Santillana del Mar – un vechi oraș medieval

TIPĂREȘTE

Santillana del Mar este un vechi oraș medieval din sec. XII, unul dintre orașele cu cea mai mare valoare istorico-artistică din Spania. Este motivul principal care-l face unul dintre cele mai vizitate și mai atractive locuri din Cantabria.

Se spune despre Santillana del Mar că numele său ar conține trei inexactități (unii le zic minciuni – aceeași Mărie cu altă pălărie) și anume: nu este un loc sfânt, adică loc de pelerinaj (” santi” ), nici plat, adică câmpie (” llana” ) și nici așezat la malul mării (” mar” ). Acestea sunt lucruri lipsite de importanță atâta vreme cât vorbim de un oraș cu o istorie veche de aproape un mileniu și un ansamblu arhitectural unic și armonios.

Luat la pas orașul este un loc în care totul este un monument, de la clădirile importante precum Colegiata, Primăria, Muzeul Eparhial Regina Coeli ori Hotel Parador Gil Blas până la casele foste reședințe nobiliare care-și păstrează pe fațade scuturile nobiliare sau chiar străzile cu pavajul din piatră păstrat, probabil, din vremuri străvechi. Însă, în ciuda diversității stilurilor arhitecturale care există în oraș, Santillana este încă omogenă și armonioasă.

Și pentru că îmi place să străbat per pedes partea veche a localităților, am pornit și aici să, descopăr frumusețea unui oraș vechi, să tocesc pavajul străduțelor înguste și, uneori întortocheate, (de pingelele încălțărilor mele ce să mai zic), să admir zidurile străvechi ale caselor și eventual să-mi închipui ce se ascunde în spatele pereților groși de piatră sau cărămidă.

Ca atare hai la drum să vedem ce descoperim lucruri frumoase în centrul istoric!  

Biserica Colegiata Santa Juliana (din Piața Abad Franceso Navarro) este cea mai reprezentativă construcție din Santillana del Mar fiind construită din piatră și gresie consolidată. Este închinată muceniței Juliana din Nicomedia, martiră a persecuției din timpul împăratului Dioclețian. Construcția actuală, realizată în stil romanic, este extinderea unei vechi mănăstiri din sec. XII, mănăstirea fiind cea mai notabilă parte a complexului.  

Fațada principală are, deasupra intrării, un arc în semicerc sprijinit pe coloane, cu o friză reprezentând Pantocratorul având de o parte și alta imaginile unor sfinți și un basorelief reprezentând-o pe Sfânta Juliana.

Monument protejat prin Ordinul Regal din 12 martie 1889, fiind primul monument cantabric care a obținut această recunoaștere.

Ajungând în Plaza Ramón Pelayo desoperim câteva importante construcții reprezentative ale orașului: 

Primăria din Santillana del Mar, este o clădire din piatră și cărămidă în stil baroc, realizată după modelul celei din Comillas. Pe fațadă este plasat un scut cu blazonul orașului, același blazon îl găsim și pe peretele lateral stânga. Este o construcție cu două nivele, fațada fiind evidențiată de cele trei arcade care susțin etajul. Deasupra este un balcon cu balustradă din fontă

Lipite practic de clădirea Primăriei se află casele del Aguila y la Parra. Casa la Parra (” casa viei” - sec. al XVI-lea) își are numele de la faptul că în fața acestei clădiri se afla un butuc ce viță de vie, acum dispărut, ale cărui ramuri îi acopereau fațada, însă i-a rămas numele transformat în renume (ca-n poezia lui V. Alecsandri:” a schimbat porecla în renume” ). La intrare sunt două uși în stil gotic, iar partea superioară cele două etaje este plasat un paravan din lemn și cărămidă care ascunde veche fațadă.

Cât privește cealaltă clădire din acest ansamblu Casa del Aguila (” casa vulturului” , – datând din sec. al XVII-lea) are la parter două arcade semicirculare, iar pe fațada nivelului următor este plasat un scut cu blazonul nobiliar al casei Estrada și Tagle.

În fața celor două imobile, utilizate acum drept săli de expoziții de Guvernul Regional, se află o statuie a unui bizon operă a sculptorului Jesús Otero.

O altă clădire caracteristică este Parador Nacional Gil Blas - un hotel care face parte din rețeaua de hoteluri de lux Parador Nacional din Spania din anul 1944. Situat în Plaza Mayor, ocupă ceea ce a fost vechea Casa Barreda-Bracho, o casă din secolul al XVII-lea, construită în stilul caselor nobiliare locale ale epocii și restaurată în anii 1920 de contele Gűell. Construcția este declarată monument national.

În aceeași zonă se află, Pl. Mayor, observăm Torre de Don Borja, o construcție medievală de formă pătrată, pe trei nivele, care a fost deținută de Doña Paz de Borbón și Torre del Merino, o construcție în stil gotic, se pare că de prin sec. XIII. Se crede că a fost ridicată pentru unii funcționari administrativi numiți merinos (oameni, slujbași ai statului, nu oile alea… 😂.   În prezent turnul del Merino găzduiește un muzeu.

Ambele turnuri au fost restaurate, dar își păstrează frumusețea lor originală.  

Muzeul Eparhial Regina Coeli, se află situat la intersecția Av. De Dorat și Calle Sancez Tagle. Este cunoscut și sub numele de Muzeul Eparhial Santillana. Creat în 1967, a fost primul muzeu diecezan din Spania. Muzeul ocupă incinta vechii mănăstiri dominicane „Regina Coeli” , fondată la sfârșitul secolului al XVI-lea. Muzeul a fost creat cu scopul de a păstra imagini și obiecte religioase aflate în pericol de deteriorare, unele foarte vechi încă de pe vremea evanghelizării Cantabriei.

Casa Vila, o clădire plasată pe C. Santo Domingo. Fațada corespunde clădirii din secolul al XVIII-lea, perioadă în care întreaga fațadă a fost remodelată. Are o ușă cu buiandrug, între pilaștri flancati de oculi. Deasupra lor sunt două balcoane semicirculare tip amvon, cu balustradă de fier cu uși de acces pe buiandrug și între ele stema familiei.

Drumurile noastre ne poartă și prin zona parcării municipale, locul de îmbarcare în autocar  și, lângă parcul Revlogo, la intersecția C. Revlogo cu C. Sancez Taggle, întâlnim o fântână, extrem de decorativă, Fântâna caprei (autor Jesus Otero). O realizare foarte drăguță, în care, pe fundalul unui perete din cărămidă aparentă, apare silueta unei capre ce se echilibrează pe un vârf de stâncă pentru a mânca niște frunze.

Cam atât! Obosiți după o zi de umblat, nu numai în Santillana del Mar ci și pe la Muzeul Altamira, stăm cuminței sprijinind un parapet de beton așteptând autocarul.  

Am strigat noi: ” mută autocarul, mută autocarul…” dar degeaba, a venit la ora programată.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 29 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI