O bunã şi frumoasã variantã a traseului Bucureşti – Orşova – Clisura Dunãrii

TIPĂREȘTE

Pentru inceput trebuie sa va spun ca am reusit o performanta. Spre marea mea bucurie, am putut fi destul de convingator in a-mi face sotia sa renunte la a ne face concediul in Grecia, cedand astfel insistentelor mele de a ne mai vizita si tara si renuntand astfel la 2 posibile destinatii ce-i faceau cu ochiul si pentru care aveam oferte bune, una in insula Rhodos in micul orasel Lalysos si cealalta in Cipru in Protaras.

Asadar mergem in Romania :)). Si unde... Pe Clisura Dunarii :)

Aveam 2 variante de a ajunge din Bucuresti de unde plecam, pe Clisura unde urma sa cautam cazare in Eselnita sau Dubova. Nu am avut rezervari facute in prealabil si asta pentru ca in general vrem sa vedem cu ochii nostri locatia de cazare si in acelasi timp asa cum v-am spus deja, renuntand in ultimul moment la vacanta in Grecia si optand pentru acest mini circuit in Romania, n-am avut timpul necesar cautarii unei cazari care sa ne convina.

Primul si cel mai scurt traseu spre destinatia noastra era : Bucuresti, Pitesti, Slatina, Craiova, Filiasi, Strehaia, Drobeta Turnu Severin, Orsova, Eselnita, si apoi Dubova, traseu de ~ 395 Km si care putea fi parcurs in ~ 5,30 h de mers, un traseu mai usor dar mult mai monoton, mare parte a sa fiind la ses.

Cea de a doua alternativa posibila cu plecare tot din Bucuresti si tot pe A1 pana la Pitesti, dar de aici spre Ramnicu Valcea, Govora, Horezu, Targu Jiu, Motru, Drobeta Turnu Severin, Orsova, Eselnita si in fine Dubova, este un traseu cu doar ~ 50 Km mai lung decat primul, asta insemnand ~ 440 Km, dar ca si timp cu 1,30 h in plus, aproape 7 ore de mers cu masina (Oau !!) si asta pentru ca cea mai mare parte a sa este prin munti si cu peisaje superbe.

Pentru ca nu ne fugarea nimeni de la spate ca doar eram in concediu, asa cum probabil v-ati dat seama, indragostiti fiind de munte alegem traseul mai lung (si mai greu), cel prin Rm. Valcea, drum cu mult mai frumos si mai ofertant d. p. d. v. al peisajelor decat cel prin Craiova :)

Planul de bataie cu care plecasem de acasa era facut pentru 10 zile (1 august - 10 august) de stat prin tara pe coclauri, dar datorita unor probleme de ultim moment ivite la serviciul unuia dintre noi, a trebuit sa-l injumatatim revenind acasa pe 6 august si sa ne scurtam atat traseul, cat si numarul noptilor de cazare. Daca am fi avut mai mult timp la dispozitie am fi putut sa ne cazam macar cate 2 nopti intr-o locatie, asa cum aveam de gand initial si ar fi fost mult mai bine. Dar asa am facut traseul tot intr-o fuga si pe repede inainte.

Grupul nostru era format din 4 adulti si 2 copii de 3 si 5 ani, iar faptul ca am facut atatia kilometri (undeva la peste 1400) intr-un timp atat de scurt a fost cu siguranta destul de obositor pentru ei.

In fine, asta a fost si haideti sa-i dam drumul si sa vedem pe unde am ajuns, ce-am facut si ce-am vazut in vacanta noastra destul de scurta pana la urma, dar asta din cauze independente de vointa noastra.

Plecarea din Bucuresti stabilita pe data de sambata 1 august in jur de ora 7 - 7,30 s-a decalat din cauze de bagaje uitate in ultimul moment de copii - masinute care musai trebuiau luate si ele la plimbare sau catelusi de plus, parteneri de somn ai celor mici care normal ca vroiau si ei sa mearga in marea hoinareala (de catelusi zic) :)). Asa ca ne mai pricopsim cu inca o ditai sacose plina cu jucarii si in fine pe la ora 9,30 spunem “Pa !” Bucurestiului si reusim sa ne urnim din loc pornind plini de voie buna la drum :)

Afara innorat si mici reprize de ploaie slaba ce ne vor insoti aproape tot drumul. Prima oprire pe care am facut-o a fost cum altfel, la Dedulesti pe Dealul Negru inainte de Ramnicu Valcea, loc in care asa cum v-am mai spus si in alte review-uri oprim de fiecare data cand o luam pe traseul acesta si asta pentru incredibilii mici pe care-i poti savura aici :). Dupa ce ne-am ghiftuit bine, am luat-o pe o ploaie deloc placuta, o moina d'aia care cand porneste uita sa se mai si opreasca, o luam ziceam spre Rm. Valcea si de acolo spre Horezu. De aici tinem soseaua spre Targu Jiu, un drum care facut in conditii normale, fara ploaie adicatelea, este superb. Acum n-am vazut mai nimic si asta datorita plafonului foarte jos de nori care ascundea mandretea de peisaje. Eiii... Uite ca asta nu era in plan. Ca noi doar pentru asta alesesem sa mergem pe aici. S-au dus naibii frumusetea muntilor si peisajele superbe, noua ramanandu-ne doar partea de traseu mai greu (ca primul vreu sa zic) si acea ora si jumate in plus de condus. Asta e. Cu natura nu te poti pune :))

Trecem si de intersectia de la intrarea in Bengesti, acolo unde pe dreapta se lasa drumul ce duce spre Novaci si apoi spre Transalpina facand, oare pentru a cata oara o paralela intre Transalpina (2.145 m) si Transfagarasan (2.042 m), acestea doua fiind cele mai inalte sosele din Romania si aproximativ egale ca lungime (148 Km prima si 151 Km a doua), iar castigatoare detasata fiind decretata clar si fara dubii de toti participantii la votul spontan din masina, Transfagarasanul :)). Care cel putin pe partea dinspre Cartisoara - Balea Lac nu sufera comparatie cu Transalpina. De fapt nici portiunea dupa tunelul de la Balea Lac spre Vidraru nu-i de lepadat :)). Este cu mult mai frumoasa si spectaculoasa ca Transalpina si asta o spunem noi, care avem state vechi de batut traseul asta. Transfagarasanul l-am facut de vreo 6 ori pe vremea lui Ceausescu si inca de 4-5 ori dupa “evenimentele” din decembrie ‘89, iar Transalpina de 3 ori din 2010 incoace. Asadar putem avizati fiind, sa facem o comparatie intre cele doua obiective si sa ne dam cu parerea in cunostinta de cauza.

Dar haideti ca am luat-o in balarii :)). Ajungem in Targu Jiu si facem cea de a doua oprire mai lunguta, pentru ca nu puteam trece prin oras fara un mic popas si sa nu admiram celebrele lucrari ale lui Brancusi aflate aici si constituind Ansamblului Monumental din Targu Jiu, compus din Coloana Infinitului aflata in Parcul Coloana Fara Sfarsit, si la oaresce distanta (~ 2 Km) pe malul Jiului, Poarta Sarutului si Masa Tacerii, ambele aflate in Parcul Municipal Constantin Brancusi.

Dar pentru ca nu aveam pre mult timp la dispozitie, hotaram pana la urma sa vedem doar Coloana Infinitului. De ajuns aici este foarte usor. Monumentul se afla asa cum v-am spus in Parcul Coloana Fara Sfarsit, parc pe langa care trece Calea Bucuresti, chiar drumul pe care veti intra in Targu Jiu venind dinspre Horezu. Pe partea dreapta dupa ce intrati in Targu Jiu, veti vedea deja coloana cum se inalta semeata la cei aproape 30 m ai sai si n-aveti cum s-o ratati.

Hai si cateva cuvinte despre Coloana, ca tot suntem langa ea :). Constructia Coloanei a durat mai bine de un an de zile, intre anii 1937-1938, lucrarea fiind constituita din 15 module din fonta turnate in forma rombica si avand la baza si in varf cate o alta jumatate de modul, asadar luand in calcul si aceste 2 jumatati ar fi 16 module in total :). Pentru a fi inlaturat riscul ruginirii, Coloana va fi supusa unei operatiiuni de metalizare, constand in stropirea suprafetei exterioare cu un pistol special ce pulverizeaza alama topita.

Initial denumita „Coloana recunostintei fara sfarsit”, monumentul a fost dedicat soldatilor romani ce si-au pierdut viata aici pe malul Jiului, in luptele din 1916 din timpul Primului Razboi Mondial. Despre Coloana, Brancusi spunea : “ Acesta este mesajul Stalpului meu, strajuit de Masa si de Poarta… Sa arzi ca o flacara… Sa te prefaci in fulger legand cerul cu pamantul. “

Coloana Infinitului este considerata cea mai insemnata si mai valoroasa lucrare a lui Brancusi, lucrarea sa de capatai, asa ca daca ajungeti prin zona, opriti si vizitati-o. Merita. S-au chiar daca nu va va impresiona cine stie ce, macar va veti dezmorti oasele de la atata stat in masina si va veti alege cu o scurta plimbare printr-un parc frumos si ingrijit :)). Noi am oprit, am vizitat-o, asa ca mergem mai departe spre alte zari. Zari care acum insemnau Drobeta Turnu Severin si Orsova, cale de putin peste 100 de Km.

Si o paranteza. Alta de fapt :)). Prin zona asta nu mai fusesem de prin 1985, atunci cand in tineretile-mi zbuciumate veneam la Oravita un grup de 4 prieteni si tovarasi de calatorii, ca sa cumparam ceasuri electronice (foarte rare in Romania acelor vremuri) si Vegeta, de la sarbii care aveau libera trecere in vama noastra si se ocupau cu micul trafic de frontiera vanzand in micutul talcioc din Oravita marfurile lor si cumparand de la noi ce se vindea bine pe la ei, in general produse alimentare (salam de Sibiu, salam de vara, carne de mici, etc). Noi cumparam Vegeta la pungi de 500 gr cu 75-80 lei (banii de atunci) vanzandu-le cu 150-200 in Bucuresti si ceasuri electronice de mana la mare cautare in acele vremuri, luate cu 100-150 de lei in functie de model si pe care le dadeam in Bucuresti cu 200-250. Super, extra, mega profit. Ne scotem benzina si ramaneam si cu un castig frumos :))

Totusi un asemenea drum era lung si greu. Plecam din Bucuresti pe la 12 noaptea si ajungeam in Oravita pe la 6 dimineata. Bineinteles ca in portbagaj caram cu noi si 2 canistre de benzina, obligatorii si nelipsitele in acele timpuri cand benzina se gasea prin tara extrem de rar si o luai pe cartela (2 bonuri de 20 l pe luna). La Oravita cumparam ce aveam de cumparat si maxim pe la 12 la pranz, valea catre casa. Cum ziceam un traseu lung, obositor si destul de greu de ~1100 de Km facuti in 2 zile si fara cazare intermediara. Da. Dar si castigul era substantial... Dintr-o asemenea “iesire” strangeam banii pentru un concediu de 10 zile la Mamaia =))

In fine, hai ca-m luat-o prin balarii si e cazul sa revenim la povestea noastra. Oprim in Turnu Severin si ne luam o rezerva de Doamne fereste pentru cazul in care n-am fi gasit cazare in Eselnita, Dubova sau Orsova, situatie posibila in full sezon. Asadar mergem direct la Hotelul Tudor pe care il ochisem pe booking, hotel de 3 stele, dragutel, curatel si aflat la vreo 200 m de Dunare. Aveau 6 camere libere si o rugam pe fata de la receptie, o domnisoara extrem de amabila sa ne rezerve si noua daca poate 2 camere pana mai pe seara, urmand sa sunam si s-o anuntam daca rezolvam ceva cu cazarea pe Clisura (acolo unde de fapt aveam noi in plan sa stam) si sa anuleze razervarea noastra sa nu tina camerele blocate.

Avand deja la rezerva o cazare buna, hai mai departe. Facem cei 30 Km pana la Orsova si apoi cei ~ 7 Km pe Clisura spre Eselnita. Aici a inceput beleaua. Pe toata distanta dintre Eselnita si pana in Dubova (~ 15 Km), am luat-o aproape din pensiune in pensiune si din hotel in hotel fara a gasi nici macar o camera libera, darmite 2... Am rugat si fetele de pe la receptiile pensiunilor sa sune pe unde credeau ele ca am avea vreo sansa inclusiv la particulari, dar nici pomeneala de locuri libere. Totul full si ocupat cu rezervari facute cel putin cu 2 luni inainte si ce ar mai fi putut fi liber, se ocupase pentru ca... Nimerisem aici sambata, in plin weekend »:(

Ce va pot spune, este ca de pe la patru jumate pana pe la opt seara am cautat cazare, ne-am fatait aiurea si fara nici un rezultat. Aaa... Afara de o singura cazare la un particular pe care l-am gasit prin Dubova si care a spus ca mai avea 2 camere in vila sa. Bun, hai in masina sa mergem sa le vedem.

Nu stiu de ce dar toti am fost siguri ca vila se afla undeva pe malul Dunarii, dar... Fatal error... Era la vreo 2 km de Dunare spre interior. In fine, puteam sa traim cu asta, dar de cum am vazut asa zisa “vila” am avut o retinere. O cladire urata si netencuita pe afara care nu te imbia deloc sa-i calci pragul, cu un aspect neingrijit ca si curtea de altfel, plina cu resturi de scandura si moloz. Intram totusi sa vedem camerele, ca doar pentru asta venisem aici si... Dezastru... Nu stiam cum sa disparem mai repede de acolo. Un miros greu te intampina chiar de la intrarea in “vila“, miros ce persista in toate spatiile "vilei", inclusiv in camere.

Proprietarul s-a scuzat ca a avut ceva probleme cu instalatia de canalizare si evacuare a apei menajere, dar ca acum ar fi rezolvate. Dar... Trecand peste asta, in camera nu stiu daca mocheta de pe jos vazuse anul asta macar o matura nu mai zic de aspirator, iar lenjeriile de pat erau de un gri cel putin dubios. A ramane acolo ar fi insemnat un risc cu atat mai mult cu cat aveam cu noi si copii mici. Asa ca ii multumim lui nenea propietar de “vila” pentru amabilitate si o luam repede din loc.

Curios e faptul ca erau si 3 masini parcate aici, una de Arges, una de Dimbovita si una de Bucuresti, iar ocupantii acestora cu siguranta se cazasera in respectiva “vila“, ca doar nu venisera aici doar sa parcheze si sa plece in explorare prin imprejurimi :)). Da’ chestia ciudata e ca atata timp cat ne-am fatait noi pe acolo n-am vazut picior de turist in “vila“. Sa nu cumva sa fi fost dovediti deja de riscul de care va ziceam mai sus... =))

Ne-am tot intrebat si inca nu ne-a trecut, cum oare acceptasera acei oameni conditiile alea infecte de cazare, indiferent de faptul ca or fi venit si ei tarziu si disperati ca nu gasisera nimic altceva ? Dar sa aleagi sa stai in mizeria aia... Ma rog, alegerea lor.

In fine, aunsi la capatul rabdarii si felicitandu-ne pentru inspiratia de a rezerva camere in Turnu Severin, hotaram intr-un final sa ne intoarcem si sa ne cazam la Hotelul Tudor, acolo unde vorbisem initial.

Si ca o concluzie a acesui review – daca plecati fara o rezervare prealabila spre Clisura Dunarii si va mai nimeriti p'acolo si in weekwnd, riscati sa ramaneti “copii strazii” asa cum era sa patim noi :))

Inchei acest prim capitol din mini-turul pe care l-am facut prin Romania, cu speranta ca ati putut afla si ceva informatii utile si interesante din ce-am batut io campii p’aci. Pentru ca asa cum spuneam si in alte postari anterioare -

Cine detine informatia, detine puterea.

THX! Bye bye.

---

VIZUALIZĂRI: 31439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI