Cerven - Cetatea medievală

TIPĂREȘTE

Aproape toți cei care vizitează altarele rupestre de la sud de Dunăre - Mănăstirea Sf. Dimitrie Basarabov și bisericile de piatră de la Ivanovo - continuă pe același drum 501 încă vreo 12-13 km până la Cerven pentru ruinele cetății medievale. La Cerven se află unul dintre cele mai importante situri arheologice ale Bulgariei, cercetarea lui începând odată cu primele săpături (1910-1911) și continuând și în prezent. Declarat monument de importanță națională (1965) situl arheologic Cerven a devenit o atracție turistică foarte populară.

Pe drumul îngust dar destul de bun, mărginit când de vegetație abundentă, verde, când de întinse lanuri de pe care tocmai se recoltaseră păioasele, apropiindu-ne de satul Cerven, am zărit sus, pe deal, ruinele cetății medievale. În parcarea destul de mare, pe malul râului Lom, se află un loc de popas cu terasă acoperită, cu toalete și cu mai multe panouri cu informații pentru turiști (în engleză și bulgară). Citim în fugă și mai ales urmărim cursul sinuos al râului în Rezervația Naturală Rusenski Lom, apoi ne oprim în fața unui mare panou care prezintă pe o parte "Destinații Transfrontaliere Istro Pontice pentru Turismul Cultural", iar pe cealaltă parte câteva detalii despre fiecare obiectiv marcat pe hartă.

În fața scării cu trepte de piatră destul de bine făcute, dar cam multe (peste 200), câteva persoane din grupul nostru au dat înapoi descurajate preferând umbra de pe terasă sau un pahar cu bere de la Snack Bar "Attraction Cherven".

Aici, la capătul scării, am fost întâmpinați de persoana care încasa taxa de intrare la cetate: 4 leva/persoană - adulți, 1 leva/persoană - copii și pensionari. Nu știu dacă acestea sunt tarifele oficiale pentru că nu am văzut nimic afișat și nici nu am primit vreun bilet sau vreun bon fiscal. Deși ne-a însoțit în toată plimbarea noastră printre ruinele de sus, pentru că nu ne-a oferit nici o informație, nu pot spune că însoțitorul nostru ne-a fost și ghid. Cercetând amănunțit fiecare panou și fiecare schemă postată lângă obiectivele ruinate, am mai completat cele știute deja.

Deşi urcușul pare lung, nu este foarte greu dacă te mai oprești din când în când. Oricum, pentru a admira peisajul, pentru o fotografie sau pentru o înghițitură de apă, tot te vei opri. La capătul de sus al scării, după o mică porțiune de mers pe o cărare lată, ajungi la intrarea în cetate. Acolo, un panou mare ne-a făcut să ne oprim și să-l cercetăm cu atenție pentru că înfățișa orașul medieval Cerven în toată alcătuirea lui din sec. XIV. Mi s-a părut benefic acest mod de prezentare pentru că - privind ruinele - imaginația vizitatorului este deja călăuzită pe un făgaș mai aproape de adevăr. De altfel, din loc în loc, peste tot în cetate erau astfel de panouri explicative și totodată ilustrative.

Am urmat cărarea de-a lungul zidului de nord identificând foste biserici, locuințe, străzi și aruncând din când în când privirea în zare, spre stâncile înconjurătoare.

Wikipedia ne informează că în sec. XII-XIV Cetatea Cerven edificată pe locul unei vechi cetăți bizantine, a fost unul dintre cele mai importante centre administrative, economice și militare ale celui de-al II-lea Imperiu Bulgar. După 1235 când a devenit sediu al Episcopiei Ortodoxe Bulgare, cetatea a căpătat un plus de importanță, dar a și devenit ținta atacurilor hoardelor tătărești și ale bizantinilor. Cu toate acestea, în a doua jumătate a sec. XIV cetatea se dezvoltase atât de mult încât - pe lângă orașul interior, bine fortificat, situat pe înălțime - mai apăruse un altul la poalele stâncilor și pe dealurile din împrejurimi.

Cu un sistem de fortificații robust, amplasat nu departe de Dunăre, Cherven devenise un oraș comercial prosper în care meșteșugurile, construcțiile și arta înfloreau. Cucerirea otomană din 1388 a dus la declin și în cele din urmă la scăderea totală a importanței sale. În prezent Cerven este doar un mic sat, cu aprox. 300 de locuitori. Se poate însă mândri cu istoria sa și cu moștenirea turistică pe care i-au lăsat-o înaintașii. Călătorul dornic de cunoaștere va identifica printre ruine rămășițele unui mare palat medieval, porțiuni de ziduri fortificate înalte de până la 3 m, două conducte de alimentare cu apă, ruinele a 13 biserici, câteva clădiri administrative și de locuit, ateliere meșteșugărești și urme ale unor străzi. Turnul de pază și apărare de 12 m înălțime pe care astăzi flutură un steag alb, steagul păcii, a fost consolidat și (în 1930) folosit ca model la reconstrucția Turnului Baldwin din Cetatea Tsarevets - Veliko Tarnovo.

Ruinele conservate ale bisericii mitropolitane a vechiului Cerven, un edificiu care dăinuie din sec. XIV, se află sub un acoperiș de protecție. Desigur, nu mai este ceea ce a fost cândva. Zidurile împrejmuitoare, pietrele din podea și cele trei deschideri ne dau totuși o imagine a aspectului său anterior. Analizând panoul care înfățișează biserica reconstituită, precum și planul sfântului lăcaș, imaginea fostei mitropolii se întregește.

Am rătăcit în tihnă printre pietrele istorice pe care se încălzeau șopârlele, am bătut cărările prin iarba arsă de soare și ne-am apropiat cât am putut de mult de muchea stâncii pentru a contempla și a fotografia așezarea din vale. Pe același drum și pe aceeași scară, am revenit în parcarea de la malul râului Lom unde ne aștepta terasa acoperită, cu umbra ei binefăcătoare și cu un pahar cu bere rece. Rețin că acum nouă ani când am mai fost la Cerven, ruinele bisericii mitropolitane nu erau acoperite și nici conservate în totalitate. De asemenea, mai rețin că am coborât dealul cetății pe celălalt versant, pe lângă turnul de pază și apărare, apoi pe o potecă în pantă până la drumul din sat. Calea cea mai bună și cea mai sigură este totuși cea pe care am coborât acum.

Odihniți, răcoriți, mulțumiți de plimbare și de cele văzute (mai ales cei care am urcat la cetate) ne-am reluat locurile în microbuz pentru că programul de vizite încă nu se terminase. Ne aștepta Peștera Orlova Ciuca - un obiectiv pe care eu nu-l atinsesem în vizita anterioară, așa încât eram foarte nerăbdătoare să ajung acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 3206 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI