că unele proprietăţi ar putea fi de tip “time sharing”, în una din conversaţiile cu George, în care ne exprimasem surpriza că am întâlnit atât de mulţi greci, acesta ne-a spus că după 25 august pleacă grecii şi vin nemţii. Nu am insistat asupra subiectului, dar altă dată, când soţul a întrebat cât ar costa închirierea unui apartament pentru toată vara, tot el ne-a spus că ar fi mai convenabil să-l închiriezi cu vreo 2400 euro pe tot anul, căci altfel, doar pentru toată vara, poţi să dai 4000!

Veţi vedea, pe faleză, lipite de aleea de promenadă, înspre ponton, unele dintre cele mai vechi şi mai modeste căsuţe, da, căsuţe, pe care nu le-a ras de pe suprafaţa pământului niciun plan de sistematizare locală sau zonală. Unde încă mai erau greci veniţi în vacanţă!

Dincolo de ele, tot pe linia falezei, sunt nişte frumuseţi de vile, toate cu faţadele colorate aproape în aceiaşi nuanţă crem sau alb, unele şi cu spaţiu de garaj pentru câte 1-4 maşini, la parter, despărţite între ele cât lăţimea unei scări de piatră, care asigură accesul la al doilea, poate chiar al treilea rând de case/etaje. Asta se află spre partea de S-E a plajei.

Spre extremitatea nord-vestică, este amplasată, după geometria locului, o construcţie voluminoasă, cu aspect piramidal, de apartamente. Probabil apartamente proprietate personală, după cum am văzut de variat aspectat/decorat fiecare balcon. Este una din imaginile emblematice ale plajei Siviriului (pe care nu o găsisem nicidecum în hărţile cu locaţii de cazare de pe vreun site), cea cocoţată pe culmea dealului, lângă păduricea de pini care limitează plaja la N-V.

Între aceste două capete se desfăşoară câteva unităţi de cazare, de-a lungul aleii de promenadă care le desparte de bucata de plajă pe care o au în administrare, amenajată cu şezlonguri şi umbrele şi deservită în regim de beach-bar sau de tavernă. Aşa sunt Stathis, Alkioni by the sea, Siviris Golden Beach Hotel, Castello, Zefyros. După ele urmează o zonă cu baruri/sau diverse unităţi de pizza, gyros, patiserie-gelaterie, înainte şi după pasarela peste canalul ce împarte Siviri, transversal pe linia ţărmului, în două sectoare: în stânga şi în dreapta canalului. Să nu vă sperie cuvântul canal, nu e apă stătută, urât mirositoare şi nu ne-a pişcat nici un ţânţar, chiar dacă ne prindea înserarea pe acolo sau pe plajă! (De-abia când se întuneca îşi făceau simţită prezenţa.) Ca să nu mai pomenesc de mulţimea de peşti care se zbenguie în apă (din care unii, mai lacomi, mai cad pradă firelor întinse de pescari - cu sau fără băţ), de un cârd de raţe care navighează pe tot luciul apei, sau de perechea de raţe leşeşti, care arătau şi se comportau ca un fel de generali ai arealului. Ba chiar şi punctul lor de observaţie era deosebit, o mică platformă de lemn, de vreo 0,5m2, pe care nu am mai văzut-o ocupată de altcineva/altceva. A, era să uit ţestoasele – cel puţin trei, înotătoare imperturbabile printre toţi ceilalţi ocupanţi ai arealului.

De ce mi-a plăcut Siviri?

Pentru că este o staţiune mică, cu o plajă bine proporţionată cu capacitatea maximă de turişti, pe care poţi să o parcurgi lejer de la un capăt la celălalt până să găseşti locul care-ţi place pentru baia ta de soare şi de mare din ziua respectivă! (Vorbesc mai ales despre porţiunea de plajă până-n ponton, aceea este plaja mare a staţiunii, după ponton, este mai ingustă şi mai neamenajată, fiind zona rezidenţilor despre ale căror proprietăţi v-am spus mai înainte. Oricum poţi face plajă şi aici, nu este vreo oprelişte).

Pentru că are nisip fin şi nici nu este exagerat de îngustă (cum a fost cea din Hanioti!). N-am avut senzaţia aceea de îngrămădeală deranjantă, chiar dacă erau ocupate toate şezlongurile. Iar amplasarea umbrelelor era făcută aşa fel încât zona umbroasă parcă se întrepătrundea, deşi aveai unde să stai şi la soare dacă ţineai musai...

Pentru că plaja este foarte curată, amenajată cu şezlonguri şi umbrele de stuf, unde, pentru toată ziua, trebuia să faci consumaţie de 3 euro/persoană. Nu importă că pleci pentru prânz şi siestă, dacă ai bonul consumaţiei, revii fără grijă (mă rog, s-ar putea să nu regăseşti de fiecare dată exact aceleaşi locuri).

Pentru că sub foarte multe umbrele găseai agăţat câte un umeraş de plastic, pentru haine. Pentru că erau şi umbrele unde, pe lângă măsuţă (pe care găseai scrumieră sau tăviţă cu nisip, sau un minicoşuleţ pentru hârtii) şi cele două şezlonguri, mai era câte un scaun de plajă, tot de plastic, pentru familiile 2+...

Pentru că intrarea în apă se face fără a se adânci foarte aproape de mal. Poate or fi şi locuri din astea, de-a lungul întregii linii a ţărmului, dar este sigur că găsiţi aici şi zonă potrivită pentru prichindei. Asta este, mai precis, înspre partea N-V-ică a plajei. Ideală, pentru că eşti exact în faţa locului de cazare, iar şezlongurile (în special cele din primele două rânduri), le puteai rezerva (am văzut fetele de la bar care puneau prosoape pe şezlonguri, până veneau ocupanţii). Am stat în prima zi acolo, apoi ne-am mutat mai spre mijloc, era o zonă unde era un picuţ, doar un picuţ, mai adâncă apa la mal, astfel încât prichindei erau mai puţini pe acolo...

Pentru că există şi zonă pentru amatorii de plajă la cearşaf, generoasă, niciodată aglomerată, poziţionată nu pe una din extremităţi, ci între sectoare amenajate, pe aceasta găsindu-se şi cabină de schimb şi duş, chiar şi un scaun rulant pentru persoane cu dizabilităţi, pentru acces la toalete.

Pentru că de pe plajă admiri, pierdut în zare, în faţa ta, Muntele Olimp!!! Şi gândeşti, aşa, năstruşnic, că zeii Olimpului sunt încă acolo, distrându-se urmărind furnicarele umane de pe plajele elene...

Pentru că acolo, spre dreapta Olimpului, am văzut cel mai frumos asfinţit, în cele mai aurii-roşiatice nuanţe, care a făcut mai vizibili munţii... Şi, ştiţi ce m-a frapat? Acest superb asfinţit a fost tocmai într-una din zilele vântoase (3, corect prognozate pe accuweather, cu 45 zile înainte!) ale sejurului! Ce compensaţie ne-au oferit mărinimoşii zei!!! Ca să nu mai spun că, fiind unica zi pe care noi am sacrificat-o colindării zonei, a fost încununarea perfectă după ce, dimineaţa, preţ de câteva ore, fusesem subjugată de frumuseţea mării la Possidi! A fost cea mai frumoasă zi a sejurului!

Pentru că după ce-ai plecat de la plajă, eşti la doi paşi de locurile unde poţi mânca. Ori la terasele locaţiilor de cazare despre care am făcut anterior vorbire, ori la un „fast” cu gyros sau plăcinte, ori la faimoasele „Diamantis” şi „Sto kyma” tavernele de pe ţărmul mării.

Pentru că pe plajă eşti aproape de orice. Este o staţiune unde zona de shoping, zona de jocuri/maşinuţe pentru copii, de minimarketuri (3 sunt sigur, în tot Siviri-ul!), este concentrată tot lângă plajă.

Este şi un market mai mare, Masutis, la vreo 500 m de plajă, amplasat la bifurcarea străzii ce coboară spre Siviri, din cea care duce spre amfiteatru. (Care amfiteatru nu l-am găsit, pentru că plecasem într-o seară per-pedes, dar am constatat că nu există drum extracarosabil, iar mersul mi s-a părut periculos în astfel de condiţii.) Citisem pe net că amfiteatrul este locul de desfăşurare al unui festival foarte cunoscut, în august şi septembrie. L-am întrebat şi pe George (ospătarul de la Sto kyma), el ne zisese că sunt vreo 400 m de la Masutis şi că e superaglomerat la fiecare eveniment, dar în tot sejurul nostru nu am văzut vreun afiş sau banner, scris cu caractere latine, care să promoveze vreun eveniment...

Pentru că a fost locul unde am avut parte de 2 premiere: Mi s-a întâmplat că, a doua zi după ce am lăsat tips-ul pentru cameristă (în a cincea zi, 10 euro), am găsit pe pat o plăsuţă în care erau două pacheţele îngrijit înfoliate în hârtie de cadouri, iar în ele se aflau doi magneţi cu Siviri, unul pătrat şi unul în formă de peşte. Am rămas blocată, aş fi crezut că a fost uitată acolo, dacă nu era însoţită de un carton personalizat pentru mesaje, al hotelului, pe care era scris, cu caractere greceşti, “Vă mulţumim! Ana şi Morfo”. Bine, şi eu le scrisesem la fel, dar pe o simplă foaie de carneţel, tot greceşte, ”vă mulţumim”, însă nu aş fi crezut vreodată că se poate întâmpla aşa ceva… Drept care am mai lăsat, la plecare… Ceva le plăcuse, bag seamă, că într-o zi, când, contrar obiceiului, înainte de a merge la tavernă să luăm prânzul, ne-am întors la hotel să ne scoatem costumaţia de baie, am găsit cameristele în cameră, aproape finalizaseră, iar cea mai în vârstă dintre ele mi-a arătat “very ok, I like”, spre cameră şi baie (cred că am mai scris în vreuna din postările mele, suntem foarte ordonaţi, nu-mi place să las camera în dezordine, aşa că nu le dăm prea mult de lucru…)

A doua pemieră a fost că în Siviri, sunt taverne la care se oferă desert la fiecare din cele două mese principale! Am mâncat la o tavernă (cea mai bună din Siviri!) la care, şi la prânz şi la cină, aveai desert din partea casei: 2-3 rondele de pepene verde, în coajă, un ciorchine de strugure, 2 feliuţe de un fel de salam de biscuiţi (ceva între prăjitură şi îngheţată) şi o bucăţică de altceva, cu o cremă albă, fină şi delicioasă, între două foi de biscuite, care era preferata soţului. Care soţ, n-a iertat nimic... Vă voi spune şi vă voi arăta mai multe într-un rw viitor, despre taverne.

Pentru că este locul unde găseşti tipul de cazare pe care ţi-l doreşti. Dacă veţi căuta pe net, veţi vedea că sunt foarte multe oferte de cazare gen apartament, care chiar cu aşa denumire apar pe net – “Apartamentele X”.

Mă ştiţi deja unii dintre dumneavoastră, ca pe un cal breaz cu “pitici”… Da, ăia cu absenţa obligatorie a chicinetei din câmpul meu vizual! Ăsta a fost unul din lucrurile care mi-a dat mare bătaie de cap în alegerea “locului de dormit”! Am renunţat la cazare „în linia I-a”, cu chicinetă, în favoarea alteia, la vreo 100-200 de paşi, fără vedere la mare, fără chicinetă şi, nota bene, cu mic dejun inclus! Acum, după ce am văzut care este oferta pentru servirea micului dejun de pe plajă, aş alege şi o locaţie fără B & B, dacă, doar dacă, nu are chicinetă!!!

În afara acestor apartamente, denumite ca atare, se poate sta la vilă/haus/pensiune, ori la hotel. Dar nu veţi găsi vreun mastodont de hotel, chiar dacă sunt destul de cuprinzătoare ca număr de locuri de cazare, ele sunt organizate în mai multe clădiri arondate aceleiaşi unităţi, cu spaţii verzi în curţi interioare, amenajate cu piscină, bar, loc de joacă etc.

Vreau să vă liniştesc în privinţa parcării maşinii, în cazul în care, de la locul de cazare, va trebui să veniţi la plajă cu maşina. Este un mare loc de parcare, undeva, cam deasupra tavernelor de după ponton, al doilea rând de străduţe de la linia falezei. E uriaşă, promit să v-o arăt în poză! Asta ar fi cea mai îndepărtată posibilitate, dacă n-aţi avut şansa să găsiţi vreun loc pe străduţa imediat de după aleea de promenadă şi clădirile de prim aliniament la ţărmul mării.

(Dacă vă surâde ideea, vă urez spor la gugălit şi vă sfătuiesc să începeţi devreme! Cu o lună înainte de sejur, va deveni un coşmar, sau va fi noroc chior, să găsiţi exact ce vă trebuie pentru a nu vă strica vacanţa, mai ales dacă sejurul e mai lung de 7 zile!)

Pentru că am stat la plajă cu grecii, printre ei, într-un loc al lor! Parcă erau majoritari şi pe plajă (cel puţin 85% din maşinile văzute aveau numere greceşti!), căci nu-ţi zgâria auzul vreun comportament nelalocul lui în sârbă, bulgară, macedoneană sau...română! Pentru că au fost şi români, care, pe oriunde i-am întâlnit/recunoscut auditiv, au fost de o decenţă şi normalitate reconfortante!

Pentru că am fost acolo, pe plajă şi în staţiune, toate categoriile de vîrstă... Pentru că erau câte trei generaţii ale aceleiaşi familii venite împreună la plajă, la tavernă...

Pentru că este ideal poziţionat, dacă sunteţi adepţii vacanţelor proactive, pentru a vizita toată Kassandra! Nu exagerez! Traversaţi 10km şi sunteţi pe partea cealaltă, în Kallithea. De aici, aveţi la dispoziţie Afitosul, la stânga, sau, spre sud, toată salba de staţiuni, până la faimoasa Chroussou Beach sau Loutra, unde deja s-a virat pe partea vestică. Sau, pe aceiaşi parte vestică, aveţi Sani, Elani, Skala Fourkas, Possidi...

Deşi noi „am făcut” partea estică acum doi ani, cu excepţia Kallitheei, pe care am vizitat-o acum, vara asta nu am reuşit să bifăm toată partea vestică. Dar, îmi doresc foarte mult să revin.

Dacă ar fi să mai merg numai o singură dată în Grecia, aş alege să revin în Siviri.

Îmi doresc să mai ajung acolo, pentru că am fost acolo şi mi-a plăcut!

PS Sper că veţi avea răbdare să încarc muuulte fotografii! Am început cu cele de spre plajă, căci dacă ele nu vă vor convinge...

---

VIZUALIZĂRI: 23260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI