Shiraz, capitala artei, culturii și literaturii persane (II)

TIPĂREȘTE

Voi continua cele spuse în vezi impresii cu câteva cuvinte despre alte valori culturale din Shiraz, poezia, arta grădinii persane, arhitectura, ... și despre câteva din obiectivele văzute, reprezentative pentru oraș și pentru întreaga Persie: Mausoleul lui Saadi, Mormântul lui Hafez, Grădina Persană Eram, Altarul Șahului Cheragh. Primele trei le-am văzut în după amiază ce a urmat vizitei la Persepolis fiind așezate în aceiași parte a orașului, grupate dacă se poate spune aproape de Poarta Coranului, ieșirea spre Persepolis. Altarul l-am vizitat în altă zi dar am hotărât să-l prezint aici pentru a nu mări prea mult reviewul.

Înainte de a vorbi despre Mausoleul lui Saadi câteva cuvinte despre Poetul Saadi, unul din marii poeți și literați din Persia, 21 aprilie fiind declarată, în Iran, „Ziua Națională Saadi”.

Născut la Shiraz în prima decadă a secolului 13, a avut o viață furtunoasă: a copilărit în orașul natal, a părăsit țara foarte de tânăr făcând studii universitare în Bagdad, a trăit în străinătate vreo treizeci de ani, a luptat împotriva cruciaților, a fost șapte ani prizonierul lor, a călătorit în multe alte țări. După anul 1250 a revenit în Persia, în Shiraz, unde a trăit până în anul 1291 și unde își doarme somnul de veci și astăzi.

Are o recunoaștere internațională, a fost tradus în mai multe limbi. Cel mai cunoscut aforism al lui, numit „Copiii lui Adam”, care spune printre altele că

este afișat la intrarea în Sala Națiunilor a clădirii O. N. U. din New York.

Mausoleul Saadi a fost ridicat pe locul unde a fost înmormântat marele poet. Clădirea actuală a fost construită între anii 1950 și 1952 ca o combinație de elemente arhitecturale vechi și noi.

Este înconjurată de ziduri înalte, în interior existând o frumoasă, mare și verde grădină ce contrastează cu dealurile golașe și aride din împrejurimi. Am mers și pe alei umbroase unde iranienii se odihneau. Aproape de intrare se aflau rezervoare cu apă potabilă, foarte rece, soțul după excursia din Iran a avut probleme cu gâtul și cu o tuse de care a tras cam două săptămâni. În Shiraz era deja cald în aprilie. Las pozele să vorbească...

Mergând prin grădină am zărit mai întâi o clădire pătrățoasă, cu fațadele decorate cu gresie ce reprezintă pomul vieții în diferite culori, cu mai multe coloane înalte, din marmură roz și o cupolă albăstruie spre care se îndrepta mulțime de oameni, femei, bărbați, familii cu copii. Am privit-o, am pozat-o și ne-am oprit la intrarea bogat împodobită cu ceramică decorativă de culoarea albastră, culoarea predominantă în mausoleu fiind turcoaz. În interior am fost surprinsă să constat că forma pătrățoasă are opt pereți pe care plăcile de ceramică formează tablouri deosebit de atractive sau prezintă fragmente din opera marelui poet. În mijlocul ei se află sicriul marelui poet cugetător.

Mausoleul este măreț, impresionează, dar mai mult m-a impresionat mulțimea iranienilor, pelerini ce se reculeg la mormântul unui sfânt. Am vrut să fac ceva poze fără aceștia, a fost imposibil, am reușit să prind câteva cadre cu mai puțini vizitatori. Acum, când revăd pozele, îmi pare rău că nu am pozat și acea mulțime. Cred că merita...

Taxa de acces este 200.000 riali de persoană, mausoleul putându-se vizita între orele 8 și 20. Vizita noastră a durat cam 45 de minute, după care am plecat cu un taxi piețar, cost 200.000 riali, spre Grădina Eram, aflată la circa 8 kilometri spre vest.

Bagh-e Eram pentru iranieni, pentru noi Grădina Paradisului, este o grădină istorică persană situată pe malul nordic al Râului Uscat, râul ce străbate Shirazul. Este una dintre cele mai frumoase și monumentale grădini, mulți spun cea mai…!! , din Iran, este o capodoperă a artei grădinăritului persan și, din anul 2011, face parte din „Grădinile Persane”, patrimoniu mondial UNESCO. Deja mai văzusem două, una la Kashan, alta la Yazd.

Grădina este acolo din anii 1100, a fost modificată, restaurată de nenumărate ori, ultima și cea mai importantă fiind cea de la mijlocul secolului 19, când a fost ridicată frumoasa clădire ce dăinuie și azi, iar grădina a fost adusă la actualul design. Astăzi, aici funcționează Grădina Botanică a Universității din Shiraz.

Am achitat taxa de intrare de 200.000 riali de persoană și am intrat în minunata grădină care se deschide la ora 8:00 și se închide la ora 19:00.

Câteva poze de ansamblu și ne-am oprit la principala clădire din grădină, un pavilon cu trei nivele, construit în stilul arhitectural Qajar, deosebită prin frumosul iaz amenajat la baza lui, special conceput pentru relaxare în zilele fierbinți de vară, și prin marea terasă susținută de doi înalți stâlpi de la nivelul doi și trei. Clădirea nu se vizitează, se spune că este foarte frumoasă în interiorul ei cu magnifica sală din spatele terasei principale, cu celelalte patru terase și cu stâlpii decorați cu imagini cu flori și călăreți.

Pe fațada exterioară sunt amplasate plăci, unele cu poezii ale lui Saadi, Hafez sau Shurideh, cei mai renumiți poeți persani, scrise în persana caligrafică, altele cu diferite picturi. Partea de sus a fațadei se termină prin cinci frontoane ornamentale, trei mai mari și două mai mici, ce ilustrează diferite evenimente, epice sau religioase, arcuite în formă de semilună, placate cu ceramică bogat colorată.

Pe frontonul central, cel mai mare, este prezentat Naser al Din, un cunoscut rege Qajar, călare pe un cal alb. Clădirea este unică, iar reflexia culorilor în apa lacului m-a impresionat profund.

Am plecat pe malul canalului ce pornește din lacul aflat la baza pavilionului principal și străbate grădina de-a lungul ei și ne-am continuat plimbarea printre mulțimea de flori, printre mirții parfumați și chiparoșii înalți și bătrâni.

Grădina este împărțită în mai multe sectoare tematice: grădina trandafirilor, a rodiilor, a portocalilor sau a plantelor medicinale, grădina de piatră, grădina culorilor, iazul cu plante acvatice, garduri vii sau arbori și arbuști tăiați în diferite forme ornamentale. Nu voi descrie această minunată grădină, voi posta mai multe poze care vor arăta frumusețile ei…

O pauză la ceainăria din grădină aflată aproape de intrare pentru o înghețată Shiraz și un faloodeh, negociate la 200.000 de riali și, după aproape două ore de plimbat prin grădină, am plecat cu alt taxi, cost 80.000 riali, spre Mausoleul lui Hafez aflat undeva la vreo 4 kilometri distanță, spre est.

Poetul Hafez, este un cunoscut poet persan din a doua jumătate a secolului 14, un clasic al literaturii persane și universale. Întreaga sa operă poetică este adunată în ceea ce cultura musulmană numește generic „Diwan”. Hafez cântă dragostea de patrie, frumusețile naturii, iubirea, zădărnicia lumii, nestatornicia destinului, opera lui având o mare influență asupra liricii persane, indiene, turce și chiar europene.

Mulți iranieni folosesc operele lui Hafez pentru a prevesti viitorul. Familiile iraniene au de obicei în casă un Diwan al lui Hafez și când se întâlnesc la „Anul Nou”, „Nowruz” sau la „Yalda”, „Sărbătoarea Nopții celei mai Lungi”, deschid Diwanul la întâmplare și citesc poemul de pe pagina respectivă, care, zic ei, este o predicție a ceea ce se va întâmpla în viitor.

Mausoleul lui Hafez se află într-o frumoasă grădină și poate fi vizitat zilnic între orele 8:00 și 22:30 contra unei taxe de 200.000 riali de persoană. Este frumos luminat noaptea.

Am mers pe aleea umbrită de uriași chiparoși, pe lângă mulțime de flori colorate, despre care se spune că nu lipsesc niciodată din peisajul acestei grădini, spre Colonada cu Arcade ce se zărea la capătul aleii și am urcat scările, pe două rânduri cu 9 trepte fiecare și ele, împodobite cu mulțime de flori. Am ajuns astfel în partea de sus unde pe o altă plaformă, mai mică, se află sicriul de marmură al cunoscutului poet. Aici am pozat și mulțimea aflată în rugăciune sau reculegere…

Mormântul este protejat de o cupolă de cupru, în formă de pălărie de derviș, religia poetului, susținută de opt coloane înalte de zece metri, opt fiind secolul musulman în care a trăit Hafez. Plafonul este decorat cu mozaic de ceramică viu colorată.

Interiorul domului este decorat în culori simbolistice: albastrul turcoaz este simbolul cerului, roșu ametist al vinului etern, alb-negru simbolizează zilele și nopțile iar maroniul închis pământul.

În spatele mausoleului, mai exact în partea stângă a lui, se află o altă clădire ce adăpostește mormintele unor personalități din Shiraz. Am prins un grup de germani și o frumoasă ghidă iraniană ce le-a cântat minunat. Vizita mausoleului a durat circa 50 de minute. De aici cu 100.000 riali am ajuns cu un taxi la Casa Parhami, vezi impresii, cazarea din Shiraz.

Al patrulea obiectiv despre care voi scrie este Altarul Shah-e-Cheragh, aflat foarte aproape de cazarea noastră. Ieșind din pensiune se merge la dreapta pe strada Loft Al Khan Zand circa 300 de metri și apoi pe prima stradă la stânga, strada Ahmadi circa 150 metri. Sunt indicatoare.

Altarul Șahului Luminii este un monument funerar și moschee ce găzduiește mormintele a doi frați, Ahmad și Muhammad, fiii lui Al-Kadhim Musa, cel de-al șaptelea Imam șiit și frați cu cel de-al optulea Imam, Reza, singurul Imam înmormântat pe teritoriul Iranului la Mashad, un loc mare de pelerinaj ca și acest locaș sfânt.

Complexul este deschis între orele 9:00 și 21:00, pentru vizită am avut nevoie de circa o oră, merita mult mai mult, intrarea liberă făcându-se pe uși diferite, femeile pe ușa din stânga, bărbații pe cea din dreapta. Sunt instrucțiuni la intrare și un paznic vigilent ne-a explicat totul. Femeile primesc la intrare un „chador”. Purtându-l mă întrebam „cum reușesc aceste femei să-l poarte cu atâta dezinvoltură și să-și folosească și mâinile, când eu abia am reușit să pozez cele văzute”.

Am fost așteptați de o frumoasă, tânără și amabilă iraniană chemată prin stație care avea sarcina de a facilita și ghida vizitarea acestui loc de către turiștii străini.

Complexul este imens, se intră mai întâi în prima curte pavată cu dale unde se află două imense iwanuri și care este împrejmuită de clădiri și coloane. În mijloc se află un frumos și mare bazin cu apă și țâșnitori. În stânga curții printr-o superbă poartă placată cu mozaic de ceramică albastră, cu modele migăloase și deosebite, cu muqarnas și o arcadă bleu pe care o voi mai întâlni în Isfahan, la Moscheea Sheikh Lotfollah am pătruns în a doua curte. Interiorul porții este deosebit, cu arcade, cu modele de faianță, cu lattice, las pozele să vorbească...

A doua curte este mult mai mare, încap peste 5.000 de credincioși. Aici se află cele două mausoleuri, locuri de reculegere și de rugăciune. Primul, o clădire formată din porticul original cu zece coloane cuprinde mai multe morminte, și mormântul rafinat al lui Ahmad, loc de o frumusețe cu adevărat uimitoare. Nu se vizitează de către nonmusulmani.

Monumentul are câteva elemente unice. Enorma cupolă de deasupra altarului este acoperită cu sute de mii de bucăți de ceramică fin prelucrată și cu nenumărate bucăți de sticlă strălucitoare, la fel și pereții interiori, lucrări executate în stilul mozaicurilor din perioada Qajar. Plafonului terasei este o structură de lemn cu nume sfinte scrise pe ea, iar în mijlocul curții se află un imens și frumos iaz.

Altarul este renumit și pentru numeroasele sale „imamzadih-uri”, „altar-morminte ale descendenților celor doisprezece imami șiiți”, despre care povestea spune „că posedă puteri miraculoase, astfel că pot îndeplini unele rugăminți ca aflarea unui partener, ușurință la naștere sau vindecarea unor boli fizice și psihice”. Cele două minarete, nu prea înalte, situate la capetele porticului de coloane întregesc farmecul și frumusețea impresionantul mausoleu. Cred că merită vizitat și noaptea.

Am continuat vizita spre partea opusă a curții la al doilea mausoleu, cel al lui Muhammad, mai mic, cu un portic cu doar patru coloane, tot la fel de frumos în interior. Am reușit, rugând-o pe ghidă, să fac câteva poze în interior. Niște bărbați italieni s-au strecurat în interior, au fost apostrofați de alți ghizi însoțitori, fapta se consumase…. Am mai pozat câte ceva și am fost conduși la ieșire de ghidușa noastră.

Acum, când revăd pozele și scriu aceste rânduri, retrăiesc sentimentele de atunci, în care se îmbină bucuria de a vedea lucruri noi, deosebite, cu dorința de a afla lucruri noi despre literatura, arta și arhitectura iraniană.

Am scris acest review pentru a transmite AFA-iștilor și cititorilor AFA, câte ceva ce nu știam despre arta, cultura și literatura persană atunci când am început pelegrinările mele prin vechea Persie, dar care ajută la formarea unei impresii despre ea.

Nu am vorbit prea mult despre frumusețile văzute la aceste obiective, vor vorbi mai bine pozele postate, am insistat asupra a ceea ce reprezintă ele, lucruri, cred eu, bine de știut la vizitarea acestei deosebite țări…...

---

VIZUALIZĂRI: 1238 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI