Vacanţă în Maroc (III) – Excursie de 3 zile în deşert, la Merzouga. Prima zi

TIPĂREȘTE

Excursia am cumpărat-o de pe Getyourguide, a costat 950 lei/2 pers., si a inclus 2 cazări cu 2 mic-dejunuri şi 2 cine. Când iei excursia sau ulterior trebuie să transmiţi firmei de turism numele cazării, ca să ştie unde să vină după tine să te preia. Dacă locuieşti în riad, ei vor stabili locul cel mai apropiat de cazare la care poate ajunge maşina, iar punctul de întâlnire îl vei primi pe whatsapp sub formă link pe google maps, împreună cu ora preluării.

Excursia se face cu un microbuz de 18 locuri, noi fiind 16 turişti. Microbuz modern, cu aer condiţionat şi loc suficient pentru bagaje (cu toţii ne de-cazasem şi s-au adunat ceva bagaje). E bine de ştiut că aveţi deasupra locurilor mufe USB tip A pt. încărcat telefoanele, pe care noi nu le-am putut folosi deoarece avem încărcătoare cu mufe USB tip C (şi cablurile asemenea). Am avut parte de o ghidă drăguţă şi amabilă, dar atât. În afară de faptul că ne mai spunea de ex. că mergem 2 ore şi apoi facem un popas, sau să ne inventarieze la urcare în microbuz să fim toţi, nu şi-a făcut deloc meseria, adică să ne spună de ex.” pe partea stângă puteţi vedea aia sau ailaltă” . Sau dacă opream undeva, să ne spună câteva cuvinte despre locul acela. Dacă nu venea cu noi nu era nici o pierdere, treaba pe care a făcut-o putea să o facă şi şoferul singur. Am avut norocul de un colectiv de turişti foarte eterogen, de la australieni, norvegieni, francezi, polonezi, până la un… malaezian, dar oameni simpatici alături de care vacanţa a fost mai frumoasă.

Ar mai fi de precizat la capitolul generalităţi faptul că în această excursie am simţit efectiv pe pielea mea ce înseamnă turismul de masă. Închipuiţi-vă ce înseamnă să oprească zece microbuze în acelaşi loc/obiectiv, adică circa 150 de turişti cam deodată. Am oprit pe traseu pentru masa de prânz (cine a dorit) la anumite restaurante care erau în relaţie cu firma de turism, foarte spaţioase sau cu multe săli şi terase unde încape un număr foarte mare de turişti. Însă, aceste restaurante oferă două moduri de a servi prânzul: unele (la noi a fost doar unul) au meniu fix (cu mai multe opţiuni) cu trei feluri de mâncare la preţul de 140 dh, iar dacă doreşti doar unul din feluri, dacă am înţeles eu bine, îţi cerea “doar” 100 dh. Băuturile (răcoritoare) se plătesc separat. Alte restaurante oferă bufet suedez la preţul de 120 dh, băutura inclusă, şi găseşti o varietate satisfăcătoare de mâncare. M-am simţit puţin “jumulit” de metodele astea, că nu ai libertatea de alege singur ceea ce doreşti să mănânci şi să plăteşti doar pentru ce ai consumat.

Un alt aspect: am oprit pe drum la o cooperativă de argan. Aceiaşi f. mulţi turişti erau preluaţi ca pe bandă rulantă, împărţiţi în grupuri în funcţie de limba vorbită de nişte “prezentatoare” care ne-au explicat cum se obţine uleiul de argan, în timp ce nişte membre cooperatoare ne arătau în mod practic procesul tehnologic. Asta a durat câteva minute, că alte grupuri de turişti aşteptau după noi, după care am fost invitaţi în magazin, care era f. mare (ca să încăpem cât mai mulţi), eventual să cumpărăm câte ceva. Citisem acasă de ţeapa cu uleiul de argan cumpărat direct de la producători la preţuri mari (şi fixe) în condiţiile în care aceleaşi produse le poţi găsi în Marrakech la preţuri mai mici, care se pot şi negocia, aşa că nu am cumpărat nimic.

Drumul traversează Munţii Atlas şi este spectaculos, cu multe serpentine, iar munţii sunt şi ei spectaculoşi, total diferiţi de Carpaţii noştri. După ce ai traversat munţii, peisajul devine arid şi monoton. Ce am vizitat/admirat în ordine cronologică:

Oprire pentru fotografii în zona Tizi n’Tichka, unde este altitudinea cea mai mare a drumului, 2205 m.

Cooperativa de argan de care am povestit mai sus

Oraşul-cetate Ksar Ait-Ben_Haddou. A fost construit acum 1000 de ani. Arată extraordinar. Aici am avut ghid care nu ne-a explicat prea multe despre cetate ci mai mult despre numeroasele filme care s-au turnat aici. Ne-am plimbat prin cetate, am admirat zidurile din piatră îmbinate cu chirpici, am făcut fotografii, foarte frumos. Recomand, este de neratat. În final am plătit ghidul, ştiam de asta, 20 dh/pers., el a spus că 20 de dh costă accesul în cetate iar tariful lui e separat. Nu l-am crezut, nu era nimeni care să vândă bilete la intrare, dar i-am lăsat totuşi 50 dh.

Am trecut prin oraşul Ouarzazate unde este un studio de film care se poate vizita, dar spre regretul meu nu este trecut în programul excursiei, am trecut prin Valea Trandafirilor (nu ştim când, cum, că ghida nu s-a obosit să ne spună iar altfel nu aveam cum să-i vedem deoarece nu erau înfloriţi în perioada asta) apoi am ajuns în Tinghir unde am fost cazaţi prima noapte.

Am stat la Hotel Saghro, 3 stele reale, situat pe un deal de unde aveai o privelişte frumoasă asupra oraşului şi a împrejurimilor. Avea inclusiv piscină, deschisă doar în sezon. Camera a fost mare şi decorată modern, baia şi ea mare şi modernă. Cina (inclusă în preţul excursiei) a fost bogată şi a constat într-o supă cremă, aperitive (legume şi frigărui) iar în final nelipsitele tajine. Băuturile au fost contra cost, aici existau şi băuturi alcoolice (vin şi bere) la preţuri măricele. Fiind obosiţi şi sătui, ne-am dus la culcare, încântaţi de ziua care se încheiase.

---

VIZUALIZĂRI: 296 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI