Nostalgia fostei Uniuni Sovietice

TIPĂREȘTE

Iata cum la aceasta ora tarzie din noapte, tot navigand pe site si citind niste impresii, am fost purtata cu gandul spre una dintre vacantele pe care nu am sa le uit niciodata…

Atunci cand nu era la moda litoralul bulgaresc, pe care totusi il vizitasem, retinand doar jiltul reginei Maria de la Castelul sau din Balcik, cartofii prajiti taiati zimtat si un soi de apa minerala cu un gust ciudat, s-au gandit ai mei sa mergem acolo unde s-a nascut “tatucul”, sa mai vedem si noi lumea, ca occidentul era paria si oricum tarile capitaliste erau exploatatoare...

Asa am ajuns sa culegem informatii in stanga si in dreapta, cica pantofii sport se vindeau bine la “rusi” (adica in tren spre Chisinau...) si gablonturile ar avea mare cautare, nu de alta, sa mai facem rost de niste ruble, poate venim cu niste “toale” sa dam cunoscutii pe spate.

Si uite cum, dupa ce ne-am intalnit cu grupul la “Informatii” in Gara de Nord, ne-am urcat intr-un tren in care am invatat pentru prima data ce inseamna “business”, cand inca nu stiam prea bine acest cuvant in limba engleza.

La fiecare statie urca unul sau altul si uite asa am reusit sa vindem toata “marfa”, de am fi avut mai multa ne intorceam si cu Lenin dupa noi!

Mi-aduc aminte cum am trecut printr-un vagon cu multe paturi la un loc ca sa ajungem la vagonul restaurant, de parca cei de acolo ar fi fost inghesuiti sa treaca fraudulos granita... Mai apoi a venit unul Sasha in vagon dupa mine sa ceara permisiunea tatalui meu sa ma ia la el in vagon... si tata era mandru ca vorbea cu un “strain”!!

La cate o statie, un “rus” ne imbia cu mere frumoase ambalate in punga de plastic, cand eu stiam doar merele patate din piata...

Imi mai aduc aminte cum am vazut un muzeu interesant in Odessa, care avea cateva mumii, cum Kievul era plin de vegetatie si cum am mers noi de aici si pana in Moscova cu avionul, iar scarile rulante de la aeroport nu se mai terminau.

Mai imi aduc aminte cum tatalui meu i-a scapat sticluta cu Rudotel in Moscova, grabit sa ajungem la metrou, caci aveam zi de voie si intarziam la masa. Dupa ce i le-am cules de pe jos, cum-necum, ne-am pierdut pe scarile metroului la schimbatul de linii... ”Sa ma panichez, sa nu ma panichez? ”... Nu sarbatorisem inca majoratul si uite cum, eram un copil pierdut in centrul Moscovei!

Desi am ascultat sfatul pe care tata mereu mi l-a dat atunci cand te pierzi de cineva sa te intorci mereu in locul in care l-ai vazut ultima oara, am asteptat degeaba pret de o jumatate de ora... Imi iau inima in dinti si gesticuland si pronuntand statia de metrou din zona hotelului in care eram cazata, am reusit sa ajung “acasa”... Aici, urc repede in camera, tata nu era, ce ma fac, intr-o tara straina, tata bolnav de inima a disparut, trebuie sa iau legatura cu Ambasada, cate nu imi treceau prin minte...

Cobor la masa dupa grup si ghid si iata-l pe tatal meu intre doua doamne cum manca linistit fiind sigur ca o sa ma descurc!!!

Mai imi aduc aminte cum hotelul Cosmos m-a frapat prin arhitectura sa deosebita, cum avea lifturi pentru etaje cu sot si etaje fara sot si receptie pe fiecare etaj, cum tata a pierdut o camasa ce i-a zburat de la etajul 20 si ceva... , cum mi se ducea inima in stomac si stomacul in gat cand ajungeam in cateva secunde la parter!

Imi amintesc ce masa imbelsugata era mereu pe unde eram cazata, paine alba si neagra, sucuri, ape de toate felurile, limba in aspic, ce sa mai, neam de neamul meu nu mai vazuse asa ceva!

Mai imi amintesc cum am vrut sa iau un parfum dintr-un magazin si era coada si cateva cuvinte in franceza mi-au dat intaietate, cum ma miram ca existau pe fiecare etaj al magazinului multe alte magazine care se repetau, gen consignatii, cand la noi tricotajele erau pe un etaj, confectiile pe altul, cum faceam cumparaturile la Mol si credeam ca Mol-ul inseamna magazin universal in ruseste...

Mai imi aduc aminte cand l-am vazut pe Lenin in Piata Rosie, si totusi nu era de ceara... , cand Petrodvoretul m-a fascinat prin frumusetea sa, a gradinilor si a fantanilor sale, cum ma asezam pe o banca si tasnea apa pe mine si cum am pus eu mana in Marea Baltica...

Sunt multe pe care nu le-am uitat, desi au trecut ani...

Ne-am intors cu blugi, parfum, doua tablouri, o bricheta de la Muzeul Borodino, un radio pe care mi-era frica sa nu mi-l confiste la vama (am aruncat prospectul si cutia inainte de granita sa creada vamesii ca nu e nou...) si o sticla de vin pentru mama pe care am spart-o in vagonul de dormit de mirosea mai ceva ca intr-o bodega...

Nu am sa uit niciodata cum stralucea Moscova in noapte, cand la noi totul era in bezna si nici statiile imense de metrou si trenurile cu usile de lemn, Crucisatorul pe care m-am pozat si nici Ermitajul pe care l-am vizitat pret de cinci ore in Leningrad, retinand Madonna lui Da Vinci, tablourile lui Rubens si sculpturi ale lui Michelangelo.

Si poate am scapat multe, sau poate le-am mai incurcat, dar mi-am adus aminte de toate astea si tare as mai repeta experienta sa revad cu ochii adultului de acum locurile care m-au fascinat!

---

VIZUALIZĂRI: 3716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI