Drumul european E60 (București-Târgu Mureș) – peisaje și obiective

TIPĂREȘTE

Definit drept o arteră rutieră internațională ce leagă țărmul Oceanului Atlantic cu țărmul Mării Negre, trecând prin șase țări, drumul european E60 m-a purtat zilele trecute de la București la Târgu Mureș. Șoseaua străbate pe această porțiune zone turistice românești importante: Valea Prahovei cu stațiunile sale montane, orașul Brașov cu obiectivele sale medievale, bijuteria transilvăneană numită Sighișoara și, la final, Târgu Mureș – „orașul trandafirilor”.

„Harta rutieră a României: calitatea drumurilor” care circulă pe Internet (actualizată de câteva ori pe an) indică în proporție de 20% această șosea drept „drum excelent” și 80% drept „drum bun”. Înclin să le dau dreptate, deși porțiuni bune de kilometri întregi covorul asfaltic e plin de „petice” – de altfel cred că acesta e termenul ce caracterizează cel mai bine o parte importantă din drumurile patriei: drum peticit (și pe alocuri vălurit:))).

Traseu. Drumul de la București la Târgu Mureș însumează circa 345 km pe care i-am parcurs în 5 ore (05.30 – 10.30) cu vreo două pauze mici de cinci minute. Pe tronsonul București-Brașov șoseaua E60 e comună cu DN1, iar pe porțiunea Brașov – Sighișoara – Târgu Mureș E60 coincide cu DN13.

București – Ploiești

Datorită punctului de plecare din Capitală am ales varianta DN 1 (Autostrada A3 e puțin mai rapidă, dar și mai lungă cu ceva kilometri – și accesul e greoi), ieșirea din București prin Otopeni fiind destul de liberă având în vedere ora matinală. Pe DN 1 limita de viteză a fost majorată în anul 2011 în interiorul localităților la 70 km/h. Se circulă pe patru benzi, câte două pe fiecare sens. Starea carosabilului e bună, pe o bună parte a traseului benzile de circulație sunt delimitate cu un gard de beton.

Ce puteți vedea/vizita pe acest tronson de drum? Cele mai multe obiective se încadrează în rândul așezămintelor religioase ascunse prin rămășițe ale Codrilor Vlăsiei, precum și zone de agrement și pescuit. Astfel, avem indicatoare către Mănăstirea Snagov (@iulianic – vezi impresii), Mănăstirea Căldărușani (vezi impresii), Mănăstirea Sitaru-Balamuci (@Carmen Ion – vezi impresii și @iulianic – vezi impresii), Mănăstirea Țigănești (@magdalena – vezi impresii și @diaura – vezi impresii). În localitatea Puchenii Mari avem semnalizată și putem observa biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe care ne poate încânta cu fresce murale în stil realist ale marelui pictor Nicolae Grigorescu (@magdalena – vezi impresii) - dacă dorim să oprim. În 2015 a fost dezvelit în satul Potigrafu o statuie a domnitorului Al. I. Cuza, din această intersecție ajungându-se ușor și la Mănăstirea Pissiota (vezi impresii). Arii de relaxare găsiți în Pădurea Snagov, la Palatul și Ștrandul Snagov, în jurul Lacului Tâncăbești sau pe Balta Fânari. La marele rond de la Bărcănești ne încadrăm spre stânga pe centura Ploieștiului, nu înainte de a vedea indicatorul către Mănăstirea Ghighiu, situată la nici doi kilometri distanță (@amero – vezi impresii). Cu ani în urmă parcurgerea centurii Ploieștiului era un calvar, se stătea cu orele, lucrările înaintau cu viteza melcului – acum beneficiem de câte 4 benzi de circulație (câte două pe sens), blocuri de beton pe mijloc și mai multe sensuri giratorii pentru a facilita accesul în împrejurimi.

Ploiești – Brașov

Până în zona submontană șoseaua E60 continuă să aibă 4 benzi de circulație – de la Nistorești această „facilitate” se cam termină. Benzi duble pe sens mai întâlnim doar pe anumite porțiuni de urcare/coborâre – calitatea covorului asfaltic e bună. Un obiectiv istoric deosebit (mmm… păcat că e în stadiu de ruină – încă!) ne este semnalat la intersecția cu DJ 720 (spre Târgoviște), și anume Palatul Micul Trianon din Florești (vezi impresii). În această zonă veți putea admira în fiecare lună mai a anului câmpuri sângerii de maci – o splendoare.

Șoseaua trece apoi pe la periferia municipiului Câmpina; o pasarelă rutieră supraterană construită în 2012 facilitează accesul spre/dinspre oraș, reducând numărul accidentelor în zonă. Orașul prahovean se laudă cu două obiective turistice importante: Castelul Iulia Hașdeu (@private rayen – vezi impresii) și Muzeul memorial Nicolae Grigorescu (@magdalena – vezi impresii). Așezarea urbană Câmpina reprezintă și principalul punct de acces către Valea Doftanei și Băile Telega.

Pe partea stângă va urma localitatea Breaza, așezată într-un frumos peisaj submontan; în dreptul acesteia, pe râul Prahova sunt amplasate mai multe microhidrocentrale care sunt „împodobite” cu niște figurine metalice gigant. Drumul național 1 (E60) își continuă traseul prin centrul administrativ al orașului Comarnic, unde suntem atrași de frumoasele traforaje din lemn cu care sunt decorate casele mai vechi. Comarnicul este primul loc de unde încep să se formeze ambuteiajele de pe Valea Prahovei. După câțiva kilometri mai multe indicatoare ne invită să vizităm Muzeul cinegetic Posada (@iulianic – vezi impresii și @michi – vezi impresii).

Am observat pe această porțiune mai multe poduri vechi de piatră, unele dezafectate (revistaconstructiilor.eu/ ... v/#.V0nVUFgw_IU) – cred că sunt „urme” ale vechiului drum Comarnic-Predeal, edificat în secolul al XIX-lea. Până pe la începutul anilor 1800 între cele două localități exista doar o potecă pe care circulau negustorii, dar și hoții. Vizita domnitorului Gheorghe Bibescu în zonă pe la 1845 conduce către începerea lucrărilor la modernizarea drumului către Predeal, lucrări continuate și de domnitorul Barbu Știrbei și încheiate în timpul lui Al. I. Cuza. Între timp austriecii terminaseră și ei șoseaua de legătură Timiș – Predeal. Construirea șoselei și a liniei ferate (1873-1879) va conduce către o dezvoltare accentuată a așezărilor de pe Valea Prahovei.

Urmează salba de stațiuni prahovene care nu mai au nevoie de nici o prezentare. Prima este Sinaia, reședință regală de vară – traficul greu și cei care nu doresc să traverseze centrul stațiunii pot urma DN1 spre dreapta pe un fel de centură cu o singură bandă de mers (atât la un capăt, cât și la celălalt aveți indicatorul „Stop”). Sunt arhicunoscute obiectivele turistice de aici: Castelul Peleș și Pelișor, Mănăstirea Sinaia, Cazinoul, Casa memorială George Enescu etc. În ultimii ani orașul Sinaia a suferit transformări importante transformându-se într-o stațiune modernă, care seamănă mult cu cele din străinătate. Urmează Bușteni cu al său peisaj fantastic către munții Bucegi. Șoseaua e de calitate, dar din cauza trecerilor de pietoni în weekend circulația rutieră devine „încetă” punând la încercare nervii șoferilor. Cascada Urlătoarea, Telecabina din Bușteni (către Babele, Sfinx, Crucea Eroilor Neamului de pe Caraiman, Vf. Omu și altele), Mănăstirea Caraiman, Castelul Cantacuzino, Muzeul Cezar Petrescu – sunt locuri ce nu trebuie să lipsească din agenda dumneavoastră. Nu trece mult timp și depășim Azuga și Predeal cu un mic centru elegant (remarcăm forma bisericii ortodoxe, centrul de informare turistică și monumentul poetului Mihail Săulescu; din Predeal se desprinde și DN 73A către Râșnov).

La ieșirea din Predeal întâlnim celebrele serpentine spre Timișul de Sus – spectaculoase și, totodată, solicitante pentru șofer și autovehicul (din fericire calitatea șoselei în această zonă e foarte bună). Parcurgând cu atenție curbele în ac de păr trecem și pe lângă Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial. După ce încheiem parcurgerea serpentinelor ne putem trage sufletul într-o parcare unde un panou ne informează că ne aflăm în Rezervația Piatra Mare. Până să ajungem la Brașov, în Timișul de Jos, avem indicator pe partea dreaptă spre Canionul 7 Scări (vezi impresii) un panou mare, dar așezat chiar în dreptul podului de acces (acest obiectiv ar trebui semnalizat prin câteva indicatoare cu câteva zeci-sute de metri înainte).

Brașov – Sighișoara

Centura orașului Brașov este încă în veșnice lucrări (ca și cea a Bucureștiului), doar o parte fiind modernizată la două benzi pe sens. Puteți alege și varianta de trecere prin oraș – poate fi o alegere bună: depinde de zi și oră. Brașovul are bulevarde largi (ce noroc pe brașoveni!), unele cu sens unic și multe sensuri giratorii; există peste tot indicatoare ce te ghidează către Târgu Mureș, de exemplu (ținta noastră). Pe bulevardul Griviței, unde DN 1 se îndreaptă spre Sibiu și apare DN13, se lucrează la una din benzile podului ce traversează calea ferată astfel că se circulă în ambele sensuri pe o singură parte.

Scăpăm de păienjănișul străzilor Brașovului și ne îndreptăm pe o șosea impecabilă către colinele transilvane. Ajungem repede la Feldioara unde de pe o înălțime veghează vechea cetate, aflată acum în plin proces de restaurare (agerpres.ro/cultura/2016/ ... n-2013-16-54-02). Un pic mai încolo, în Rotbav, surprindem într-o fotografie tragedia comunității locale: prăbușirea turnului bisericii fortificate evanghelice la începutul anului 2016 (mediafax.ro/social/brasov ... e-foto-15081516). Dacă vă este foame puteți poposi la câteva restaurante cu profil pescăresc ce aparțin unei cunoscute firme de profil.

Urmează circa 17 km parcurși printr-o zonă împădurită cunoscută drept Pădurea Bogății. Pârâul Bogata însoțește pe o bucată bună șoseaua; există chiar și câteva serpentine frumușele – cred că îi spune Pasul Bogata. Pădurea Bogății este declarată rezervație naturală din perspectiva a trei domenii: floristică, faunistică și geologică. Bineînțeles că deasupra arealului forestier plutesc multe legende: haiduci celebri, dispariții misterioase, iele ce fură mintea celor rătăciți în codru, flăcări ce ard deasupra unor comori etc. – mentalul popular și-a făcut treaba cu prisosință. În pădure se află un punct de popas lângă izvorul numit Fântâna Albă (împodobit cu un basorelief). Un loc drăguț (dar greu de oprit) se află în zona unde încep serpentinele: un panou de lemn cu informații și o ursoaică cu pui turnați din ciment. Imediat după ieșirea din pădure vedem indicator către Racoș, ce ne așteaptă cu ale sale obiective: castel, vulcan stins, coloane de bazalt, lac de smarald (@crismis – vezi impresii).

Următorul obiectiv turistic de mare valoare este Cetatea Rupea (vezi impresii), vizibilă din E60, construită pe înălțimea de bazalt ce străjuie orășelul cu același nume. Redeschisă în 2013 după o restaurare temeinică, cetatea atrage sute de turiști zilnic – se poate urca cu autoturismul până în parcările gratuite de lângă ziduri. Drumul european se strecoară printre dealuri în curbe „dulci”, carosabilul e bun, vegetația din ultima lună de primăvară e de un verde aprins. Vedem indicatoare către celebrul sat Viscri și străbatem localitățile Criț și Bunești.

Nu după mulți kilometri intrăm în județul Mureș și ne apare în fața ochilor pe un deal Cetatea țărănească Saschiz, iar în centrul satului monumentala biserică păzită de turnul masiv de piatră (multe articole interesante în rubrica dedicată: amfostacolo.ro/hotel.php? ... oara-ms&id=3750). Câteva descrieri interesante despre această zonă găsiți și în articolul lui @lady anca81: vezi impresii.

Sighișoara ne întâmpină cu un bulevard lat, cu patru benzi de circulație, în capătul căruia ne apare imaginea cetății medievale cu ale sale turnuri. Cu cât ne apropiem cu atât se disting mai clar cunoscutul Turn cu Ceas, Biserica din Deal, Turnul Cositorarilor, Primăria (@urjanclaudiu – vezi impresii). Indicatoarele rutiere ne dirijează spre dreapta urmând malul râului Târnava Mare. Ieșim din oraș cu regretul că nu putem să ne oprim măcar o oră și așteptăm circa 7-8 minute la paletă/semafor: se lucrează la podul peste Târnava Mare.

Sighișoara – Târgu Mureș

Doar vreo 50 de kilometri despart cele două orașe – drum de calitate bună, dar cu o singură bandă pe sens. În zonă se lucra la defrișarea vegetației de pe șanțurile laterale. Peisaje cu înălțimi domoale și vegetație abundentă se derulează prin fața ochilor, iar prin localități suntem atrași de turlele înalte ale bisericilor.

Pentru cei ce au treabă la aeroportul din Târgu Mureș sau vor să ajungă la Turda-Cluj fără a mai intra în Târgu Mureș recomand drumul județean 151D care se desprinde din Acățari spre Ungheni – a fost reabilitat de curând, adică s-au „peticit” gropile existente. După ce am terminat treaba și am luat masa la Complex Darina (vezi impresii) pe această bretea am revenit în E 60 din Ungheni.

Și Târgu Mureș ne întâmpină cu un bulevard mare și lat, o „cocoașă” măricică la prima trecere de pietoni – ne-am descurcat prin oraș datorită indicatoarelor. Am văzut din mersul autovehiculului și câteva clădiri emblematice din centrul orașului (@sunflower – vezi impresii); aspect îngrijit în zona centrală, multă lume pe străzi, suficient de multe autoturisme în trafic.

Sfârșit… în sfârșit. Sper ca aceste câteva repere să fie utile călătorilor ce merg pe ruta București – Târgu Mureș, urmând calea E-ului 60. Așa cum am spus și la începutul articolului calitatea șoselei e bună, cu mici porțiuni peticite ori vălurite. Obiective turistice întâlniți mult mai multe, eu am prezentat doar o sinteză a lor cu link-uri către articolele respective. Dacă căutați pe Youtube găsiți și filmări cu porțiuni din acest drum european.

Drumuri bune și alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 9163 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI