Copii pentru o zi. Isla Mágica, Sevilla.

TIPĂREȘTE

Oferta de 2x1 la Isla Mágica a fost detonantul weekendului nostru prelungit petrecut la Sevilla din octombrie. Pe fi-miu il zapacisera prietenii din nord cu acest parc de distractii. Ei au facut oprire acolo la intoarcerea de la Nerja. Asa incat i-am promis ca, cu prima ocazie, mergem si noi. Vai, si ce repede a mai venit ocazia!! La nici doua saptamani de la intoarcerea din vacanta, apare, ca un facut, o oferta de 2x1 pentru parc. 29 euro doi adulti in loc de unul, cat e pretul normal pentru o zi intreaga. Si 21 euro pentru doi copii. Daca mergeti numai dupa amiaza, preturile sunt 20 € si 15 €, iar seara 11 €. Dar toate detaliile de acest gen (preturi, orar, reduceri, etc.) le puteti gasi pe site-ul parcului: www.islamagica. es.

Carevasazica, dupa doua mesaje de whasapp, am si cumparat patru vouchere, doua pentru copii si doua pentru adulti, facand o socoteala asa, rapid, si gandindu-ma ca vad eu care si cum merge pana la urma. Totul s-a brodit perfect, am fost patru adulti si patru copii, deci se pare ca eu functionez si dupa instinct (ala… “basic”? ;)) sau intuitie.

Bun. Voucherul era valabil pana pe 2 noiembrie, fiind, insa, excluse, anumite date, de “trafic” mai greu. Intre ele si 12 octombrie, Ziua Nationala a Spaniei, care facea parte din weekendul prelungit la care au avut dreptul doar trei comunitati autonome din toata Spania (intre care si a noastra). Asa incat era clar ca singura zi in care puteam merge era 11 octombrie. Inainte de a “mirosi” macar Sevilla. Asta e, cand ai copii, stim cu totii ca prioritatile se schimba si ca… vai de parintii care n-asculta de copii!! Prima zi le e dedicata, intr-un fel de santaj (sau eu stiu cum sa-l numesc?), pentru ca duminica intreaga si dimineata zilei de luni urma sa luam orasul la picior la greu, asa incat ii potoleam pe ei primii. Ma rog, tot au mai comentat, ba ca am stat prea putin, ba ca am putea sa mergem si a doua zi, etc., etc.

Inma si Eva, gazdele noastre locale, ne propusesera ca sambata sa luam sendvisuri la noi si duminica sa mergem de tapas. Bine, bine, zic eu, da’ in parcuri de distractii nu ai voie sa intri cu mancare. Eva imediat imi spune ca ea a intrat de multe ori cu mancare in rucsac. Nu vara, in plin sezon. Si ca n-o sa ne zica nimeni nimic.

Bun, hai sa incercam atunci. Pe “nu” il avem deja, spun spaniolii, n-avem decat sa cautam “da”-ul. Am indesat noi si impartit prin rucsaci pungi cu senvisuri si ceva fructe si biscuiti, si pana-n doispe eram la intrare. Acesta se afla, spre deosebire de marea majoritate a parcurilor de distractii, in plin centrul Sevilliei, in Isla de la Cartuja, la doar cateva minute de mers pe jos pana la principalele obiective turistice. Daca aveti nevoie de coordonate, uitati-le aici: Coordenadas GPS: 37º 24' 21.0384" -5º 59' 57.7494". Cica pana la aeroport se fac circa zece minute cu masina.

Daca tot m-am autodepasit la descrierea ultimei unitati de cazare, as incerca si aici, la descrierea unui parc de distractii, desi, intotdeauna am repetat neobosita ca nu sunt mare fan si nici nu indraznesc sa ma dau in multe… minuni de-alea de ajuta, cica, la descarcarea de adrenalina.

In primul rand am prins o zi excelenta. In saptamana respectiva plouase mult in Sevilla, probabil de-aia nici nu erau prea multi vizitatori in ziua respectiva. Vremea a fost mai mult decat potrivita. Caldut, dar nu caldura obisnuita din Sevilla, si ceva norisori, numai bine de petrecut.

La intrare am prezentat voucherele. Eu aveam si o sticla de apa in mana, ca sa le “demonstrez” celor de la intrare ca nu aveam nimic (de) ascuns in rucsac. Ha, ha. Ce jmechera sunt. Cu patru puradei entuziasmati dupa care abia ne puteam tine, oamenii, foarte draguti, nici nu ne-au bagat in seama. Adica nici n-a fost vorba sa pipaie/caute in rucsaci. Cu zambetul pe buze ne-au urat Distractie placuta! si pe-aici ti-e drumul. Uite ce bine e sa mergi cu cineva de-al locului!! Am evitat, astfel, si mancarea gunoi cum este numita in Spania mancarea de fast food. Nu ca am fi facut nazuri la un hamburger. Dar asa, cand ni s-a facut foame, ne-am asezat pe niste banci (sau pe jos) intr-un coltisor mai retras (ulterior am vazut lume mancand de la ghiozdan si la mesele de la terase), si ne-am potolit foamea.

Isla Mágica e impartita in sapte zone, o sa incerc sa le descriu pe rand. Noi nu am avut acces la una din ele, Agua Mágica, pentru ca isi inchide portile la sfarsitul lui septembrie. Se presupune ca se termina vara si timpul nu mai permite baita in piscina si alunecari pe tobogane spectaculoase, desi in Sevilla si acum sunt 30 de grade.

Sevilla, puerto de Indias.

Asta e prima zona, se afla chiar la intrarea in parc. Dupa ce o tanti s-a oferit sa ne faca o poza de grup la intrare (pe care n-am cumparat-o la plecare;)), ne-am urcat imediat in prima atractie: Los bucaneros. Numele inseamna piratii din sec. XVII –XVIII care ii jefuiau pe spanioli, si care se pare ca erau platiti de englezi sa faca acest lucru. Ha, ha!! Hai sa ne-mpuscam intre noi cu tunuri cu apa. Romania vs Spania? Spania vs Spania? Romania vs Romania? Ah, ce zapaceala… Cred ca stiti despre ce vorbesc: sunt barcile alea care merg pe sine, in care urca patru persoane, stau spate-n spate si fiecare pereche are cate un tun din care iese apa. Si te-mpusti cu cei care trec pe langa tine. Iar din cand in cand, daca mai si nimeresti in centrul unei tinte, poti face sa-i cada apa-n cap inamicului. Noi ne luasem pelerine de ploaie special, de-alea ieftine de la chinezi, ca sunt lungi si nu-i bai daca se rup. Nu prea am avut noi cu cine ne bate, dar prima sesiune de ras a fost asigurata. R. nu mai fusese niciodata intr-un parc de atractii, asa ca l-am pus sa ia o piatra-n gura, asa, pe romaneste. Da’… vorba lui: cand eu am zis Cum sa treaca aproape paispe ani ca sa ajung la Sevilla? , el a raspuns Da’ cum sa treaca treisapte pana sa ajung la Sevilla? .

Langa pirati era Lago Bola, aia in care te urci in niste bule de plastic si mergi pe apa. Nu am inteles de ce, dar aici se platea separat, adica in plus fata de biletul de intrare. Nu mai stiu sigur, dar cred ca era vorba de vreo trei euro. Nu ne-am dat, intotdeauna m-am uitat cu un fel de claustrofobie la baloanele astea.

De-aici am tulit-o imediat spre vaporasul numit La Traversía, cu care am dat o tura pe apa prin parc. Ne-a placut, mi-a adus aminte de Terra Mítica din Benidorm. Vaporasul mergea pe niste sine, evident, si am trecut si prin niste tunele, ba copiii vedeau si pesti (repet, ca peste tot prin Sevilla).

Celelalte atractii ale zonei, in care noi nu ne-am dat, sunt:

Carabelas: Vapoare care imita navele vechi cu care Columb a descoperit lumea noua. Mi-aduc aminte ca era si la Disney ceva asemanator. Aici nu ne-am urcat sa le cercetam.

Carusel Mágico: Asta erau calusei pentru copii mici. Aveam un puradel de sase ani in grup, dar nu ne-am urcat.

El Desafío: Turnul (care imita un frumos minaret arab) de 68 metri inaltime de pe care ti se da drumul in cadere libera. Bineinteles ca nici in cele mai ascunse ganduri ale mele nu m-am vazut cocotata acolo, mai ales ca l-am incercat pe-ala de copii si…. va povestesc mai tarziu… In asta nimeni din grup nu a indraznit sa urce. Va dati seama ce neam de viteji eram…

Roscos de choque: Sunt un fel de masinute de-alea de se busesc, dar pe apa. Si aici se platea. N-am urcat.

Veti zice, probabil, da’ in ce v-ati dat, bre, fricosilor? Stai dom’ne-asa, ca mai sunt atractii.

Puerta de América.

Bine ati venit in Lumea Noua! Asa scrie pe site. Aici, copiii, daca n-ar fi fost nerabdatori sa se dea in cate si mai cate, ar fi putut explora fortareata Fuerte de San Felipe. Intre zidurile acesteia se afla zone de odihna, linistite, toalete, fantani, zona de prim ajutor… Constructia reproduce destul de fidel anumite elemente din fortareata din Cartagena de Indias. Noua ne-a placut sa mergem pe langa lac, pentru ca privelistea era minunata, iar “drumul” era presarat cu tunuri, torte, munitie pentru a evita atacuri de corsari si pirati.

Anaconda a fost preferata celor mici, fara nicio indoiala. Din tot parcul adica. S-au dat de cateva ori bune, mai ales ca nu erau cozi deloc, dar deloc!! Nu stiu daca eram mai mult de o suta de persoane in parc in sambata aia. Dupa amiaza poate ceva mai multi. Mereu am avut noroc de zile fara trafic in parcurile de atractii in care am fost. Atractia cu nume de sarpe e barca aia cu care cazi de la ceva inaltime, si care mie-mi aduce sufletul la gura numai cand ma gandesc. M-am urcat o singura data in asa ceva, la Warner, si cand m-am vazut acolo, sus, inainte de cadere, am inceput sa zbier ca vreau sa ma dau jos. Asa ca va imaginati. Aici le-am facut poze… vitejeste, de pe margine. R. n-a avut incotro, a trebuit sa se dea cu puradeii.

El Tren de Potosí. Aici s-au luat toti de mine: Cum sa nu te dai, ce Dumnezeu, e de copii!! . Mda, un fel de montaigne-russe la scala super mica, adica pentru copii de gradinita. Chiar si-asa, eu la curbe de-alea in panta aveam un gol in stomac; puteti rade, asta e…

In Ciklón nu s-a dat nimeni. E un fel de roata mare, cu scaune asezate in cerc, care te ridica si te invarte de te ia naiba. Noi n-am vrut sa ne ia naiba, deci nu ne-am dat.

Galeón este o alta corabie ce poate fi vizitata fara nicio emotie (ma refer la adrenalina). Noi am admirat-o de pe mal.

El Navío de Barbarroja este leaganul ala enorm in forma de barca. Te da hata-hata intr-o parte si-ntr-alta, da’ te ridica rau, nu gluma. Si pe-asta l-am admirat frumos tot de pe margine.

Sapo Saltón, sau, mai pe romaneste, Broasca Saltareata erau niste masinute de copii. Aici nu m-am dat ca n-am avut chef, nu ca mi-ar fi fost frica;).

Am ajuns in Amazonia.

Iguazú era o cascada putin mai mica decat Anaconda, si cu o singura cadere (Anaconda avea trei). Barca e ceva mai mare, incap mai multe persoane, si nu te legi cu nicio centura. Indraznetii ne-au spus ca la coborare fundul se ridica de pe banca!!! Oh my God! Si aici s-au dat de cateva ori, in ciuda faptului ca trebuia sa dai un ditamai ocolul de la iesire la intrare.

Exact langa se afla Las Llamas, lamele pe care te urci ca pe calut si care merg pe sine. M-am dat la Warner, aici nu. Nici in Topetazú, masinute cu care se busesc copiii.

La Fuente de la Juventud sau Fantana tineretii este zona celor mai mici dintre cei mici. Aici ne-am oprit putin, ca sa mancam o inghetata (dupa masa) si sa ne dam in cate ceva. Biiiiine, radeti iaaar!!!

Crisálida, Caimán Bailón si Rueda Primavera sunt tiribombe pentru copilasi. Ai nostri (ca brazii;)) s-au dat in Tutti Frutti, un fel de Grand Prix, in care te cateri, te dai pe tobogane, etc. Cand am vrut sa ma urc si eu, mi-am dat seama ca pierdusem un rucsac (dasteptu’ de fi-miu!). Asa ca n-am mai urcat. In schimb, am fost asa de inspirata cand m-am dat in Rana Saltarina, turnul ala in care casi in gol, dar pentru copii. Of, ce mai experienta!! La coborare aveam impresia ca-mi aluneca popoul de pe scaun, in ciuda masurii de siguranta. O senzatie asa de naspa… Nu ma mai dau, hotarat!! De prisos sa va zic ca toti ceilalti se prapadeau de ras, iar Eva, de pe margine, nu mai prididea in a-mi face poze. Mda!

Zum-zum las Abejitas, atractie cu nume de albinute, sunt niste masinute in forma de… albinute, care merg pe sine, dar pe sus, si asa ai vederi panoramice asupra parcului. Hai sa ne dam, ce sa mai facem. Of, ce mai scartaiau sinele alea… Pe-o parte nu-mi convenea deloc sa aud scartaitul ala, pe de alta parte ma bufnea rasul de propria-mi frica… Fara cuvinte, ce sa mai…

La Guarida de los Piratas are doua atractii, una pe care imi dau seama ca nici n-am vazut-o la culoare (o fi fost inchisa? nu-mi aduc aminte), numita Capitán Balas, si alta in care m-am dat si eu de doua ori, Los Toneles, adica butoaiele alea care se invart intr-una, si la stanga si la dreapta, uite-asa se joaca fata, iuhuuuu…;)

Ultima zona, dar nu cea din urma, este – cum sa nu? – El Dorado. Aici am bifat doua din trei, ooohh…

Dimensión 4 este cinematograful in care am vazut cele doua filme in… 4 dimensiuni;). Chiar ne-au placut, am mai fi intrat o data. Acolo a uitat fi-miu rucsacu’, dupa primul film. L-am gasit, din fericire, sub scaun, la urmatoarea sesiune (desi mai fusesera intre timp).

El Vuelo del Halcón sau Zborul Vulturului este numele tiribombei cu lanturi din targurile noastre, in care eu ma dadeam cand eram mica, si-n care acum nu m-as mai urca nici moarta. Doamne, cand imi aduc aminte cum ne mai invarteau baietii in ele… brrrr…

In Rápidos del Orinoco abia asteptam sa ma dau. Le stiam de la Warner. Sunt colacii aia mari, in care incap sase-opt persoane, si care te duc pe un rau plin de cotituri si caderi, si-n care-ti mai si cade apa in cap de pe toate partile. Cand am fost la Warner, nefiind coada deloc, nici nu ne mai dadeam jos, ne lasau direct sa ne dam de cate ori voiam. Aici nu, a trebuit sa ne dam jos, sa ocolim si sa intram din nou. Ca si la Butoaie. Ma rog, fiecare parc cu protocolul lui.

Am fi vrut sa vedem si cateva spectacole. Din pacate n-am reusit sa intram decat la unul: Nómadas del aire, cu vulturi si alte pasari rapitoare. Ne-a placut foarte mult, mai ales ca era sub forma de teatru, cu imblanzitorii imbracati in paji si imparati. Are loc in zona El Dorado. Am intrat exact cand incepuse sa picure, adica la 18:30. Cand sa terminat, s-a oprit si ploaia. Si ne-am indreptat spre Anfiteatro del Lago, unde urma sa aiba loc El arte de Andalucía a caballo, Arta Andaluziei pe cal. Din pacate, datorita vremii care se cam strambase, desi nu mai ploua in momentul respectiv, spectacolul a fost anulat.

Mai sunt si jocuri in fiecare zona, ca de exemplu Aquamanía din Sevilla, Puerto de Indias: o fantana unde ai nostri puradei s-au facut fleasca, asa de distractiv era…

Sunt in jur de douazeci de restaurante si terase in Isla Mágica. Dupa cum v-am zis, noi nu am apelat la serviciile lor datorita rucsacilor cu papica adusa de acasa. Nici nu m-am uitat, insa presupun ca mancarea e ca peste tot in parcurile de distractii, scumpa si… tip fast food. Magazine, la fel, destule. Noi nu am intrat decat la plecare, in cel de la iesire (sau intrare, depinde cum va uitati;)). Mai bine am fi luat o poza facuta in colacii aia… Costa 9 euro (sau 7? ah, ce memorie buna am…) si nu m-am indurat. Ca dupa, sa dau 10 pe alte prostii. In fine, stiti cum e.

In loc de concluzii.

Mie mai mult mi-au placut alte parcuri, ca Warner, Terra Mítica sau, of course, Disney. Ma refer la atmosfera. Poate pentru ca erau o noutate pentru mine, si acum nu ma mai intereseaza asa de mult. Nu ca as fi fost mare fan vreodata. Oricum, daca mergeti la Sevilla cu copii, nu aveti cum sa ocoliti Isla Mágica.

---

VIZUALIZĂRI: 4964 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI