Dakar si insula fara de intoarcere

TIPĂREȘTE

Pentru ca v-am promis voua si mai ales profesorului de franceza pe plaja frumoasa din Mbour voi continua calatoria mea prin Senegal... citeste de aceea primele 2 parti ale calatoriei prin Gambia si Senegal.

... dupa cateva zile petrecute in Mbour intr-un hotel direct pe strand pornisem din nou la drum, de data aceasta pentru a vizita capitala tarii: Dakar si Insula Goree.

Cat am platit pe taxiul care ne-a dus pana la hotel nu imi mai aduc aminte, dar imi aduc aminte cat de greu a fost drumul pana acolo. Dakar este un oras cu cel putin 2, 5 milioane de locuitori – si acesta este un numar doar estimat pentru ca cati locuitori traiesc cu adevarat in toate suburbiile acestui oras nu se stie cu siguranta. Imi aduc foarte bine aminte de inghesuiala pe strazile nepavate pline de praf, zgomotul si tipetele magariilor care sunt inca si acum mijlocul de transport principal precum si mirosul fecalelor uscate la soare si a gunoaielor de la marginea strazii.

Hotelul fusese o recomandare a profesorului din Mbour ca fiind unul dintre hotelurile comfortabile si totusi ieftine. Trebuie sa va ganditi insa ca in Africa comfortul are cu totul si cu totul alta definitie. Aici daca ai un acoperis deasupra capului, curent si poate chiar si apa la robinet este deja lux. Si preturile sunt extrem de ridicate – pentru o camera simpla platesti in jur de 100 de dollari. Planuisem sa ramanem in oras cel putin 3 zile, dar dupa drumul facut pana la hotel si dupa ce am vazut camera hotarasem sa parasesc cat se poate de repede acest oras. Dupa ce ne-am cazat am iesit sa vizitam centrul orasului – daca il pot numi asa - unde se aflau cateva cladiri ale unor firme si banci internationale.

Cautam posta cand urcand pe treptele cladiri sotul meu imi atrage atentia:

Nu te uita la stanga!

De ce? intreb eu intre timp ce imi intorc privirea curioasa, auzind prea tarziu …

pentru ca vei vedea doi cersetori …bolnavi de lepra!

Dupa aceea am observat ca intreaga piata era plina de cersetori ce isi prezentau handicapurile cerand mila trecatorilor. Multi dintre ei ce fusesera in copilarie bolnavi de poliomelita isi trageau dupa ei picioarele paralizate. Dar nimeni nu ii baga in seama.

Imi duc instinctiv mana la umar sa ma inconstiintez ca cicatricea vaccinului primit in copilarie mai era acolo.

A doua zi trecem cu ferrybotul spre Insula Goree intrata in patrimoniul national UNESCO. Insula este in totalitate un muzeu cu o reputatie foarte neplacuta. De aici fusesera expediati cei mai multi sclavi ai Africii. Aici pe aceasta insula fusesera tinuti inchisi sapatamini sau chair luni de zile in asteptarea transportului peste ocean spre lumea noua. Trecand prin “poarta fara de intoarcere” multi dintre ei nu reuseau insa sa puna piciorul pe pamantul american (pana la 40% mureau pe drum) si cei care supravietuiau ajungeau in Charleston fiind apoi vanduti ca sclavi pe piata cea mai mare de sclavi a americi. (citeste daca vrei si reviewul despre Charleston).

Muzeul sclavilor gazduieste multe, multe exponate, poze si descrieri in detaliu a vapoarelor si a conditiilor de transport. De exemplu sclavii de sex masculin erau legati cu lanţuri cate doi împreună dar invers, adica mana de picior pentru a nu putea fugi.

Insula este plina de foste cladiri coloniale acum derapanate, fara curent, fara apa potabila in care tousi se adapostesc zeci de familii cu copii si animale in conditii igienice inumane.

Pe drum inapoi de pe insula inca cutremurati de pozele si atmosfera pe care chiar am last-o in urma noastra am fost spectatorii unei scene care imi va ramane pentru totdeauna in memorie.

Chiar ieseam dinr-o brutarie unde cumparasem niste croissants francezi cand nu departe de noi opreste brusc o masina si o fata de circa 12-15 ani iese din masina si o ia la fuga strigand in gura mare. De pe partea cealalta coboara un barbat (alb) mai in varsta si foarte corpolent strigand la randul sau: “arrête la, arrête la”... Situatia este foarte clara – fata fugea cerand ajutor pasantilor…dar acestia in loc sa o ajute o prind si o duc cu forta inapoi, ea zbatanduse si zbierand intre timp ca din gura de sarpe. Barbatul o ia in primire si o palmuieste zdravan pe fata obligand-o pe urma sa urce din nou in masina.

Noi ramanem impietriti si nu stim cu sa reactionam, la care barbatul vazandu-ne ne avertizeaza pe un ton foarte agresiv: It´s not your bussines!

Sclavia in Africa se mai practica si acum…

Am parasit dupa cateva zile orasul, tara si Africa de vest incercand sa uitam si mai ales sa ignoram ceea ce am vazut si simtit precum o fac toti cei care nici nu vor sa afle adevarul despre Africa…

---

VIZUALIZĂRI: 5274 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI