Rotterdam – pe urmele olandezului zburător

TIPĂREȘTE

Doamne, este genul de oraș pe care nu-l pot compara cu niciunul din Europa, un oraș nou, modern, cu clădiri amețitoare care au un stil ce amintește despre ambarcațiuni și-ți creează iluzia că plutesc, parcă, prin aer, nu au stâlpi de susținere în părțile pe care tu le credeai esențiale pentru stabilitate, dar, ce știu eu, habar nu am de arhitectură. Este un oraș superb, avangardist, căruia nu degeaba i se spune Manhattan pe Maas (râul care îl străbate), probabil că seamănă cu celebra zonă new-yorkeză. Clădiri înalte sau futuriste, gen Nationale Nederlanden, 151 m, a doua clădire de birouri din Olanda, Concert and Congress Centre de Doelen, De Bijenkorf ca un fel de cutie cu forme ciudate pe ea, Markthal - o piață acoperită de 39 m înălțime, dar și locuită cu 228 apartamente și masonete, Librăria - cea mai mare librărie publică din Olanda, de forma unui cub cu un colț tăiat în diagonală, Red Apple, 124 m, care se vedea de pe fereastra camerei mele de la Inntel Hotels (vezi impresii), ce a primit numele de la o piață de mere care existase cândva acolo, Muzeul Maritim cel mai vechi muzeu din Olanda, la intersecția lui Coolsingel cu West-Blaak, ca un bloc tăiat pe diagonală în jumătate, cu vasul lui numit Buffel, Inntel Hotels, hotelul la care am stat, cu piscină, cinema, sală de expoziții, 2 săli de conferințe, Podul Erasmus, de 808 m lungime, cu un aspect care-l face să i se spună lebăda, construit între 1990 și 1996, Erasmus MC, Facultatea de Medicină a celebrei universități, clădire de laboratoare de 117 m etc.

Este a doua oară când ajung în Rotterdam, prima oară fiind acum trei ani într-un tur cu autocarul.

Acum am avut la dispoziție două zile să-l descopăr așa că încep cu un tips: de foarte mare ajutor mi-a fost Centrul de Informații turistice (Rotterdam Info, pe strada Coolsingel 195-197, stația de tramvai Beurs, deschis între 10.00 și 7.00 seara în zilele săptămânii), aflat la 10 min. de mers pe jos de la hotelul unde am stat, în care un băiat amabil ne-a dat broșuri, pliante și informații cu tot ce aveam nevoie. În acest centru se găsește o expoziție și un model la scală mare a orașului care, pe un touchscreen îți arată toate obiectivele orașului, poziția și lucruri despre ele, foarte tare. Sigur că eu am un obicei bun să mă documentez când plec undeva, de aceea întrebările mele au fost țintite pe tot ce am estimat eu că vreau și am timp să văd, ținând cont că a fost o călătorie în interes de serviciu. Vă recomand Rotterdam Welcome Card de 1, 2 sau 3 zile, pe care îl puteți achiziționa doar acolo, care vă oferă gratuitate pe bus, tramvai și metrou, plus vouchere de reducere la atracțiile turistice și chiar la spectacole, baruri și restaurante. Eu am cumpărat pe 1 zi, m-a costat 9 euro și și-a scos banii din plin. Iată cum am petrecut ziua:

1. De dimineață, adică la 10.00 (trebuie să știți că mai nimic nu este deschis acolo până la 10.00 și nu funcționează după 17.00-18.00) am ajuns cu tramvaiul 8 (de la hotel) la stația Euromast (5 min.) (cu metroul liniile A, B, C, stația Dijkzigt), celebrul turn omniprezent în mai toate orașele europene care se respectă, cu principii similare de structurare și funcționare (cafenea la parter, lift ultrarapid, platforme, restaurant la etaj) dar în plus, avea Euroscoop (un lift) care te urca de la 100 m la 187 m, rotindu-se, cu un difuzor care îți oferea descrierea în engleză a orașului, văzut de sus la 360 grade. Frumos, interesant și palpitant, să te vezi pe o băncuță circulară sus, aproape de nori, învârtindu-te în aer deasupra unui oraș de poveste. Noroc cu liftierul negru care citea plictisit un ziar, că am reușit să nu mă panichez fiind singură la o asemenea înălțime. Restaurantul nu se rotea, ca la Viena, era gol la acea oră, de aceea nu l-am încercat. Prețul biletului a fost de 8,90 euro, din care voucherul mi-a redus vreo 2 euro jumătate (5,70 euro pentru copii și 7,70 euro pentru adulții peste 65 ani). Restaurantul turnului este deschis până la 23.00, euroscopul până la 21.45, ultima ridicare, iar platformele până la 22.00. Înțeleg că au și un hotel cu 2 apartamente, la înălțimea de 100 m, cu o sticlă de șampanie inclusă, o noapte într-un apartament fiind 385 euro, fără taxa de oraș, micul dejun fiind inclus.

2. M-am întors cu tramvaiul 8 la hotel (stația Leuvehaven, din gara centrală ajungeți cu tramvaiul 7 sau cu metroul), de unde, în 5 minute de mers pe jos, am ajuns la debarcaderul de la Spido (Willemsplein, 85), celebra linie maritimă care face croaziere în portul Rotterdam, situată la piciorul Podului Erasmus. Există parcare cu plată chiar acolo. Pentru 75 minute, Rotterdam Harbour Tour, plăteai 9,75 euro, dintre care 2 euro jumătate este reducerea cu voucher-ul (costul biletului pentru copii este 6 euro). În luna octombrie orele de plecare sunt 10.00,11.30,13.00,14.30 și 16.00, condiția fiind minim 20 persoane la îmbarcare. Există și un Extended Harbour Tour, de 2 ore și jumătate, la 16.50 euro dar și o călătorie de 8 ore pe un traseu de 135 km prin împrejurimi, la 52 euro. Pentru croaziera de 75 minute sunt permiși câinii la bord, în lesă. Vasul avea două etaje, era frumos și îngrijit, cu mese și scaune peste tot, descoperit la etaj. După o oră de stat deasupra, în aer liber și un vânt puternic, am coborât la parter unde am servit o ciocolată caldă, la 3 euro, admirând priveliștea superbului port și făcând poze. Peste tot se auzeau explicații în engleză a celor văzute. De pe Spido am admirat celebrul fost vas de croazieră SS Rotterdam (De Rotterdam îl numesc ei), care a făcut, timp de zeci de ani, itinerariul Rotterdam-New York, acum fiind retras din circuit și utilizat ca hotel, restaurant și palat al congreselor. Are lungimea de 228 m și a fost vizitat, pe vremuri, de Frank Sinatra și alte personalități din familiile regale. Ziua anterioară mi-am petrecut-o pe acest vas, unde a avut loc întâlnirea noastră de lucru și un lunch oferit de organizatori, unde m-am simțit ca pe Titanic în zilele lui de glorie. Lux, comfort și stabilitate, așa pot descrie experiența de acolo. Se organizează, pe navă, un circuit numit De Rotterdam AllInclusive Tour, de o oră și jumătate, la 12.50 euro, în care poți să vizitezi sala motoarelor, cabinele, zilnic, între 10.00 și 17.00. Pe navă sunt magazine, Club Room (un soi de cafenea), muzeu, primești o hartă a vasului și un audioguide.

3. De la Spido m-am reîntors în stația Leuvehaven și am luat orice, două stații până la stația Beurs, apoi încă două stații cu tramvaiul 21, care m-a lăsat exact în fața cuburilor, în stația Blaak. Kijk Kubus, cum le spun ei, sunt o emblemă a orașului alături de Erasmus, și reprezintă un ansamblu de locuințe în formă de cuburi suspendate, vegheate de o altă clădire în formă de creion. Am vizitat tot ansamblul, gratuit, plus o astfel de locuință pentru 2 euro, dintre care 1 euro reducerea cu voucher-ul. Ansamblul este spectaculos, deasupra sunt cuburile-locuințe, jos sunt mici magazine, saloane de coafură, alte diverse iar spre ieșire se deschide o superbă vedere spre Podul Roșu și terasele cochete de lângă. Locuința are 3 etaje cu scări înguste, am înțeles că mai sunt și de vânzare, la prețul de 230.000 euro. Trebuie să fii excentric, bogat și fără copii ca să poți sta acolo. Am folosit toaleta și nu o recomand persoanelor claustrofobice. Cuburile au fost construite între 1978 și 1984 de arhitectul Piet Blom și reprezintă un fel de pod neobișnuit peste două artere aglomerate între Blaak și Oude Haven.

4. Am coborât din ansamblul cuburilor la terasele de lângă Podul Roșu, un alt pod important și frumos al Rotterdamului. M-am așezat la una dintre terase, Dutch Maritime se numea, unde am servit un șnițel și o bere la draft, pentru 16.50 euro, un preț rezonabil, prin comparație. Ciudat este că am stârnit uimire, apoi iritare când am încercat să plătesc cu o bancnotă de 100 euro, cerându-mi-se insistent să merg să schimb sau să le dau cardul, pentru că în Olanda nu primesc, în general, astfel de bancnote la restaurant, fiindcă au dificultăți în a da restul. Pe mine m-au pierdut la faza asta, erau atât de vehemenți și serioși încât se întorseseră toți clienții, iar eu sunt o româncă sensibilă la priviri insistente cu iz de surprindere sau compătimire. Dar nu m-am lăsat, am negat că aș avea cardul la mine (acu i-am lăsat eu cu gura căscată) și am refuzat să pierd vremea prin împrejurimi pentru a-i schimba. Mi-au dat restul după 15 minute, cu satisfacția că au mai învățat un turist estic să se poarte civilizat. Una peste alta, priveliștea de pe terasă era atât de frumoasă încât ora petrecută acolo a fost aproape perfectă.

5. Pe jos, de la cuburi, în 5 min. ajungi la Laurenskerk, biserica Sf. Laurențiu, patronul orașului, una dintre cele 4 clădiri ale orașului care au mai rămas în picioare de la bombardamentele din cel de-al doilea război mondial, construită între 1449 și 1525, în stil gotic. Intrarea a costat 5 euro, cu audioguide în limba engleză, la care am primit reducerea de 2 euro. O biserică frumoasă și, deși austeră ca stil, avea o serie de statuete pe care nu le-am regăsit în alte biserici, cu o istorie locală pe care o accesai digital de pe o serie de ecrane din interior, foarte interesant. Are și trei corpuri de orgi, iar în audioguide se poate auzi muzica lor.

6. De acolo, la 2 minute de mers pe jos, am dat de o galerie celebră de cumpărături, Beurstraverse, cu magazine de suveniruri și de firmă, pentru cei interesați, eu nefiind atrasă de acest aspect. Menționez că i-am promis băiețelului meu o ambarcațiune, ceva plutitor care să ne reamintească de Rotterdam dar nu am găsit absolut niciun suvenir de acest fel. Surprinzător, nu, în al treilea cel mai mare port din lume?!! La capătul ei, dinspre Coolsingel, WTC (World Trade Center), o clădire de birouri în formă de elipsă.

7. Primăria se află la nici 5 minute de zona cumpărăturilor și este un alt edificiu rămas în picioare din vechiul oraș. Prima piatră la construcția ei a fost pusă de regina Wilhelmina, în 1915, lucrarea fiind finalizată în 1920. Stil neorenascentist, simetric în structură, construit în jurul unei curți interioare cu o intrare principală în mijloc și cu un mic parc. De primărie mă leagă acum multe, pentru că seara dinainte, viceprimărița orașului, ministrul lor de interne și reprezentanți ai Universității Erasmus ne-au oferit (grupului nostru cu reprezentanți din 10 state europene) un dineu cu multă lume bună, într-un decor care impresiona prin fast și eleganță.

8. Chiar în fața Muzeului Maritim, la alte 5 minute pe jos de primărie, spre hotel (în direcția Podului Erasmus) am luat un autovehicul care merge pe uscat și pe apă și am început călătoria cu SPLASH-ul. Biletul îl poți achiziționa fie de pe net, fie de la Centrul turistic de Informații, costă 19,5 Euro pentru o oră de plimbare, din care am avut reducere 4,5 euro. Pentru copii biletul costă 14,5 euro. Vă recomand, mai întâi, această plimbare, apoi în altă zi croaziera cu Spido, care se face cam pe același itinerariu, cu diferența că vehiculul amfibie (care seamănă cu un autocar mare, are 90 tone) se deplasează mai întâi pe șoselele Rotterdamului, spre port, unde, printr-o rampă mică coboară direct în apă și începe să plutească, făcând valuri în jur, dându-ți senzații tari. Sigur că traseul prin apă este mai scurt decât cu Spido, accentul fiind pus pe unicitatea vehicului și pe caracteristicile lui, prezentate succint pe un ecran în fața ta, decât pe atracțiile traseului din port. Un inconvenient a fost că șoferul vorbea în flamandă, dar am avut noroc cu ajutorul său care s-a așezat lângă noi și ne-a dat explicații în engleză. În Splash nu sunt toalete, nu există spațiu pentru bagaje sau pentru scaune cu rotile/cărucioare copii, trebuie să fii obligatoriu cu 15 min înainte de plecare, orele de plimbare în sept-oct, aprilie-iunie, de miercuri până duminică, fiind 12.30,14.00,15.30 și 17.00.

9. Seara, am luat-o cu metroul într-o zonă în care am întâlnit câteva coffeshop-uri, printre alte cafenele, diferența dintre ele fiind explicată deja în review-urile precedente. Am intrat într-unul dar am ieșit foarte repede, pentru că nu mi-au plăcut nici fețele, nici privirea tulburată a clienților, toți bărbați. Eu nu sunt nici măcar fumătoare așa că mă cam sperie perspectiva unei experiențe în care aș putea să-mi pierd controlul. Sigur că, în Olanda, nu ai voie să fumezi iarbă decăt în coffeshop-uri, nu în alte părți sau pe stradă. Totuși, am trecut prin oraș pe lângă unii care fumau, îi recunoșteai după forma specifică a țigărilor și după mirosul fumului, greu de digerat.

A doua zi am plecat în Amsterdam, cu taxiul, dar toate astea într-un alt review.

În concluzie, dacă vă place noul, modernismul, clădirile din sticlă, apa, Rotterdamul este o destinație care vă va farmeca, cu siguranță!

---

VIZUALIZĂRI: 4391 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI